Artistul plastic Mariana Pachis adună, în biografia sa, atâtea succese încât doar enumerându-le, riscăm să ne prindă Anul Nou! Premii internaționale, medalii la diferite competiții ( spre exemplu , Medalia de aur Bruxelles, la Salonul de inventică, în 1993), membră de onoare și Ambasador al unor instituții și organizatii de cultură, ba chiar component al vestitei “Cărți a Recordurilor Guinness”. Pe scurt ( dacă poate exista “scurt”, la o listă uluitoare de performanțe!) , activitatea Marianei înseamnă felurite proiecte, expoziţii, campanii publicitare, spoturi publicitare, clipuri muzicale, lansari de produse, grafica carţi, spectacole inedite pentru copii, produse de arta vestimentară, galerie de costume toate genurile si din toate epocile. Este primul autor de sand art din lume, organizatorul primei expozitii de artă cinetică cu lichid magnetic din lume. Are la activ expoziţii spectacol, o formă de remanenţă vizuală pozitivă, realizate printr-o schema traseu de lumină dirijată în lucrari sticlă optică puse in valoare de aparate cu mişcare rotativă. Este autoarea unor filme de scurt metraj, a semnat regia și scenografia unor celebre emisiuni de televiziune, dar și ilustrațiile a numeroase cărți. 
Și, nu știu dacă își va trece sau nu în CV, este FEMEIA NOASTRĂ DE 10, titlu pe care i l-am oferit și în
emisiunea de televiziune la care a fost special guest-star ( pâstrez, la loc de cinste, portretul meu, făcut în ciocolată de inspirata artistă!) , dar și în cadrul revistei noastre, care publică astăzi, iată, un interviu cu distinsa artistă.
Marina Almășan : – În primul rand, vreau să facem lumină! Din cauza internetului, care înlătură, de obicei, diacriticele, nu am știu niciodată : ești PACHIS sau PACHIȘ? …știi cumva și de unde ți se trage numele? 😁
Mariana Pachis : – Mariana Pachis. Cu S. Pachis este nume grecesc și se traduce : mare.
Marina Almășan : Ce frumos ! Și ce potrivire : tu – mare, eu – marină. Ce zodie ești, Mariana? Ce ai adunat, bun și rău, din zodia respectivă?
Mariana Pachis : Sunt nascută într-o zodie de foc într-o zi în care ningea liniștit cu fulgi mari. Mama avea 21 de ani, iar tata 28. Tata si-a pierdut manusile in spital de atata emotie. Asa imi povestea mama si imi place sa definesc acea zi de iarna cu ninsoare.
Focul meu arde in culori și forme, timpul meu este prelungit și mocnește precum rumegușul în idei și emoții. Nu am stare și nu mă pot opri din a cunoaște și a fi scanteie mereu. Primesc teme de lucru și imediat îmi explodează o multime de idei.
Prea multe.Sunt beneficiari care vor variante artistice. Dau atatea soluții și idei, încât au o mare dificultate in a alege.
Marina Almășan :- Ești cumva colecționară de medalii? Am văzut, în CV-ul tău, un munte întreg!
Mariana Pachis : Nu mi-am propus să-mi fac un muzeu din timpul vieții, precum Dali. Dar după această 
intrebare cred că mi-aș face un muzeu cu idei făcute, în curs sau in perspectivă.
Când am vizitat muzeul Dali din Figueras imi incoltise aceasta idee și chiar aveam niște idei creative. Galla a fost motorul lui Dali. Medaliile au venit așa, cum orice apă curgătoare strânge in drumul ei tot felul de pietre sau mai des nisip.
Marina Almășan : – Un fluviu mai degrabă, în cazul tău! Ce calitați au fost recompensate prin toate aceste premii?
Mariana Pachis : – In primul rand harul dăruit la naștere. Am știut să desenez de la doi ani. Cred ca fiecare om are o compoziție chimică care naște reacții în laboratorul propriu.
Apoi tot timpul mi-am dorit sa fiu un inventator, să fac ceva cu amprentă, ceva al meu dar cu impact major. Să ajut prin artă și așa am făcut ateliere creative pentru oameni in dificultate. Am colaborat cu psihologi, psihiatrii, profesori părinți, terapeuți.
Rezultatele acestor incercări mi-au dat satisfacții mai mari decat muntele de medalii
Marina Almășan : – Cu fiecare răspuns pe care-l primesc, nota 10 pe care ți-am acordat-o devine și mai consistentă. Spune-mi, Mariana, în cazul tău cand a început să se manifeste simțul artistic? Și de unde l-ai moștenit? Cu ocazia asta, vorbește-mi și despre copilăria ta.
