Foto: Marian Grigore
Prima zi plină a viețuirii noastre pe gigantul “MSC WORLD EUROPA” a debutat cu alarma telefonului meu, care m-a făcut să sar în sus de doi metri. Nu, nu întârziam nicăieri, pur și simplu am crezut că e alarma de pe vapor! ( v-am spus eu : reminiscențele filmului “Titanic”🙉). După ce m-am dumirit că de fapt sunase de ora 7, m-am revenit din sperietură lipindu-mi ochii, prin geam, de unduirea grațioasă a Mediteranei sub trupul supraponderal al cărăușului nostru. Din privirea mea a rezultat și prima postare pe Facebook a zilei.
La ora 8 vasul nostru de croazieră a acostat la dana portului Palermo, cu oră practic înaintea celei din programul tipărit în broșura ce ne este livrată zilnic, la cabine, conținând desfășurătorul zilei și ofertele aferente pe toate planurile : culinare, turistice, comerciale si culturale. Așadar, micul mare dejun, despre care au vorbit deja imaginile filmate de Marian, l-am servit pe vasul odihnindu-se în port. Evident, fotografiile de pe punte au ieșit super, în planul doi dezvăluindu-ni-se, în toată splendoarea sa, Palermo, tolănit pe reliefu-i muntos asemeni unei preafrumoase durdulii, așezată de Rubens pe una din pânzele sale.
La ora 10,15, potrivit ticluirii meșeriașe a celor de la Perfect Tour, am fost preluați de ghizii locali, adunați cu alți asemeni nouă și purtați apoi pe aripile orașului, într-un spectaculos “walking tour” ; in traducere liberă : “ruptul pingelelor prin oraș”. Per pedes apostolorum, adică, în frunte cu ghidul Marco și plăcuța lui cu numărul 9. Și iată cum o simplă cifră i-a adus la numitor comun pe cei mulți de pretutindeni, înscriși în acțiunea turistică cu pricina. Dacă pentru turistii japonezi, cubanezi, croați, nemți, filipinezi, americani, italieni și alții așemenea lor, turul a fost unul exclusiv de relaxare – e drept, în pas de marș, dar tot “relaxare” se numește – pentru mine și Marian turul a fost unul de forță : a trebuit să filmăm și fotografiem contra cronometru, cu un ochi în cameră, cu altul la cifra 9 de pe pancarta lui Marco, pentru a nu-l pierde în mulțime. Dotați cu aparate “audio-guide” și cu căscuțe în urechi, ținandu-ne strâns unul de altul și fiecare de device-urile și aparatele din dotare, eram amândoi precum niște particule browniene, aflate într-o mișcare nebună, staționând fugitiv pentru mici instantanee și gâfâind apoi pentru a-l ajunge din urmă pe ghid.
Pe la mijlocul vizitei ( pe la pasul cu numarul 6000, din cei 12.000 bifați astăzi!😁), reușesc să gasesc în sfârșit un răgaz pentu a filma un cap sincron, în care înghesui câteva precizări despre Palermo. Le îmbogățesc puțin și vi le transmit și vouă :
Fenician la origine (pe-atunci îi zicea “ziz”, în traducere “floare”), apoi fortăreață cartagineză în perioada grecească , Palermo fost cucerit mai târziu de romani. S-a aflat sub suzeranitatea Bizanțului din 535 până la cucerirea sa de către populație din Africa Nordică
Capitală de emirat, comparabilă cu cele mai mari orașe ale lumii musulmane, a trecut la normanzi în 1072. A urmat dominația Casei de Anjou ( când și-a pierdut rolul de capitală în favoarea orașului Neapole ), apoi dominația aragoneză, spaniolă și a Bourbonilor din Neapole. Orașul a fost eliberat de către Giuseppe Garibaldi ( știți că avem și noi o stradă ce-i poartă numele în Floreasca, pe lângă mine?) și a făcut parte (începând din 1860) din nou creatul stat italian.
