Pot spune că întreaga mea viață s-a desfașurat într-un triunghi. Nu, nu faceti speculatii pe seama triunghiurilor conjugale, caci nu e cazul. Ma refer strict la acea formă geometrică, despre care am invățat candva, prin școala primară.
Triunghiul, în conturul caruia mi s-a așezat, practic, intreaga viață, a fost compus din : casa mea, casa parintilor mei si , respectiv, Televiziunea Română ( tot un soi de “casă”). În triunghiul acesta, despre care vă vorbesc, nu s-a aplicat nicidecum Teorema lui Pitagora, ci cea a iubirii. Cele trei “varfuri” ale triunghiului meu au fost legate intre ele prin miliarde de fire nevăzute, tesute din iubire. Un adevărat paienjeniș, care m-a prins “captivă” decenii întregi, plimbandu-mă între cele trei puncte-reper.
“Acasă”, bunaoară, a fost mereu locul meu cel mai drag. Chiar si cand n-a mai fost acel “acasă” pe care reusisem să-l construiesc, el a rămas același loc drag, pentru că aduna intr-insul atatea amintiri, atata iubire dăruită și primită.
La fel de important a fost si “Acasă” – ul părinților. Casa părintească, altfel spus. Locul unde m-am “construit”. Din iubire multa, să știti. Si profundă. O simt si acum, dand în clocot înlăuntrul meu, si mă bucur ca anii și necazurile nu au stins-o. Și simt că incă o mai pot oferi. …Acest al doilea “varf al triunghiului” “acasa”-ul părintesc a jucat roluri succesive. Iar iubirea le-a fost și lor numitor comun. Mai intai , aici am prins viață eu si fratele meu. Nu știu cum au reusit părintii aștia ai mei să ne crească, dar atata iubire ne leagă, pe mine și pe Sergiu, incat, știindu-l de peste jumătate de secol aproape de mine, pot spune cu mana pe inimă că nu m-am simtit niciodata singură pe lume. Nici măcar atunci cand am fost…
După episodul copilăriei și adolescentei mele, “acasă”-ul parinților a devenit, în timp, “acasă”-ul copiilor noștri. Aceeasi iubire, proprie acestui al doilea vârf al triunghiului, a pornit-o și spre Marinuș, Victoraș si Horică. Importanța acestui punct-reper – vârful B al triunghiului – a crescut, căci, nu-i așa? pe copii ni-i iubim mai mult decat pe noi însine și nu vrem decât să le fie bine. Prin urmare, “acasa la bunici” devine mai mereu, în toate familiile, locul cel mai prețios pentru creșterea copiilor.
…La un moment dat, în viața mea a intrat Televiziunea. Si a devenit al treilea varf al triunghiului. Vârful “C”. Nu mă puneți să spun care din celelalte două varfuri a fost “detronat”, în favoarea Televiziunii. Mai bine puneti-mă să ar cu furculița un câmp întins precum deșertul “emiratez” ( sic”!). Iar dacă voi declara vreodată, că varfurile A si B au fost mereu mai importante decat varful C, ceva acolo, în mine, se va răzvrăti. Așa că mai bine tac.
Una peste alta, acesta este triunghiul în care mi-am așezat viața. Eu, sau Destinul, caci niciodată nu voi sti dacă merg pe un drum ales de mine, sau decis de altundeva, pentru mine.. Paradoxal, dar cele trei repere despre care v-am vorbit, se află si geografic vorbind, pe o rază extrem de mică. Între fiecare din ele e un drum de maxim un sfert de oră, de mers pe jos, în pas lejer. Ce noroc, nu-i așa? Am parcurs aceste distante în toate combinatiile posibile, vreme de decenii. De la A la B, de la B la C, apoi de la C la A, dar și de la C la B și de la B la A. Am culisat cu talent între iubirile aflate în varfurile triunghiului, am cotizat la ele cu rezervele mele interne de iubire. Inepuizabile. Învârtindu-mă mereu in acelasi…nu, nu cerc, ci triunghi, poate de asta am și simțit nevoia să mai și evadez uneori, zburand spre cele mai indepărtate colțuri de lume. Am mers spre acestea cu bucurie, dar am stiut de fiecare dată că ma voi întoarce mereu, cu aceeasi bucurie, la triunghiul meu : Acasă 1, Acasă 2, Acasă 3.
Repet, Pitagora n-are ce face în triunghiul meu, pentru că cei trei “Acasă” nu pot fi așezati în nicio ecuație. Mă bucur doar că există si că triunghiul a funcționat atâta amar de vreme : am avut o familie frumoasă, am crescut copiii minunati, am părinți de vis, care mi-au fost sprijin in tot ce am facut în viață, și am o profesie minunată, care mi-a oferit aripi să zbor spre vazduhuri greu de atins până si cu gandul, pentru cei mai multi dintre semenii mei. De acolo, de sus-sus, din văzduhurile spre care am decolat din al treilea varf, dar cu energia аdunată din celelalte două, triunghiul de care vă vorbesc se vede mic-mic. Aproape că punctele se confundă, se suprapun. De fapt, cred ca si în realitate s-au suprapus, caci am trăit mereu o iubire “amestecată”, îndreptata deopotriva si spre familie, si spre părinti, și spre profesie.
…gândurile astea m-au “vizitat” chiar în această însorita după-amiază de martie, în timp ce, plecand din varful “C” către varful “A”, m-am abătut, ca de obicei, la varful “B”, pentru a-mi scoate la plimbare mama ( tata, ca de obicei, avea treabă la laptop!🫣).
Rubrică oferita de FARMACIILE CATENA : IMUNOSUPORT MANUKA
Comentează