FOTO : Gini Ignat
Cum am ajuns de am îndrăgit-o? Vă fac o mărturisire : fără s-o văd! Exista unii oameni care nu adună soarele numai in suflet, ci și pe chip, în voce, gesturi și în orice manifestare exterioară. Iar eu, dupa o viața în care am vorbit, la microfon, cu zeci de mii de oameni, de la vlădică până la opincă, am învățat să-i deslușesc nu numai după ceea ce spun, ci si după voce, privire, după ceea ce fac cu mâinile, atunci cand …nu știu ce să facă cu ele. Pe Brigitte am cunoscut-o la telefon. Mi-o recomandase un bun amic, Dorin, de la care m-am obișnuit să primesc sugestii frumoase pentru subiectele mele. Nu știu unde îi găsește, dar toți intervievații propuși mie de Dorin, fie pentru Femei de 10, fie pentru Bărbați de 10, fie pentru alte rubrici ale acestei reviste, toți au fost impecabili! Omul ăsta “simte” oamenii, subiectele!
Iar Brigitte, din primele secunde ale dialogului nostru telefonic, m-a cucerit. Există oameni care au căldura sufletului întipărită în voce. Și cărora le ghicești din grai buna credință, bunul simț, bunătatea. Toate, derivate ale cuvântului “bine”. M-a invitat să-i cunosc hotelul din Deltă, cel despre care Dorin îmi spusese că e un colț de rai, pus pe picioare de o familie de nota 10. “-Ai mei sunt!” – țin minte că i-am raspuns la provocare, căci tot ce e de nota 10, e de domeniul nostru!
Așadar, într-un august galopând spre toamnă, am ajuns într-un loc în care demult visam să ajung – în mirifica deltă a Dunării. Mai precis în Băltenii de Sus, o micuță localitate dunăreană, pe brațul Sfântu Gheorghe al fluviului și la o aruncătură de băț de Tulcea.
Înainte de a o apela pe gazdă, Gini Ignat ( regizorul de emisie din TVR alături de care semnasem câteva mii de emisiuni, inclusiv o transmisie directă , in premieră, chiar din Deltă ) a parcat mașina și am pornit amandoi într-o succintă recunoaștere. Deși n-aveam niciun dubiu că Dorin m-a trimis “la locul potrivit”, o documentare la fața lui face parte din armele jurnalistului. Ce am găsit? Un hotel cochet și extrem de curat, o curte îngrijită, amestecând verdeața cu locurile de relaxare, cu ochiul turqoise al piscinelor și cu terasa tentantă a restaurantului, și apoi – poate cu asta trebuia să încep – imaginea Dunării, furișată printre coroanele arborilor și mângâiată de soarele ce se pregătea de culcare.
…În timp ce retina înregistra imaginile de poveste, dublată de aparatul de fotografiat al tovarășului meu de drum, a apărut Brigitte. Și soarele a întârziat să se culce…
Și iată, după nici două zile în care am observat-o în aproape toate ipostazele posibile ale unui manager, sunt în măsură să va propun un interviu cu o femeie de 10, care, alături de jumătatea sa de viață și de Enrico și Sergio – cei doi feciori ai lor, au reușit să transforme acest colț de țară într-unul de rai, mângâiat de valurile Dunării și gata să ramână ancorat pe veci în sufletul celor ce-i calcă pragul.
Marina Almășan : – În primul rând, ca să lămurim lucrurile pentru cei care citesc acest interviu, care este legătura între numele tău, sută la sută nemțesc – BRIGITTE și faptul că “WELS” – numele hotelului – înseamnă, tot în germană, “somn” , pe de o parte, și, pe de altă parte, locul acesta în care ne aflăm și care nu are nicio legătură cu Germania. Deci ar fi două elemente nemțești și un spațiu cât se poate de românesc…
BRIGITTE : – Eu vin dinspre Vatra Dornei, la confluența cu vechiul Imperiu, din locuri pe care istoria le-a legat cumva de Germania. De fapt, în Germania ne-am și cunoscut, eu și soțul meu. ( eram amândoi la studii) . Iar aici m-a adus pentru prima oară soțul meu, el fiind un pescar înrăit, eu..pescărița și eu, însă în ape curgătoare.