Bref! Azi Palermo are aproape 630.000 de locuitori, este unul dintre cele mai importante centre culturale din zona Mediteranei și o destinație de vacanță spre care privesc cu jind din ce în ce mai mulți turiști. Apropo, știați că aici și-a dat obștescul sfârșit și al nostru Nicolae Balcescu? ( de ce-oi fi zis, oare, “apropo”?!?🤔)
…Dar m-am luat cu vorba și era cât pe-aci să pierdem turma de pedestri! Intre timp, norii ce acopereau plapumă orașulmincă din zori, au început să slobozească stropi vrăjmași. Primul efect – pe căpșorul meu bălai s-a așezat căciula prudent mototolită in ghiozdan. Afară sunt altminteri 12 grade și canadiana mea de iarnă îmi devină un soi de “saună la purtător”. Senzația se aplifică și mai tare cand, peste nici o oră, un soare arzător mă obligă să fac un switch între căciula de pe creștet și ochelarii de soare din rucsac. Prin urmare, în pozele făcute în aceeași zi, apar când înfofolită, când copleșită de soarele Siciliei…
In ritm alert, ghidul ne poartă pe la principalele obiective turistice ce pot fi atinse cu pasul fără să ne dăm duhul chiar de tot. O engleză italienizată într-o manieră plină de farmec, ne susură în cască detalii legate de pietonalele pe care le parcurgem și de clădirile somptuoase ce ne ies în cale la tot pasul. Palermo, ca de altfel întreaga Italie mustește de istorie si de artă. Teatrul Massimo, Biserica della Martorana, Basilica San Domenico, Teatrul Politeama – toate figurând pe lista abundentă de must see-uri din ghidurile turistice ale orașului.
Dar ce se aude? Un cântăreț de operă își dezvăluie talentul în plină stradă, cântând, cum spunem noi, “pe negativ” , în mijlocul unei intersecții, cu o voce care-mi amintește de Ludovic Spiess… Nu cred câ este vorba de o celebritate a muzicii italiene, în orice caz intersecția este una cât se poate de celebra : acest spațiu fabulos – cunoscut sub numele de Quattro Canti – a fost amenajat între anii 1608-1620 de către arhitectul roman Giulio Lasso, la intersecția a două dintre cele mai importante străzi ale orașului : Cassato ( acum Vittorio Emanuele) și Via Nuova. Lasso a proiectat Quattro Canti avand fațade concave în toate cele patru colțuri ale sale, în fiecare colț construind câte o fântână îmbrăcată în statui.
…Urmăriți de vocea înzestratului solist de operă stradal, ne continuăm turul pietonal, cu mare grijă să nu fim spulberați de caleștile de epocă ce plimbă de colo-colo turiștii cu bani.😁 Palermo nu e un oraș bogat și nici unul din cale-afară de curat. Rufele atârnă la vedere, pe sârme ce leagă, la înălțime, balcoane aflate de o parte și de alta a unor străduțe înguste, în care soarele pătrunde cu greu. “-Priviți în altă parte! – ne cere jenat ghidul, în zonele în care munți de gunoaie străjuiesc zidurile vechi ale clădirilor…Ajungem imediat si într-o zonă ce îmi amintește de casă : o piațetă populată masiv de sicilieni ce au ieșit să ia o gură aer, chiar dacă acesta este intens afumat de grătarele ce prăjesc, la vedere, fripturi și frigărui.
