Sunt singura din satul meu care mai respectă regulile, cred. Stau în casă și mă uit de pe balcon cum râd și se joacă copiii ceilalți . Nu mă expun deoarece chiar dacă știu că nu voi muri, dacă iau virusul, îl dau familiei care nu are nici 50 la sută din șansele mele de a supraviețui.
Se spune că noi n-am fi vulnerabili, cu toate că sunt destui copii care au luat acest virus, dar copilăria e distrusă. S-au închis școlile, taberele nu mai există, iar plăcerea unor copii ca mine de a ieși în grupuri a fost grav afectată.
Obișnuiam să ies cu niște fete și niște băieți din apropierea casei noastre să jucăm fotbal, să stăm sub nuc la minigame-uri , asemenea ”adevăr și provocare” , ”smash or pass”, ”glume cu apa în gură” și multe altele. Beam apă sau suc și mâncam floricele. Era distractiv să petrecem timp împreună căci e vacanță. În ”vacanța” care era un fel de școală am pictat. Acum e un fel de vacanţă care nu e.
S-au dus toate speranțele. Sunt totuși încrezătoare că poate în august situația va sta altfel .
Am primit și o provocare de la tata. Aceea de a sta fără telefon un timp. Nu îmi e prea bine, dar pot să spun că altfel cântă păsările afară și că altfel scobești nuci, și că altfel culegi mere.
Am laptopul. Am văzut că la noi în Prahova cazurile cresc . Ieri erau 1000 în țară, dar azi nu știu câte sunt. În Sângeru nu a fost găsit niciun bolnav sau suspect, dar până în Gornet, aflat acum în carantină, nu-s decât 16 kilometri. De acolo am o mătușă, Gabi, pe care e drept că nu am mai întâlnit-o. De fapt nici ea nu mai locuiește acolo, dar merge adesea.
Când erau șapte cazuri pe zi , lumea făcea provizii pentru tot anul și stătea închisă în casă, dar la 1000 de cazuri pe zi, oamenii se distrează la mare, în Grecia, Spania , Italia, etc.
Am văzut mulți apropiați că se plimbă. Unii nu se plimbau înainte. Acum i-a apucat umblatul cu și fără rost.
Mă uit la poze și încerc să îmi dau seama unde am fost eu anul ăsta. Aaa , gata , știu! Am fost la capitala Kitchen, în Micul Paris numit Bathroom , la biserica LivingRoom și am locuit în hotelul BedRoom.
Foarte interesante locurile, nu? Cred că dumneavoastră nu ați mai fost acolo până acum.
Nu ați văzut cum e la Kitchen All Inclusive! Vă zic eu!
Puțin ironică dar totul e trist .
Știți când vine un cutremur și replica e uneori mai dură ca el ? Așa e cu virusul. A venit, ne-a lăsat mai moale un timp și după aceea a bubuit.
Vă rog doar să stați în curți și grădinile dumneavoastră, dacă locuiți la țară, pentru a trece și a ieși și eu la școală, joacă și să vizitez tot ce ați vizitat, cu toate că în Grecia și Cipru am fost când eram mai mică iar virusul nu era ca Bau Bau.
Dacă nu vă gândiți la dumneavoastră, gândiți-vă la cei dragi. Sunt sigură că nu le vreți răul.
Iar pe copii nu-i invidiați pentru imunitate. Copilăria este pe primul loc la vulnerabilitate.
Ana Luciana Avramescu, elevă în clasa a VII-a, Sângeru
Comentează