Mariana Pachis : – La doi ani am desenat o pisica ce a fost admirata de toata familia. Poate reactia lor mi-a plantat idea ca arta bucură. Cântam tot timpul și îmi faceam microfoane din tot ce găseam, in jurul meu. Preferatul meu era ștecherul pentru ca avea și fir. Atunci toate microfoanele aveau fir.
Imi făceam povești cu păpuși facute de mine, păpuși ce aveau neaparat părul meu.
Ințelegi că aveam o pasiune mare să tund. Eram păr-stilist-ul meu și al colegelor de clasă.
De multe ori la careul din curtea școlii dacă aveam in față o colegă cu părul lung prins în codițe eu le ajustam părul foarte repede.
In scoală desenam pe banci la fiecare ora. Doar cu creioane ca să pot respecta dorinta profesorilor să pot să șterg ce faceam.
Din pilitura de grafit recuperată din ascuțitori făceam o guma de mestecat neagră.
Apoi mi-o plantam pe incisivi și le zâmbeam colegilor in timpul orelor.
Iti dai seama câți colegi au parasit clasa pentru că râdeau în timpul orelor?
Mama era cea care știa să deseneze și facea multe lucruri ce implica dexteritatea.
Mamaie, adică mama mamei era o croitoreasă foarte apreciată. De la ea am învățat rapid croitorie. Imi faceam rochii in liceu și apoi le duceam spre vânzare la fondul plastic. Rochiile le faceam din tifon colorat, apretat, etc. Din liceu imi faceam bănuții mei. De la pictură, la felicitari, tablouri comandate. Atunci am făcut primul și ultimul compromis in artă. An pictat un pepene tăiat. Totuși am protestat când am fost pusă să pictez și cuțitul.
Aveam doi frați mai mici și banii nu erau atat de multi. Culorile de ulei erau foarte scumpe. Nu existau acrilice atunci.
Tata, un ardelean bun și plin de pasiuni artistice, mă încuraja foarte mult în domeniulm artistic.
Marina Almășan : Ce parcurs frumos . Și, în această “construcție” a artistului de mai târziu, care au fost “cărămizile” puse la fundament?
Mariana Pachis : – Lecțiile de pictură și de vioară. In liceu am facut și canto classic cu Arta Florescu.
Marina Almășan : – Dacă ar fi să privești înapoi ( nu “cu mânie”, cum era titlul unui film de odinioară, ci “cu mândrie”!), care ar fi cele mai importante realizări din viața ta! …ca să nu ne apuce dimineața, cu enumerarea, îți fixez și o limită : 10 – numărul meu norocos!
Mariana Pachis : Arta cinetică cu lichid magnetic, spectacolele și filmele cu sand art, Realizarea trofeelor, Scenografiile de opera și TV, premiul de inventică, medalia de aur de la Salonul de inventică Bruxelles din 1996, intîlnirea cu Umberto Eco.
Marina Almășan : – Te felicit din toată inima! Ai cu ce să te mândrești! Spune-mi, Mariana, ai activat în nenumărate direcții ale artelor plastice. Care dintre ele te-a reprezentat cel mai bine? Care ți-a oferit cele mai mari satisfacții?
Mariana Pachis : – Arta de modelare a nisipului. Sunt prima care a facut scenografii dinamice prin tehnica sand art.
Marina Almășan : – …iar noi, la emisiune, am fost unii dintre nenumărații tăi beneficiari. Ca om de televiziune, 
nu pot să evit următoarea întrebare, mai ales că te-ai aflat în spatele unor producții de succes. Vorbește-mi despre ele. Ce înseamnă un “decor bun” și în ce măsură poate influența el succesul emisiunii?
Mariana Pachis : – Un décor bun este acela care face casă bună cu tema emisiunii sau a spectacolului, este continuarea spectacolului in vizual. Dacă dai mișcare decorului, este posibil ca decorul să facă dialog cu artiștii.
Marina Almășan : – Poți rememora o întâmplare deosebită, din colaborările tale cu televiziunea?
Mariana Pachis : – Memorabil mi s-a părut decorul emisiunii de revelion in anul 2008 la Antena1.
