Diverse

“Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că sunt o păpușă de cârpă…” – poezia care l-a mișcat pe însuși Gabriel Garcia Marquez

 

Atunci când scriitorul Gabriel García Marquez a fost diagnosticat cu o boală avansată de cancer limfatic, se spune că acesta ar fi scris poemul “Păpuşa”. Ar fi trimis aceste cuvinte celor mai apropiați prieteni ai săi, ca un semn de rămas-bun, ca o radiografie a unei vieți frumos trăite. Mai târziu, s-a dovedit, de fapt, că poemul aparține unui ventrilog mexican pe nume Johnny Welch, atribuindu-se în mod eronat columbianului. Oricare ar fi povestea acestei capodopere, mesajul este unul cât se poate de izbitor.

“Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă 

că sunt o păpușă de cârpă,

și mi-ar dărui o fărâmă de viață,

probabil nu aș spune tot ce gândesc,

dar cu siguranță aș gândi tot ceea ce zic.

Aș aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează,

ci prin ceea ce semnifică.

Aș dormi puțin și aș visa mult,

deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii

pierdem 60 de secunde de lumină.

Aș merge când alții se opresc,

m-aș trezi când alții dorm.

Aș asculta când ceilalți vorbesc,

și cum aș mai savura o înghețată cu ciocolată! 

Dacă Dumnezeu mi-ar dărui puțină viață,

mi-aș pune haine simple,

m-aș întinde la soare,

lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul meu. 

Doamne, dacă aș avea o bucățică de viață…,

Ți-aș scrie toată ura pe o bucată de gheață

și aș aștepta să iasă soarele.

Aș picta pe stele un poem de-al lui Benedetti,

cu un vis al lui Van Gogh;

și un cântec al lui Serrat ar fi serenada

pe care aș oferi-o lunii.

Aș uda trandafirii cu lacrimile mele

ca să simt înțepătura dureroasă a spinilor

și sărutul vindecător al petalelor. 

Doamne, dacă aș avea un crâmpei de viață

nu aș lăsa să treacă o zi

fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.

Aș convinge fiecare femeie sau bărbat

spunându-le că sunt favoriții mei

și aș trăi îndrăgostit de iubire.

Le-aș arăta oamenilor cât de mult greșesc

dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească,

neștiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc.

Unui copil i-aș da aripi,

dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare.

Pe cei în vârstă i-aș învăța că moartea nu vine o dată cu bătrânețea,

ci o dată cu uitarea. 

Am învățat atâtea lucruri de la voi, oamenii.

Am învățat că toată lumea

vrea să trăiască pe culmea muntelui

neștiind că adevărata fericire este să urci panta.

Am învățat că, atunci când un nou-născut

strânge în pumn pentru prima dată

degetul tatălui său, îl va ține strâns pentru totdeauna.

Am învățat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus

numai atunci când îl ajută să se ridice.

Am învățat atâtea lucruri de la voi,

dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc,

căci din nefericire, când mă vor pune în cutia aceea, o să mor.”

Sursa : Facebook