N-aş fi semănat deloc cu mine dacă aş fi putut alege eu cum să arăt, cum să gândesc, cum să mă port. După judecata mea, par să fi avut şanse cu mult mai solide la fericire aceia care nu-mi seamănă câtuşi de puţin.Am observat, însă, că fenomenul este general valabil. Că marea majoritate a oamenilor îşi imaginează că totul ar fi fost mai simplu şi mai fermecător dacă ei ar fi fost complet altfel. Dar nu e chiar aşa…
Cei care stau la oraş tânjesc să se mute la ţară. Cei născuţi acolo unde s-a născut şi veşnicia, se mută, cu toţii, în metropole. Cei care au părul ondulat îi invidiază pe aceia cu plete netede, iar cei cu obrazul alb ca laptele stau la soare ca să-şi vopsească tenul în măsliniu. Posesorii de suflete zburdalnice nădăjduiesc să se potolească în curând, cei aşezaţi în destine prea molcome ale inimii tânjesc după existenţe cu năbădăi. Cei închişi în trupuri firave se uită cu jind la confraţii lor voinici, cei prea mari şi rubiconzi se visează statuete albe de Tanagra. Citește mai departe…
Comentează