Străpungem pâcla cu pasul nostru hotărât și în scurt timp ajungem la unul din obiectivele de top ale orașului turistic : celebra Catedrală din Palermo. Avem în față așadar ( sau mai bine zis “în spate”, căci toti încep să se pozeze în fața impunătoarei clădiri ) un monument istoric și de arhitectură înscris în lista UNESCO a patrimoniului mondial. O multitudine de stiluri fascinante adună într-însa, Catedrala din Palermo, martore ale numeroaselor invazii la care a fost supus orașul , în timp. 1185 este anul nașterii sale, Catedrala având, în timp, numeroase roluri, inclusiv cele de moschee și de criptă. Fotografiem, interior și exterior, ca la carte, incluzând-o în ședința foto și pe Piranda plantată de soartă la intrare și care admite să devină publică în schimbul unui mic onorariu. Negocierea are loc in limba română, și, auzind că nu am decât card, iar ea neavand POS, facem poza, însă cu fața acoperită…
In scurtă vreme timpul alocat turului de oraș expiră și ghidul Marco își ia repede tăplășița și odată cu ea, și mulțimea de audio-guide-uri, pe care turiștii le abandonează cuminți în sacoșa plimbată de la unul la altul. Susură fiecare câte un “mulțumesc” in limbile lor de acasă, după care fiecare se varsă în direcția dorită, asta după ce ghidul se asigură că am înțeles cu toții că portul e “mergeți drept înainte până la prima intersecție cu semafor, iar apoi o țineți drept, până dați de vapor”! La cat de mare este acesta, nu ne facem probleme că l-am putea rata, așa că…nu știu alții cum sunt, dar eu si Marian o pornim hai-hui prin oraș, cu popasuri mult mai relaxate, fie la un cappuccino, fie la câte o prăvălie de suveniruri, de unde eu personal mă aleg cu un tricou cu mafiotul Corleone, cu un șorț personalizat și cu un fund de tocat cu simboluri siciliene, la care acasă îmi voi exersa abilitatea… de a-i toca la creier pe cei din jur! 😁😁
O sesiune de scris și postat pe Facebook – la mine, una de montaj – la Marian și încet-încet, pofta de mâncare se instalează confortabil în noi, rostogolindu-ne către bufetul abundent de la etajul 18. În timp ce farfuriile prind contur, vasul nostru se desprinde de țărm și încet-încet, Palermo rămâne în urmă, abandonând în sufletul nostru o mare de amintiri. Seara se lasă încet peste Mediterana și ne mobilizăm , iată, cu un entuziasm aproape utecist, să o pornim spre un alt subiect editorial : viața de seară/noapte, pe un vas de croazieră. Dăm cu banul și conchidem : astăzi vom filma latura comercială a croazierei : prin ce feluri magazine își cheltuie agoniseala pasagerii veniți de pe toate continentele? Cum s-ar zice : țările sunt diferite, femeile sunt toate la fel! 😁😁😁
…Colindăm așadar mall-ul plutitor în care ne întamplăm, iată, de peste 24 de ore deja! Cum am spus, azi ne dedicăm shoppingului și o luăm la rând, pe puntea nr.6 iar apoi pe cea exterioară, atât de spectaculoasă, denumită World Promenada. O luăm voinicește, din magazin în magazin, studiind etichete, adulmecând mostre de parfum, cercetând Sunt cam cele de pe orice aeroport, cu mărfuri dichisite, prețuri…ca pentru cei ce aleg să-și petreacă 7 zile din viață într-o croazieră de lux. Adică pufuleți și covrigi n-am văzut, dar ne-am făcut fotografii și am filmat cam peste tot și cam tot ce-am putut, imaginandu-ne că vor vreni vreodată și vremurile în care bugetarii mioritici iși vor putea permite să iasă cu sacoșa plină din astfel de magazine.
Ah! Și să nu uit! Așa cum am pomenit și în prima mea postare de pe Facebook a acestei zile, am încheiat seara într-o legănare accentuată. Și nu pentru că am fi consumat băuturi alcoolice la cină ( oricum, tot ce e băutură pe vas, se plătește separat de costul croazierei!), ci pentru că Mediteranei se pare că i-a căzut ceva greu la stomac, căci a scuipat toată noaptea spumă peste valuri iar tangajul a fost suficient de puternic, încât să mă îngrijorez din nou, revâzand în minte secvențe nu foarte romantice din filmul ace,a cu Leo din Caprio, al cărui titlu nu vreau să-l pomenesc, ca să nu cobesc!
Una peste alta, mulțumim, PERFECT TOUR, pentru această primă zi fabuloasă!
Comentează