Bombănelile Marinei Editoriale

               Cuvintele pe care coronavirusul ni le-a pus pe limbă

 

Ieri, într-un răgaz între două acțiuni concrete, m-am “recapitulat” puțin. Obișnuiesc deseori să privesc peste umăr, în trecutul apropiat, și să contabilizez efectele sale : supărările și bucuriile, învățăturile pe care mi le-a strecurat în tolba experienței de viață. 

Micuța investigație de ieri mi-a arătat că, în ultima jumătate de an, limbajul meu uzual s-a îmbogătit cu câteva cuvinte. Le foloseam și înainte, dar mult mai rar și deseori cu alt sens. Dar Coronavirusul mi le-a lipit de limbă cu un adeziv solid, care sper să cedeze, în timp…

  1. Până mai deunăzi, cuvântul “MORȚI”, însoțit de cifre impresionante, însoțea exclusiv știrile legate de conflictele armate și catastrofele aviatice. Acum, el pecetluiește soarta unor nefericiți care au pierdut lupta cu ceea ce mulți se încăpățânează să numească “o simplă gripă”. 

2. Cu ocazia blestematului invadator, am aflat că părinții mei, apoi unii vecini ai lor ce datează din copilăria mea, medicii mei preferați și dascălii mei de odinioara, ba chiar chiar unii dintre prietenii mei născuți ceva mai devreme, au o calitate pe care nu le-o știam : fac parte din “GRUPA DE RISC”. N-am crezut niciodată că va exista o vreme în care nu mă voi putea întâlni cu cei dragi decât conform unui program orar, impus de guvern…Și că-mi voi îmbrățișa virtual părinții, pe care nu-i voi mai vedea, decât pe skype sau încadrați în tocul ușii, mulțumindu-mi pentru “aprovizionarea” făcută…

3. Înainte, când spuneam “RELAXARE”, imaginea care-mi venea automat în minte era cea a unei siluete tolănită pe un șezlong la malul mării, ținând în mână un cocktail. Acum, pălăria de soare de pe creștetul siluetei a fost înlocuită de o mască ce-i ascunde chipul , iar în mână, în loc de paharul colorat în straturi, stă țanțoș sticluța cu soluție antibacteriană..

4. Cuvantul “IZOLARE” îl rosteam și înainte. Nu mă atingea însă în niciun chip, deși m-a emoționat fiecare episod al serialului “Izolați în România” de pe TVR. Dincolo însă de acest detaliu, nu mi-au plăcut niciodată oamenii cărora le place să fie  izolați. Oamenii retrași, care păstrează distanța față de ceilalți. Ei, iată că vocabularul meu schimbă ierarhia cuvintelor, aducând pe o poziție superioară cuvântul “izolare”. El “îmbracă” acum o penitență forțată, un “arest” la domiciliu, pe care trebuie să-l accepți. Și-l accepți, pentru că TREBUIE. Sau pentru că ți-e teamă – căci și “TEAMA”, deși exista bine-mersi și înainte, a capătat , peste noapte, puteri de Superman..

5. Nici după distanțe nu mă prea dau în vânt. Îmi plac doar cele care mă despart de destinațiile călătoriilor mele. În rest, apropierea față de oameni este singura care mă bucură, iar cea față de servici, centrul orașului, casa părinților și alte asemenea “obiective” – pe care voit, cu efort, mi le-am aranjat cât mai aproape de mine, geografic vorbind –  îmi economistește timpul pierdut “pe drumuri”. Și iată că acum noțiunea de “DISTANȚĂ” , cu derivatul său “distanțare”, se instaleaza confortabil în conversațiile mele. Capătă și un “apendice”, căci distanța nu e o simplă distanță, care măsoară centimetrii dintre tine  și peretele din dreapta, sau dintre tine și fereastră. Ea devine SOCIALĂ și te împinge să stai departe de semenii tăi, să te ferești de ei ca de niște potențiali distribuitori ai molimei. Încet-încet, “distanța socială” se instalează în subconștientul nostru și uite-așa, începem să ne înstrăinăm, să devenim niște singuratici, ușor de manipulat. Căci “uniunea înseamnă putere”, zicea cineva. Iar distanțarea și uniunea nu prea pot respira sub același acoperiș…

6. A mai intrat adânc în viața mea cuvântul “MASCĂ”. Însoțit de masca insăși. La cea medicinală mă refer, pentru că, înainte, când spuneam “mască”, le aveam în vedere exclusiv pe cele de teatru si de carnaval. N-am purtat, țin minte, mască decât în două ocazii : cand am fost,  simultan, și răcită și mămică alăptând și, respectiv, când am filmat reportaje prin sali de operație. În rest, masca medicinală nu făcea parte din viața mea, ci a celor care-i asociau și o diplomă de medic. E-adevărat, “mască” am rămas de multe ori în viață. Dar mi-a trecut instantaneu. 

7. Mi-au mai invadat viața de zi cu zi, și alte cuvinte care zăceau rătacite în emisfera nefolosită a creierului meu :  “ORDONANȚĂ MILITARĂ” , “CARANTINĂ”,  “INTUBARE”, “COMORBIDITATE”. Sper să se reîntoarcă cât mai repede acolo, de unde au venit și să nu mai auzim de ele prea curând..

8. Celor de mai sus, învățate demult,  li s-au alăturat și altele noi, ale vremurilor noastre . Cum ar fi, de exemplu, ZOOM. Zoom-ul îți poate aduce în casă, simultan, o mulțime de oameni. E drept că sunt înghesuiți în cămăruțe cât un timbru, care împart ecranul calculatorului, dar sunt..vii și poți pune cu ei de-o ședința, de-o oră de matematică sau pur și simplu de-o șuetă, la o cafea virtuală…

9. În ultima vreme îmi  apare obsesiv,  pe limbă și în urechi,  sintagma ”VALUL 2”. Nu m-am dumirit încă ce anume ascunde : un adevăr de temut  sau o continuare a unei conspirații despre care tot aud vorbindu-se…

   

      Există acele vorbe, pe care le știți și voi “Cât trăiește, omul învață”. Din acest punct de vedere, nu putem nega : coronavirusul a fost o lecție dură pentru noi toți. Pacat însă că fiecare a înțeles altceva din ea : unii – cum se moare, alții – cum se supraviețuiește, iar alții – cum se trag foloasele de pe urma prostiei omenești.

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : RILASTIL – protecție solară

2 comentarii

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Buna, Marina!
    Imi pare bine sa te revad in spatiul virtual si te felicit pentru ceea ce faci urandu-ti tot binele! Mi-a dori ca, macar o data in viata sa va revad aievea, pe voi toti, colegii mei de grupa de facultate. Daca tot am infruntat Covidul si am scapat cu zile, poate nu cer prea mult sa va revad! Te rog si te astept sa faci ceva pentru asta! Te imbratisez cu drag!

    • Hei! Ce bucurie să aud de tine, Claudiu!
      Ce mai faci? Pe unde te-a adus viața?
      Caută-mă pe Fb și hai să vorbim!

Uscatoare rufe