Marina Almășan : – Deci cumva “peștele” v-a unit!
BRIGITTE : – Da, printre altele. Iar când am venit aici – in acest loc, pe care l-a descoperit soțul meu – am avut acel sentiment de “acasă”, un sentiment care nu l-am mai întâlnit prin niciunul din locurile pe unde am fost.
Marina Almășan : – Presupun că pe atunci locul arăta oleacă altfel.
BRIGITTE : – Oh, da, nu era absolut nimic aici! Era un teren gol, efectiv, un teren fără absolut nimic, fără drum, fără lumină în sat, fără absolut nimic.
Marina Almășan : – Doamne, și ce v-a fascinat în halul ăsta, încât să vă construiți aici viața?
BROGITTE : – Nu știu, acel ceva, soarta, voia bunului Dumnezeu, nebunia tinereții, chiar nu știu!
Marina Almășan : – Așadar, de unde veneați fiecare?
BRIGITTE : – Eu din zona Vatra Dornei, soțul din zona Arad.
Marina Almășan : – Și deci, când ați venit aici și v-ați îndrăgostit de locul ăsta, ce v-ați zis?
BRIGITTE : – Ne-am zis sa facem o căsuță pentru noi. Pentru vacanță. Apoi au început întrebările : Că dacă vine și mama, că dacă vine mătușa, poate mai vine și altcineva…Si uite-așa, a tot crescut casa! Pe hârtie ea era mult mai mică decât a ieșit in realitate. Așa s-a întâmplat să fie. Iar în final, ce ne-am zis? Hai s-o facem destinație turistică. Astfel că in 2000 a început construcția, iar în 2006 familia lărgită și prietenii participau deja la inaugurare.
Marina Almășan : – Și cum v-a venit ideea numelui?
BRIGITTE : – Ne gândeam să punem o denumire românească, ce-o fi, cumva, să se și potrivească zonei, și tot nu găseam acel nume potrivit și plăcut nouă, care să se rețină ușor, dar să… să ne reprezinte, cumva, și pe noi, într-un fel. Eram, așadar, pe Malul Dunării, și se spunea, din bătrâni, că peste Dunăre, puțin mai încolo, ar fi o groapă foarte mare, cu un somn foarte mare, de vreo 400 de kilograme.
Marina Almășan : – A, o legenda!
BRIGITTE: – Da, o legendă de prin părțile locului, și atunci, consultându-mă cu soțul meu, am ajuns la denumirea de “somn”, în germană fiind “ Wels”. Am pus și pe site-ul nostru povestea, să afle lumea de ce se numește asa.
Marina Almășan : – Deci, practic, e o afacere de familie, în care ați fost de la început voi doi. Au mai fost și alți membri ai familiei, că acum văd că sunt și feciorii ( Enrico și Sergio, 21 și 20 de ani) ?
BRIGITTE : – Da, acum au crescut și sunt parte a echipei, dar am încercat să-i împlicăm de mici, să știe ce înseamnă munca. Am vrut să-i învățăm că în viață nu vine totul de-a gata. Nu i-am forțat niciodată, au făcut de bună voie și au făcut cu drag tot ce au făcut, începând de la ajutorul dat în casă, prin curte, la curățenie, apoi ospătărie.
Marina Almășan : – Ce grozav! În zilele noastre îți mai găsești astfel de educație. E și puțin spirit german în asta, nu-i așa?
BRIGITTE : – Cred, da. Probabil. Este de fapt ceea ce am considerat că este normal într-o educație : copilul să înțeleagă că nu totul cade din cer, că trebuie să fii responsabil, că trebuie să faci ceva pentru a-ți clădi o bază în viață. În primul rând să stai pe picioarele tale, pentru că nu întotdeauna primești, poate, ajutor. Și atunci trebuie să știi să te descurci.
Marina Almășan : – Să ne întoarcem la acest loc superb : Care sunt, în opinia ta, punctele sale forte ?
