Grea săptămână! Am tot auzit, în jurul meu, voci declarând : “Trebuie să fim buni în aceste zile! E Saptămâna Patimilor!”. Sună ca un fel de “autoîncurajare” în a fi buni. Ca un fel de caznă de a găsi în noi resursele de a domina Raul, chiar și numai pentru câteva zilr. Până și cei mai incisivi jurnaliști și dirijori de talk-show-uri televizate se trezeau spunând : “Bine, hai, o să evit să spun asta…sau asta…, căci ne aflăm în Săptămâna Patimilor și trebuie să încercăm să fim buni!..”. În ochii lor citeam însă luminița unei amenințări voalate : vom reporta toate săgețile noastre în imediat următoarea perioadă. Nimeni nu scapă! …și e bine că e așa.
Până și în drumurile mele pe jos, spre tv, m-am ciocnit , pe Dorobanți, de câțiva cerșetori tupeiști, care au ținut să mă tragă de mânecă, reamintindu-mi ba ca e Joia Mare, ba că e Vinerea mare, ba că e Săptămâna Mare și că e cazul să am și eu sufletul mare și să mă caut de ceva mărunțiș. N-aveau POS, așa că au rămas dezamăgiți ( nu prea umblu cu bani cash la mine) deși pe unii mi-a venit să-i ajut. În rest…detectorul meu de impostori mă avertizează mai mereu când e cazul să devin prudentă. Impasibili au trecut pe lângă cerșetorii de mai sus cam toți cei pe care am apucat să-i observ cu coada ochiului.
N-am să înțeleg nici în ruptul capului de ce trebuie să ni se intensifice bunătatea și toleranța în funcție de culoarea zilelor din calendar. De ce facem acest lucru sub imperiul fricii de cel de Sus? Oare nu avem fiecare Dumnezeul nostru, micuț, pitit în suflet și care ar trebui să ne tragă de mânecă ori de câte ori Necuratul ne seduce, împingandu-ne spre a face rău? Trăiesc printre niște oameni foarte haini. Cred că și dumneavoastră puteți spune același lucru. Cei cu care interacționez zilnic par a functiona pe bază de baterii, încărcate cu ură și cu satisfacția de a face rău. Par a avea un soi de straniu orgasm atunci cand simt că te-au lovit, că ți-au pus bețe-n roate sau că ți-au încurcat puțin mersul înainte. Unde e Dumnezeul lor? Dar sufletul care, în absența Dumnezeului, ar trebui să dea și el semne că există? Oare cum poate trăi nestingherit un om setat să facă rău? Cum poate interacționa cu cei dragi, cum poate iubi, cum se poate bucura de natură, de soare , de prieteni? Eu cred că nici macar bucuriile oamenilor răi nu seamănă cu ale noastre. Ei nu pot simți același lucru, atunci cand își îmbrățișeaza mama, copilul, sufletul-pereche. Din simplul fapt că ei nu știu să iubească. Lor doar LI SE PARE că iubesc, ei doar simulează fericirea. Dar în fapt, ei sunt fericiți doar atunci când fac rău. Doar atunci se simt împliniți, doar atunci simt că și-au făcut datoria, așa cum scrie în Fișa postului Omului Rău. Ei sunt, de falt, cei ce freamătă de satisfacție atunci când te văd îngenuncheat, atunci când planurile diabolice le ies perfect, atunci când reușesc să-ți facă rău, și asta mai mereu fără motiv. Doar pentru că lor RĂUL le face BINE. Ce paradox!…
Ei sunt, de fapt, clienții perfecți ai știrilor despre infractori, criminali si delicvenți, pentru că acestea le întaresc convingerea că, iată, nu sunt singuri pe pământ, ci fac parte dintr-o mult mai mare armată a Răului.
Sunt mulți oameni răi în jurul nostru. Și tare greu le-a fost în această Săptămână Mare, cand au trebuit să se înghesuie în pielea oamenilor buni, – neîncăpătoare pentru veninul lor – și să joace, contorsionându-se, un rol atât de dificil. Dar îi hrănește credința…nu, nu cea la care vă gandiți, ci credința că mascarada se va sfârși curând si se vor putea întoarce liniștiți la viața lor de oameni răi.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : SANOHEPATIC COLESTEROL
Comentează