Studioul televiziunii era in pavilionul 19. Era cumplit de frig și aveam foarte mult de lucru. Am făcut un décor desenat in carbune sepia pe tot platoul de filmare. 360 de grade de desene pe un platou de 100m2. Ziua desenam, se filma, seara ștergeam desenele și ziua următoare făceam alte desene. Acea emisiune a fost premiată, iar după încheierea filmărilor eu a făcut o pneumonie. Am muncit fără măsură și am plătit. Tot atunci am uitat să-i dau mașinii mele porția de ulei și aceasta a explodat chiar in fata pavilionului, pe la ora 2…
Marina Almășan : – Cum s-ar zice “Arta cere sacrificii”. Știu că ai lucrat decoruri și costume și pentru teatru. Aici, care a fost marea ta izbândă?
Mariana Pachis : – La Opera din Cluj. Acolo trebuia să realizez intr-o lună costumațiile soliștilor și ale coriștilor : 97! Era vorba de Idomeneo, Re di Creta, W.A. Mozart Tot la Opera din Cuj am avut niște invenții scenografice, realizând la Opera oratoriu, Meșterul Manole
Un décor pe vertical, realizat din răchită montată pe șasiuri de lemn, 100 x 150.
Marina Almășan : – Wow! Ești surprinzătoare! Am observat și în CV-ul tău ( și le-am urmărit și in presă) niște “găselnițe” care ți-au sporit celebritatea, dovedind că , iată, nu ai numai talent, ci și multă imaginatie : ai sculptat în zahăr, în sare, ai pictat în ciocolată, ai desenat în nisip – în cadrul unor show-uri grandioase. Vorbește-ne puțin despre ele. 
Mariana Pachis : – Impreună cu Național geographic am făcut un spectacol despre încălzirea globala. Am spus în felul meu că totul se va arde și ghețarii se vor topi datorită lipsei de atenșie și protective. Gheața am transpus-o in sculpturi în zahăr. Am facut picturi și filme folosind vinul, ciocolata, cafeaua, mălaiul, zahărul, etc
Marina Almășan : – Dacă spun “wow!”, mă repet! Am o curiozitate : Cel puțin pentru acestea din urmă, nu te-au remarcat, oare, cei de la Guinness Book of World Records?
Mariana Pachis : – Ba da, fac parte din Cartea Recordurilor : In 2013, la spectacolul de Revelion, am desenat in nisip timp de 9 ore, la minus 6 grade.
Atunci am intrat in Cartea Recordurilor!
Marina Almășan : – În ce alte circumstanțe au aflat străinii despre arta Marianei Pachis?
Mariana Pachis : – Am fost invitată in multe țări ca să fac spectacole, expoziții, iar acum fac spectacole online inclusiv in America.
Marina Almășan : – Pățești ceea ce pățește majoritatea artiștilor valoroși : amung să fie mai cunoscuți afară, decât în țară. Ce alte proiecte ale tale regreți că nu sunt suficient de cunoscute în România?
Mariana Pachis : Arta cinetică cu lichid magnetic, picturile 2D
Marina Almășan : – Sper ca Viitorul apropiat să repare această greșeală. Apropo de vremurile pe care le traim , 
deși pandemia ne-a cam dat peste cap toate planurile, totuși risc să te întreb despre…planurile de viitor.
Mariana Pachis : – Ma număr printre norocoși. Am avut anul acesta patru spectacole, premiere. Apoi fac filme documentare, de animație, pictez, sculptez, compun muzică, Nu pot să mă opresc.
Marina Almășan : – Adică..ești “de neoprit” ! Aș vrea să ne vorbești puțin și despre Mariana Pachis, omul. Cum ești?
Mariana Pachis : Sunt un om cu tot ce este specific : creativ, empatic, dedicat artei și familiei.
La mine pasiunea este materializată în tot ceea ce fac. Gastronomia este o parte pe care nu am valorificat-o așa cum aș fi vrut, adica, ca spectacol. Am avut in urmă cu 28 ani
“Cina cea de taină” la Opera Română din București.
Marina Almășan : – Păstrând nota – pentru că nu vreau să-ți încurc pregătirile pentru masa de Revelion , aș vrea să încheiem cu un citat despre artă și frumos. Al tău, sau, uite, fie, îți dau voie să folosești unul preferat, spus de cineva pe care îl admiri!
Mariana Pachis : – O să-ți dau din fiecare cate unul : “Ordonarea frumos, cu talent a tuturor informațiilor și invențiilor, te face să-ți descoperi propria casă artistică” (Mariana Pachis)
“A vedea departe este ceva, a merge acolo este cu totul altceva.” (Constantin Brâncuși)
Marina Almășan : – Mulțumesc mult, Mariana! Să ai un an nou memorabil!
Comentează