BRIGITTE : – Eu aș zice : energia locului, pe care nu o resimțim neapărat numai noi, o spun toți cei care vin aici prima dată. “Wow, ce liniște! Ce frumos! Parcă este altă atmosferă, parcă este alt aer!” – asta spun mai toți. Cred că așa a creat Dumnezeu acest loc.
În rest, natura în sine e un mare atu, iar noi am încercat să păstrăm, să nu intervenim prea mult. Și chiar dacă modernismul pune stăpânire pe tot și pe toate, distrugând de multe ori valorile adevărate, noi încă mai păstrăm aici ceea ce am construit acum 25 de ani, să zicem. Eu cred că lumea începe să se întoarcă la valorile adevărate.
Marina Almășan : – Eu pot să confirm aici tot ceea ce spui! Bine, ca nemțoaică, e clar, am observat elemente care te definesc : ordine desăvârșită, se simte o oarecare disciplină a locului, toate lucrurile sunt rânduite la locul lor și funcționează foarte bine. În jur este foarte curat, și – cred că e o trăsătură a zonei de unde provii – mâncarea e foarte bună! Bucătarul este, cumva, de prin părțile locului ? Văd că peștele predomină în meniul restaurantului și este și excelent gătit!
BRIGITTE : – Da, e o bucătăreasă localnică, Într-adevăr, da, obișnuită cu peștele.
Marina Almășan : – Până la urmă, acesta e punctul forte! Chiar mă întreb : oare mai comandă lumea și altceva, când vine aici? Există oare și inși care comandă porc?
BRIGITTE : – Da, da. Până la urmă nu toată lumea servește pește! In plus, dacă turistul stă aici mai multe zile, trebuie să aibă parte și de un pic de variație, nu?
Marina Almășan : – Și totuși, care sunt cele mai cerute mâncăruri?
BRIGITTE : – Ciorba pescărească, storceagul, zacusca de somn, plachia, saramura, crapul prăjit. Și tot ce înseamnă pește la grătar.
Marina Almășan : – De unde luați pești? Aveți niște pescari la care sunteți abonați?
BRIGITTE : – Ei, nu e chiar atât de simplu! luăm peștele de la cherhana. Noi respectăm și legislația. Multă lume visează că aici , pe malul Dunării, iei peștele și-l bagi în tigaie. Nu, nu este chiar așa! Pentru că în spate sunt și niște regulamente pe care trebuie să le respecți, începând de la circuit, transport, depozitare.
Marina Almășan : – Am înțeles, nu e totul atât de simplu precum pare. Te mai întreb ceva : ce poate face un turist, dacă vine să locuiască aici câteva zile? Noi, unii, am fost încântați de superba excursie prin Deltă, în care ne-au dus cei doi fii ai tăi, gazde perfecte, la rându-le. Este, am vazut, o acțiune curenta, pe care o faceți pentru turiștii Hotelului. Și altceva?
BRIGITTE : – Depinde cu ce interes vin. Sunt persoane care nu vor să mai audă sunet de telefon, nu vor să mai audă gălăgie in jurul lor, pur și simplu stau și se relaxează. Fie că o fac la piscină, fie la malul Dunării, se retrag și citesc, sau se plimbă pe aici, prin împrejurimi, căci au ce vizita. Avem obiective turistice foarte frumoase și interesante aici, cu ar fi mănăstirile din zonă , sau în Tulcea, apoi faleza Dunării.
Marina Almășan : – Da, adevărul este că de o relaxare ca la mal de Dunăre, pe-nserat, eventual legănată și în balansoar, eu una n-am avut parte demult! … Am văzut că aveți și terenuri de sport.
:
BRIGITTE : – Da, avem o pajiște întreagă, ce stă la dispoziția turistilor. Avem deseori grupuri de turiști care fac diverse activități recreative. Dar și așa, dacă se adună, de exemplu, chiar și turiști care nu se cunosc între ei, se intâlnesc pe pajiște și trag un fotbal. Iar copiii – au și ei destule locuri de joacă.
