O valiză mare, plină ochi cu amintiri. Aceasta este LAMONZA mea, valiza preferată, care îmi adapostește 
fotografiile făcute în toate colțurile de lume. Chiar și în cele mici-mici, pentru că despre ele va fi vorba astăzi : astazi așadar va voi ademeni din nou la Luxemburg, capitala țării cu același nume, una dintre cele mai mici din lume. Dar , știți și voi, esențele tari se țin în sticluțe mici, așa că…nu mică mi-a fost mirarea să descopăr, intr-o țară minusculă, surprize de proporții și locuri l
nebănuite. Cum se spune : trebuie să știi unde să cauți! 😂
Să vă povestesc despre locul meu preferat, sau, mă rog, unul din ele, din acest micuț Luxemburg : Place d’Armes.
PLACE D’ARMES , alias Piața Armelor, este locul de care m-am îndrăgostit cel mai mult. Poate și pentru că aici era punctul nostru de repaos, între “tura de dimineața” și “cea de după-amiaza” , din traseele noastre zilnice. Și cand spun “noastre”, mă refer la echipa 
de filmare a TVR pe care o coordonam și care avea drept scop realizarea unui film documentar dedicat acestei țări.
Afară e un soare prietenos de primăvară, care ne amestecă pe noi , oameni ai muncii dintr-o Romanie oleacă mai mare decât țara gazdă, cu locuitorii Luxemburgului, aflați in pauză de masă. Fac ochii roată în jur și constat că toate terasele sunt pline ochi. E o atmosferă cool, in care relaxarea este cuvantul de ordine. Pe marginea pieței lălăie, la baza frumoaselor clădiri, artiști 
ambulanți, teribil de talentați. Dar…să aruncăm o privire în jur…
Stând la o cafea, pe una din nenumăratele terase pitorești, aflate în piață, poți admira sediul impunător al “Cercle Municipal”, un palat construit în 1906, inițial ca sediu administrativ și care mai apoi a adăpostit, pentru o vreme, Curtea Europeană de Justiție. Acum, Cercle Municipal este locația perfectă pentru sărbători și evenimente culturale de anvergură.
Marchez capătul celălalt al “Pieței Armelor” făcând o poză Monumentului Dicks-Lentz. Nu știu ce reprezintă, mi-a plăcut pur si simplu. Acasă, compar fotografia cu broșurile turistice, aflând care este, de fapt, semnificația numelui
și a monumentului : Dicks și Lentz au fost două personalități ale culturii luxemburgheze, celebrii autori ai versurilor Imnului de stat. Tatăl lui Dick a fost, în 1848, primul ministru al Luxemburgului, iar Dick a semnat prima piesă de teatru în limba luxemburgheză. “De Scholdscahin” a fost pusă în scenă, pentru prima oară, în iarna lui 1855, contribuind enorm la identitatea națională a luxemburghezilor. Leul cu pavăză din vârful monumentului este un simbol al Marelui Ducat, iar potcovarul de la baza statuii ne reamintește de tradiția siderurgică a țării. Inscripția de pe frontispiciul statuii “ Mir wëlle bleiwe wat mir sin” (Vrem să rămânem ceea ce suntem”) a devenit un soi de 
“slogan” național al luxemburghezilor.
Să vă mai spun câte ceva despre Place d’Armes, în timp ce trag cu urechea la acorduri.e instrumentelor mănuite de artiștii de la colț de stradă, care-și muncesc, cu talent, bănuții pentru, probabil, o vacanță perfectă. De altfel, artiștii stradali sunt omniprezenți aici, în buricul capitalei luxemburgeze. Lumea îi iubește și le strecoară cu generozitate câte un Euro-doi în locurile destinate “colectării de 
simpatie”.
..Mai aflați că tot aici, în Place d’Armes, se organizează , în fiecare an, Târgul de Crăciun al Municipalității, iar în restul anului, odată pe lună, lumea se adună, cu interes, în… Piața de purici! Adică..de vechituri! Foarte aproape de Place d’ Armes începe păienjenișul străduțelor comerciale, unde marile branduri internaționale declanșează ping-pong-ul cu nervii noștri: mărfurile ne atrag, prețurile ne resping. Una peste alta, haideți să ne întoarcem la vizitarea orașului : e mult mai sănătoasă și infinit mai.. ieftină! 😁
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează