Ne-am obișnuit să comparăm iubirea cu te miri ce. Cu o poveste, cu o întâmplare, cu un stol de fluturi sau cu adierea caldă a primăverii.
Eu am să compar iubirea cu un tatuaj. Am citit undeva asta și mi-a plăcut. Căci la fel ca și tatuajele, nu există iubiri artificiale, virtuale, ci exista iubiri – cele adevarate – care nu mor niciodata. Nu se sterg…Există, e-adevărat, și iubiri trecătoare și lipsite de miez, asemeni unui tatuaj făcut în joacă, cum sunt acelea cumpărate de la raioanele pentru copii. El pare deodată frumos și strălucitor, îți ia ochii , însă foarte curând culorile sale vor deveni spălăcite, se vor transforma în murdărie, după care tatuajul se va șterge. De la sine. Fără durere, ușor și treptat. Prin spălare sau, pur și simplu, prin trecerea timpului. La fel și iubirile superficiale ; sunt incandescente la început, dar atât de efemere, in realitate : le trăiești cu atâta patimă și ajungi să le uiți atât de ușor…
Există și iubiri de durată. Ele sunt asemeni unui tatuaj desenat pe trupul tau de un meșter priceput. De regulă, cu henna. Sau cu vopsele de calitate. El începe prin a fi strălucitor , după care culorile pălesc treptat, în timp. Dar rămâne amintirea vie a acelui desen : “Ce tatuaj frumos am avut candva, în acest loc…”. “Ce iubire frumoasă am trăit cândva, în acei ani…”
Există și acea iubire totală, iubirea veșnică, pentru întreaga viață, iubirea aceea nesfârșită, pe care uneori îti pare că numai în cărti și filme o poți întâlni. Dar sa stiti ca există și oameni fericiti, care trăiesc astfel de iubiri. O astfel de iubire nu se câștigă ușor. O poți aștepta, zadarnic, întreaga viață…Este precum un tatuaj permanent, pe care ți-l faci, uneori cu o mică suferință. Poate că nu e la fel de strălucitor, precum cele dinainte, pictate cu vopsele alese, însă este mult mai prețios și profund. El nu se șterge niciodată și-l vei lua cu tine în mormânt…
De multe ori, ne facem tatuaje fără să gândim prea mult. Ne îndrăgostim orbește, pierzându-ne capul, cumpătul, mințile. Apoi regretăm cumplit și ne chinuim precum Isus pe cruce, pe rugul iubirilor noastre prostești. La fel ca și în cazul tatuajului pe care ni-l facem sub impulsul momentului, fără prea multă judecată prealabilă. Procedeul este dureros, ne doare carnea în timpul facerii sale, dar noi vrem asta și gata! Îl așezăm cu durere și suferință pe piele, fără să anticipăm că, poate, va veni un moment în care acel desen complicat nu ne va mai reprezenta și-l vom dori șters. Este acel moment, în care iubirea nu mai este ceea ce a fost, devine durere acută, sfâșietoare, moment în care ne impunem să ne desprindem din acea iubire. Un proces al naibii de dureros. La fel cum doare și să-ți ștergi tatuajul permanent, pe care, la un moment dat, ți l-ai dorit cu atâta patimă.
Și tot la fel ca și în cazul acestuia din urmă tatuaj, după o astfel de iubire îți rămân cicatrici pentru tot restul vieții…
Cu totii visam sa iubim adevărat si vesnic și ne dorim iubirea tatuată în suflet pentru totdeauna. Iar cel mai potrivit moment pentru a spera la o astfel de iubire, este, prin excelență, cumpăna dintre ani…
La multi ani, dragii mei!
Rubrică oferita de FARMACIILE CATENA : IMUNISUPORT MANUKA
Comentează