Marina Almășan : – Am văzut că aveți și un mic SPA
BRIGITTE : – Da, avem niște echipamente, putem spune că avem și un mic SPA. Mai precis, avem niște echipamente pentru relaxare. Bunăoară, turiștii noștri sunt încântați de patul de masaj electric cu role din pietre de jad, turmalină și infraroșu. Masajul respectiv este mană cerească pentru coloană : Este un masaj de relaxare, termoterapie, presopunctură și totodată un masaj focusat pe elongația coloanei. Dar în primul rand pentru relaxare. Și mai avem două echipamente cu vacuum intermitent, cu presiune pozitivă și presiune negativă. Acestea două sunt foarte bune pentru întreținerea corpului, căci acționează și îmbunătațesc fluxul sanguin și realizează un soi de detoxifiere, de drenaj limfatic. Toate acestea nu vizează însă neapărat latura medicală, ci mai degrabă pe cea de întreținere și de recreere.
Marina Almășan : – O să iți pun acum câteva întrebări foarte punctuale, adresate femeii de 10 care consider că ești, dragă Brigitte. Cum este să fii în zilele noastre, în aceste vremuri foarte complicate, om de afaceri? E ușor sau greu? Te ajută faptul că ești în echipă cu soțul? Nu e prea mult să petreceți atât de mult timp împreună?
BRIGITTE : – Nu, în echipă îmi este foarte bine și de mare ajutor, mai ales în familie. Munca în echipă este bine venită, pentru că noi suntem, cum se spune “ o afacere de familie”. Iar vremurile, exact cum ați spus, vremurile nu sunt deloc ușoare. De fapt, ca peste tot.
Știm asta bine și suntem realiști. Și nu numai aici, nu numai în România, ci peste tot există momentan acest dezechilibru și nesiguranță. Nu înseamnă, însă, că trebuie să ne speriem și să te gândim că nu va merge, ci trebuie să facem tot posibilul ca lucrurile să meargă.
Marina Almășan : – Pare desprins din cărțile motivaționale. Dar te întreb, și te rog să-mi râspunzi cu sinceritate : A existat vreun moment în care ti-ai spus : “GATA! eu nu mai suport, gata, eu mă las de afacerea asta!” ?
BRIGITTE : – Ca să fiu sinceră, nu pot să spun că NU. Ți-aș spune, DA, că să fiu sinceră. Nu pot să vorbesc la modul general, dar cred că oricine, oricât de puternic ar fi, ajunge, la un moment dat, să simtă, cel puțin pentru moment, și că “a obosit”.
Marina Almășan : – Și ce te-a ajutat să depășești momentul? Ambiția?
BRIGITTE : – Da, ambiția în primul rând și faptul că ai de ales : mergi înainte sau mergi înapoi? Îmi place să cred că sunt o luptătoare!
Marina Almășan : – Ce zodie ești?
BRIGITTE : – Pește.
Marina Almășan: – Ei, poftim, până și Zodia are legătură cu specificul zonei! Și cu siguranță că ești un pește care înoată în sensul curentului.
BRIGITTE : Îmi place să cred că da. De regulă, sunt omul care spune mereu că “Nu există “Nu se poate! “ Aici l-am moștenit pe tatăl meu!
Marina Almășan : – Spune-mi, Brigitte, este greu cu trei bărbați? Te ascultă? Bănuiesc că, fiind singura femeie în casă, ești protejata lor, nu? Sau, dimpotrivă, tu ești cea care duce greul și conduce casa?
BRIGITTE : – La noi în familie dominanta este respectul reciproc: ne apreciem și știm valorile fiecăruia.
Marina Almășan : – Ce face Brigitte în clipele cand nu mai este femeia de afaceri care trebuie să aibă grijă de acest hotel, de aceste locuri, de tot ceea ce mișcă pe aici? Cum te manifesti ca om obisnuit? Ai niște hobby-uri? Mai ai timp să te întâlnești cu prietenele? Unde se întâmplă vacanțele, dacă ele există?
