….O mare de lumini, care se joacă sprințar, în cercul arenei. Cârciumioare “la șosea”, înțesate de o lume pestriță, guralivă și aflată într-o perpetuă vănzoleală ; străduțe 
aglomerate, pe care defilează costumele cu parfum de epocă; arhitectura vremii, clădită din proiecții ingenioase; trece, iată, si o trăsură, ba uite și podul peste lacul Cismigiu, pe care odinioară îndrăgostiții își jurau iubire veșnică…Dintr-o surdină îmbrăcată în penumbră, o orchestră adevărată însoțește inspirat imaginile de mai sus, cu melodiile ce i-au însoțit și ele pe bunicii și străbunicii noștri, prin orașul 
tinereților lor…
O ofrandă adusă Bucureștiului de altădată – aceasta este, cred, definiția magnificului spectacol “București, je t’aime” al Circului Metropolitan. Și chiar dacă scenaristul și-a îngăduit să se depărteze oleacă de regulile spectacolelor de circ, show-ul e fascinant!
Nu, nu e neapărat pentru copii! Dar au voie și părinții să se simtă bine la circ, nu-i așa? 
Să vadă cu alți ochi copilăria orașului lor, să-i simtă atmosfera, atat de ingenios redată prin decoruri și costume spectaculoase, prin iscusite dansuri care împletesc ritmurile citadine de început de secol XX cu măiestria artiștilor de circ, prin alegerea cântecelor și nu în ultimul rând, a oaspetilor speciali – mari nume ale muzicii pop românești. Se vede cale de-o poștă că la cârma Circului nu se află nici un politruc, nici un functionar habarnamist și nici pila cuiva, ci oameni care știu ce înseamnă valoarea, în artă…
Pe aleile Bucureștiului de altădată cântă Monica Anghel , cântă Marcel Pavel, cântă Alexandra Velniciuc și, cum altfel, Sanda Ladoși – acea “Zaraza” pe care Bogdan 
Stanoevici – dom’director – o tot caută, cu inima săgetata de Cupidon, prin tainicele unghere ale orașului de altădată, conform scenariului. Căci da, la Circul Metropolitan nu asudă numai angajații : nici Conducerea nu lâncezește prin birouri, luându-și leafa doar pentru semnarea hârtiilor oficiale, ci coboară în arenă, găsind și aici un prilej de a-și dovedi talentul. Mai trebuie să spunem, oare, cât de căscate devin gurile sutelor de spectatori, în momentul în care Sanda Ladoși – reinventată integral, în ultimii ani – își cântă cântecele zburând, într-un cerc, deasupra arenei, într-un surprizător moment de acrobație la înălțime, fără plasă de siguranță?!?
“București,je t’aime” este un mix între “Moulin Rouge” și spectacolul de circ la care te aștepți să asiști, un “ceva” nedefinit, poate, ca gen, dar atât de plăcut, la “gust”. M-am bucurat să mă înfrupt eu însămi din el și să-i aplaud încă o dată, la “arenă deschisă”, pe toți cei ce au făcut din prăfuitul “Globus” de altădată, minunea de lăcaș de cultură și artă de astăzi!
Comentează