Le vedem cu sau fără perdea. Înmiresmate în parfum sau nu. Parfumul pielii lor cred că e cel mai mișto. Dăinuie și a doua zi. Le vedem cu fard sau fără. Atunci când zâmbetul lor e singurul care face diferența dintre o femeie machiată și una fericită.
Le vedem ziua cât și noaptea. Unele ne țin treji iar lângă altele adormi prea repede. Precum o carte bună citită sub lumina unei veioze vechi și prăfuite. Le vedem atât îmbrăcate cât și dezbrăcate. Căci pe pielea lor ai putea scrie povești. Ai putea trasa linii atât de fine încât să nu le poți recunoaște între două unduiri de coapse.
Le vedem supărate dar și fericite. Când fericirea lor radiază totul. Când îți dorești atât de mult controlul încât ești dispus să îl pierzi în brațele Ei. Iar dacă nu le ștergem lacrimile, să ne fie rușine. Căci o femeie ar trebui să plângă de fericire, nu de durere.
Le vedem mame, amante, soții, prietene bune și confidente. Le vedem suflete pereche. Atunci când mintea și inima joacă un ultim dans de împerechere a simțurilor. Ca un ritual perfect și neîntrerupt de măști topite în focul Ego-ului.
Le vedem frumoase. Căci numai un bărbat tocit la interior ar putea spune că femeile sunt urâte.
Le vedem iubite. Căci o femeie atunci e împlinită. Departe de averi și pietre scumpe. Departe de bărbați ce caută prima data jos. In suflet este cel mai greu să intri. Chiar dacă unii ar da totul, doar pentru a ajunge-acolo.
Le vedem Femei. Căci fără ele, nici noi n-am fi… Bărbați!
Comentează