Dă-i! Nu-i da! Dă-i! Nu-i da! ….cam asta e lupta care se dă în lăuntrul meu meu, atunci când drumurile mele se ciocnesc de mâna-ntinsă câte unui cerșetor… Lupta nu durează mult iar rezultatul variază. Nu, nu în funcție de toanele mele din ziua cu pricina, nici de anii-lumină ce mă despart de ziua în care leafa-mi bucură cardul și nici măcar de exemplul celorlalți trecători, care de regulă ignoră mai toți suferința aproapelui înfășurat în zdrențe. Finalul luptei dintre “dă-i!” și “nu-i da!” depinde, în ultimă instanță, de feelingul de moment. De tot ceea ce reușește să-mi transmită, energetic, în acea secundă a vieții mele, mormanul de suferință vie din fața mea… Îmboldită de imaginea din fața mea, mintea prinde să-mi vânture prin fața ochilor săi ( la mine ochii minții sunt foarte activi!) nesfârșite scenarii. Scurt-metraje color sau mai mult cenușii, în care personajul “cerșetor” joacă diferite roluri. Văd, bunăoară, în el conturul unui fost dascăl, lovit de soartă, despărțit dramatic de jumătatea de viață și de copilul plecat departe, prin lume și uitând de părintele ajuns, iată, în stradă. Și atunci simt cum mâna dreaptă mi se insinueaza în buzunar și dă să iasă de acolo întovărășind acea bancnotă a milei… Dar nu, vine o altă felie a imaginației mele și descoperă pe dată în cel implorând mila mea un trântor invurabil, căruia realitatea nu-i dă nici cel mai mic motiv de a nu-și câștiga singur banii și care trăiește înlănțuind furtișaguri, tâlhării și minciuni. Si simt cum mâna din buzunar își slăbește încet strânsoarea și bancnota rămâne la locul său. Și din nou partea mea miloasă se încăpățânează să citească în cel din fața mea un om bun; un amărât căruia soarta i-a confiscat familia, casa, sanătatea și posibilitatea de a munci pentru a se întreține…Și iarăși face pârtie prin intențiile mele, gestul de a-i înmuia celuilalt disperarea, prin mărunta mea contribuție. Dar, oare, nu-l voi vedea cât de curând pe nefericitul prabușit pe caldarâm, în prima cârciumă de după colț, tranformând în beție mărunta contribuție a miloșilor ca mine, ce i-am căzut în plasă?
….și uite-așa, după această sarabandă a gândurilor de toate felurile, care nu durează o veșnicie, ci încape în strânsoarea câtorva secunde, mintea mea cea de pe urmă se înhaită cu feelingul meu de moment și …decizia e luată : bancnota fie rămâne în buzunar fie, dimpotrivă, își schimbă stăpânul, procurându-mi în schimb un murmurat “Mulțumesc!” , însoțit mai mereu de acea privire adânc de tristă, care ne face să prețuim și mai mult ceea ce fiecare dintre noi avem…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : BEREȘ VITAMINA C
Comentează