Dacă-ți vine vreun oaspete de peste hotare, fie el un apropiat sau un musafir oficial, unul din locurile în care cu siguranță îl vei duce este Muzeul Satului. Și nu pentru că nu ai avea inspirație, ci pentru că vei merge la sigur : 
muzeul e fascinant pentru străinii carora le pasă, cât de cât, de felul în care este alcătuită viața românilor . Ei, iată, valiza LAMONZA, cea care îmi ascunde amintirile calatoriilor, păstrează câteva superbe instantanee din Muzeul Satului…nu din București, ci din Olso, capitala Norvegiei!
Îi spune Norsk Folkemuseum ( Muzeul folcloric) și stă țanțoș pe primul loc al podiumului celor mai mari muzee de istorie culturală din Norvegia. Întreaga viață a norvegienilor este surprinsă de edilii muzeului, care au privit înapoi, în timp, cam până prin 1500. Și, firește, până în prezent. Muzeul e doldora de colecții din toate colțurile țării. Iar țara, slavă Domnului, se întinde pe o suprafața nesfârșită! De fapt, Norsk Folkemuseum și de fapt însăși ideea de muzeu in aer liber reprezinta un concept deosebit de a expune colectii de artă, apărut pentru prima oară în Scandinavia, la finele secolului XIX si extins apoi, foarte curând, și in Europa și America de Nord.
Nork Folkemuseum a fost înființat în anul 1894, într-o perioadă de avânt naționalist, iar “ctitorul” sau poartă 
numele de Hans All.
…Urcăm, prin natură, un teren denivelat, plin de verdeață. Așa, ca la țară. Din loc în loc, cate o casă țărănească, total diferită de ale noastre. Sunt peste 150 astfel de construcții , care înfățișează diferitele regiuni ale țării, dar și viața norvegienilor în diferitele perioade ale istoriei lor…Intrăm într-una din căsuțe – Atenție! Să nu ne lovim la cap! căci unele par a fi fost locuite de piticii Albei ca Zăpada! Sunt frapată de săracia din interior : mobilierul din lemn, extrem de sumar, o sobă în mijlocul încăperii. De tavan atârnă, la uscat, un ciolan și un șir de cârnați. E întuneric și frig, cam așa cum era în casele norvegienilor în trecut, câmd sărăcia era amprenta țării. Abia prin anii ‘70 ai secolului trecut, odată cu intrarea petrolului în viața țării, 
Norvegia a ridicat capul sus, și-a îndreptat coloana și a dat frâu liber unei dezvoltări uluitoare, care a condus la națiunea evoluată și puternică de astăzi.
..Continuam drumul pe aleile muzeului. Căsuțele sunt făcute din lemn ( acest material reprezintă o constanță în construcțiile norvegienilor, chiar și astăzi locuințele lor fiind facute preponderent din lemn : arată foarte frumos iar lemnul, se știe, ține de cald!) . Cu interes cutreierăm și interioarele caselor – aproape în toate poți intra – căci sunt interesante de studiat și exponatele din 
interiorul cămăruțelor austere și care te ajută să reconstitui, cu ochii minții, felul în care trăiau norvegienii în trecut.
…Una din principalele atracții a muzeului o reprezintă Biserica Goal Dodge, construită, tot din lemn, în jurul anilor 1200. Îmi fac o poză, la intrare, cu doi drăguți norvegieni îmbrăcați în costume tradiționale ( fac parte din “oferta” muzeului!) după care pătrundem în interior. Un interior auster, întunecos si rece, cu pereții din lemn pictat cu imagini religioase.
Casa Medievala Rauland de la sfarsitul secolului XIII si Colectiile lui Oscar II sunt alte atracții de top ale muzeului in aer liber. Și tot notabile sunt : incaperea dedicata istoriei familiei Saga, care provine din suburbia Enerhaugen,ilustrând felul in care acestia au trait intre anii 1909-1959, apoi colectia de arta folclorica norvegiana, îmbrăcând o felie importantă de timp 
între perioada Evului Mediu si pana in anii1900, apoi incaperea care intruchipeaza o calatorie in trecut, cu prezentarea vietii sociale a clasei nobile din Norvegia din anii 1700-1800, urmată de spatiul generos, dedicat tehnologiei moderne și unde se prezinta dezvoltarea technologiei din anul 1865 pana in 1999. Biserica Norvegiana de Arta, adună lucrări de artă din timpul Reformei din 1536-1537, și pana in anul 1800.
Într-o altă sală este ilustrată viața laponilor din perioada pre-moderna pana in prezent, iar Muzeul de farmacie conține colecții de plante medicinale, care videcau pe vremuri beteșugurile norvegienilor, adepți înfocați ai medicinei naturiste.
Și pentru că este stiută apetența turiștilor pentru a experimenta ei înșiși diverse tradiții și obiceiuri ale țărilor 
vizitate, așa că, în întâmpinarea acestor curiozități firești, Muzeul Folcloric din Oslo a înființat așa-numitele “camere de primire” – Gjestestuene. Aici nu numai că se organizeaza seminarii si intalniri de afaceri, dar reprezintă și locul unde se poate lua o masă tradițională , îmbinată cu elemente moderne. Și ce poate fi mai fascinant pentru un turist, decât să experimenteze bunătăti nemaivăzute, la ele acasă!
Mie personal mi s-a părut fascinant pavilionul dedicat culturii Sami . Sami reprezintă un popor indigen, care vorbește limba sami și trăiește în Scamdinavia de Nord – nordul Norvegiei, Suediei Finlandei – dar și în nordul Rusiei. Cândva li se spunea “laponi”, denumirea fiind considerată acum ca fiind învechită. Exponatele din vitrine vorbesc despre o viață atât de straină nouă, în acele locuri din nordul Planetei în care soarele are dinții extrem de ascuțiți iar albul este culoarea mereu în trend! 
Îmi fac o fotografie șugubeață, în fața unei căsuțe mici din lemn, ca de jucărie, si mă grăbesc să o postez pe Facebook, avertizându-mi prietenii virtuali că m-am decis să mă stabilesc în Norvegia și că primul pas e deja făcut : mi-am cumpărat o locuință…dupa puterile mele!
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează