Bombănelile Marinei Editoriale

Șmotru, prin lista de prieteni

Curațenia este o îndeletnicire atât de comună, încât a ajuns să facă parte din cutumele noastre aproape zilnice. La fel ca și mâncatul, dormitul, privitul la televizor. Un om corect alcătuit, nu poate trăi în dezordine și mizerie. Am citit undeva că, persoanele care se complac în dezordine și haos, cam asta au și în cap : o devălmășie totală, care îi face să ia cele  mai neinspirate decizii, să acționeze haotic și să fie mereu “pe de lături”. 

Curățenia are foarte multe fațete : este cea clasică, pe care gospodinele o au în sânge și o aplică locuinței lor, neuitând  niciodata să-și reverse reproșurile – în barbă sau fățiș – asupra celor din jur – adică principalii furnizori de dezordine. 

Curațenia de primăvară este o “variantă îmbunătățită” a celei uzuale : ea precede, de regulă, sarbătorile de Paști ( deci are o conotație sfântă! ) si este menită să răstoarne cu susu-n jos locuința. De multe ori, acest lucru nu înseamnă decât revenirea ei la normal. 

Apoi este “curățenia la locul de muncă” – unul din principiile organizării ergonomice a locului de muncă, pe care le-am învățat inclusiv la ASE. Deci , nu-i de joacă, dacă, iată, curățenia a ajuns să facă parte până și din manualele universitare! 

Un alt tip de curățenie, pe cât de  necesar, pe atât de greu de înfăptuit, este curățenia în viața personală. Ea nu presupune detergenți, șmotruială, aspirator. Deși, într-un fel, tu însăți trebuie să devii …aspirator : adică să aspiri la o viață mai bună. În acest din urmă caz, curățenia este menită să elimine din viața ta gunoaiele. Începând cu partenerul de viață, continuând cu prietenii-acarieni, care-ți provoacă astm emoțional. ( licență, nu căutați prin dicționare! ). Atentie! Odată făcută această curățenie, rămâneți pe poziții și păstrați-vă viața curată! Încercați să rezistați tentației de a vă împăca cu “Fostul” : e ca și cum ai scoate din ghena de gunoi sacul cu lături aruncat ieri și l-ai readuce în casa ta…Va duhni de două ori mai urât! 

În fine, vremurile noi vin cu tipuri noi de curățenie. Și am sa ajung direct la ceea ce ma intereseaza de fapt ( căci nu m-am apucat, din senin, de perorat, pe tema curățeniei! ). Vă este foarte familiară, cred, noțiunea de “curățenie în lista de prieteni”. Este o acțiune la fel de necesară, precum curătenia prin șifoniere, cămări și locuințe, în general. 

Personal, am fix 5000 de prieteni, pe Facebook. Știu asta, pentru că, ori de câte ori dau să mai accept cate o nouă cerere de prietenie, Facebook mă avertizează că limita de prieteni e deja atinsă. 

Bref! Din ăștia 5000 de prieteni, pe unii îi cunosc, alții sunt – ceea ce se numește “virtuali”. La postările mele – care nu sunt deloc rare și mai întotdeauna originale ( în sensul că nu prea obișnuiesc să distribui sau să preiau postările altora, întrucât imaginația mea și bogata mea arhivă foto, fac față cu brio oricărei provocari de ritmicitate!) , reacțiile privitorilor sunt mulțumitoare, dar nu acoperă nici pe departe cei 5000 de prieteni declarați. Nu zic, a fi prieten nu înseamnă automat să cazi pe spate la tot ceea ce emite celălalt!  Nici eu n-aș da “like” și aș ignora multe din postarile mele – unele poate prea jucăușe, altele – prea partizane ( politic vorbind), altele – total neinspirate – în functie de momentul în care mă chinuie dorința de a mai scrie câte ceva! 😁 Dar a nici nu “trece, niciodată,  pe acolo” – pe pagina “prietenului tău”, căruia, subliniez ,  TU însuți i-ai cerut prietenia –  este cel  mai puternic argument pentru a-l face să  părăsească, în pas de marș forțat, lista de prieteni. 

Deși prefer curațenia clasică – dezvoltând chiar o ușoară obsesie față de praf, pete, scame și amprente pe ferestre si oglinzi – mă mai apucă uneori și pofta de a intra cu “dezinsecția” în lista de prieteni. Marturisesc, sunt o “gospodină virtuală” superficială, căci abandonez destul de repede câmpul de luptă ; mai precis, după ce extermin câteva duzini de “neaveniți”, depun armele : sunt Geamănă, iar Gemenii nu se dau în vant după a face acțiuni repetitive sau a zabovi prea mult în același loc . Se plictisesc repede. 

Curățenia în lista de prieteni are regulile sale precise. Dintr-un foc îi elimin pe cei pe care , în frenezia “debutului meu pe Facebook”  i-am acceptat automat, ca prieteni, fără a le cerceta “dosarul de cadre”. Zboară, așadar, din listă, cangurii, gladiolele, piscurile muntoase sau pisicile în călduri – și m-am referit aici la cei ce-și ascund identitatea îndărătul unor fotografii impersonale, de cele mai multe ori, cretine. Cum aș putea fi eu prietenă cu un baobab? Sau cu o cruce, dintr-o biserică? Sau cu Piramida lui Keops?…

Apoi, în pas alergător, se încolonează spre coșul de gunoi al istoriei “prietenii” al caror nume nu l-am întâlnit niciodată, nici în comment-urile la postările mele,  nici în aprecierile de tipul “like”, acordate lor. Ce sens are să te chinuiești să-mi fi prieten, dacă nu ai dat niciodată nici doi bani pe gândurile mele? Te ajut,iată, și-ți dau drumul in libertate! Cu atât mai mult  cu cât, cercetându-ți eu ție pagina, constat că n-ai mai trecut nici pe acolo de luni bune. Cum să am pretenția “ să mă citești” pe mine, dacă tu n-ai timp “să te scrii” pe tine?!?

Cercetând în amănunt paginile “prietenilor” mei  ( a celor mult prea repede avansati în grad, pe la începuturile activității mele virtuale ) ajung să-mi dau seama că , cu unii dintre ei, sunt total paralelă. Adică, potrivit definiției din Geometrie a dreptelor paralele, nu ne vom întâlni niciodată! Exemplu : cum aș putea fi prietenă cu persoane care postează , de cel puțin 5 ori pe zi, poze cu mâncare?!? Ce aș avea de împărțit cu cineva, care nu manifestă niciun gand personal, ci vântură de colo-colo, ideile altora, fără macar a le așeza în creștet propriul comentariu, propria recomandare? Și de aici, cum să refuz eu dorința de a-mi fi prieteni, exprimată de inși pe care îi cu adevărat îi admir, din nedreptul motiv că am lista plină de prieteni care se răzvrătesc  sistematic exact împotriva lucrurilor și oamenilor  în care eu cred?!?…

Legat de înjurături. ( căci “răzvrătirea” de mai sus e direct conectată cu ele!). Cei ce-mi studiază postările cu atenție, știu că, în proporție de 90 la sută, nu șterg comentariile negative, adresate mie. Mulți mă și întreabă : de ce nu ștergi? De ce nu-i blochezi? …Chiar am pretenția că sunt un om “democrat” și cred cu tărie în faptul că fiecare are dreptul la opinie și că “brainstormingul” îi ajuta întotdeauna progresului. Ba chiar mă bucur , atunci cand postările mele generează brainstorming! Cele 10% comentarii, pe care totuși le șterg –  laolaltă cu autorii lor, din lista de prieteni – se referă la atacurile la persoană, la răutățile gratuite exprimate în limbaj suburban, la revărsările furibunde de ură. A-ți spune o părere despre pericolul real, pe care-l intuiesc în această pandemie, și a primi, în schimb, replici de genul “ N-ai minte deloc! Faci emisiuni de rahat! Ești o ratată!” – nu face decât să te îndemne să dai “delete” respectivului nume, din lista de prieteni. Ca o paranteză : în majoritatea cazurilor, cele mai vehemente injurii – rare, e drept – vin, de regulă  din direcția unor inși a căror pagină de profil nu contine decât o poză cu Turnul Eiffel și două -trei postări cu flori, fete, filme sau băieți . Cont fals, care va să zică! Curajul de opinie este încă, în România, o rara avis! Ei nu știu că eu, de fapt, bănuiesc exact cine se află “ sub acoperirea” unei tuberoze sau a unui dulău flocos…

…Dar astăzi e inceput de weekend, sinonim, prin definiție și tradiție, cu perioada de curățenie, la români. Așa că…vă las și fug să fac curat în lista de prieteni. Aveți emoții?!?…Dacă mi-ați citit măcar editorialul ăsta, ați scăpat! 😁

 

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA – RILASTIL – protecție solară

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.