BRIGITTE : – Offf…Timpul devine, din păcate, tot mai scurt. Nu prea înțeleg unde dispare timpul! Cel puțin eu simt că nu am timp să mă plictisesc deloc! Iar dacă apare ceva timp liber, caut tot timpul să fac ceva. Adică nu cred, pur și simplu, că m-aș regăsi a nu face nimic.
Încerc mereu să fac câte ceva nou. Încep, de exemplu, și o mică afacere cu cosmetice. Am niște produse cosmetice pe care le-am personalizat. Da, este o altă direcție în afaceri. Dar toate necesită timp. Iar acel timp devine, cum am spus, tot mai scurt.
Marina Almășan : – Nu ocoli întrebarea legată de timpul liber! Când a fost, bunăoară, ultima voastră vacanță?
BRIGITTE : – M-ai prins! În ultima perioada, din păcate, nu prea am avut așa ceva. Dacă-mi amintesc bine, ultima a fost in Bulgaria. Aici, la doi pași. Când erau copiii mai mici, aveam mai mult timp. Bine, de mers, mergeam doar câteva zile. Și, da, cu telefonul pornit non-stop!
Marina Almășan : – Dar așa, ca vis? Presupun că mai visați câteodată? Ceva, gen Coasta de azur…
BRIGITTE : – Daaaa….Mi-ar plăcea să merg cateva zile… nu știu unde. Da, soțul meu mi-a spus de niște locuri care ar vrea să le vizităm. Nici nu mai știu exact unde mi-a spus!
Marina Almășan : – E clar, ce atentă ai fost!
BRIGITTE : – Da, recunosc!😁 Dar o să mă uit pe telefon, cred că mi-a dat atunci un mesaj! 😁 Oricum, acum nu se pune problema, poate mai încolo, spre toamnă, să reușim să ne rupem cateva zile pentru o vacanța scurtă..
Marina Almășan : – Ce are o femeie în plus, față de un bărbat, atunci când se apucă să facă un lucru?
BRIGITTE : Vorbind din punctul meu de vedere, căci nu aș putea să generalizez, cred că am în plus faptul că vreau să fac acel lucru și că vreau să îmi iasă. Deci ambiția. Parcă îl văd dinainte, cumva așa, îl vizualizez și nu mă mai gandesc decât la el, până nu-l realizez.
Marina Almășan : – Adică devine un fel de obsesie, înțeleg.
BRIGITTE : – Din păcate ( sau din fericire, nu știu cum să spun!) , da.
Marina Almășan – Cred că din fericire! Acum mi-a venit în minte să te întreb : Cu ce zestre ai venit de la părinți? Nu mă refer la lucruri materiale, ce valori ti-au transmis?
BRIGITTE : – În primul rând, aș zice că educația. Apoi zâmbetul. Tata ( din păcate, nu mai este) era tot tot timpul numai un zâmbet. Și chiar dacă erau probleme sau dificultăți, el știa să zâmbescă și altfel trecea mult mai repede peste orice. Și am mai moștenit de la ai mei știința de a fi om. Asta am învățat : sa fii om, indiferent de situații. Și încă ceva : să nu uiți niciodată de unde pleci.
Marina Almășan : – Frumoasă zestre, iată, am aflat secretul omului frumos care ești! Spune-mi, Brigitte, ce anume crezi că ai sacrificat, pentru a reuși să pui pe picioare locul ăsta, atât de special? Cât simți că te-a costat?
BRIGITTE : – Cred că lucrul cel mai important pe care l-am sacrificat a fost timpul. Timpul petrecut cu familia, care aș fi dorit să fie mult mai mult. Pentru că, da, este o realitate: sunt, intr-adevăr, aici mereu cu familia, dar…e ciudat! Le-am spus și copilor, de multe ori : suntem împreună, dar parcă nu tocmai împreună, nu știu de ce. Sufletește, suntem. Dar fizic, parcă nu reușim să fim, atât cât ne-am dori! Mă refer la acel “altfel de timp”, la acel “a fi cu adevărat împreună”, nu știu cum să mă exprim, ca să fiu înțeleasă.
Marina Almășan : – Am înțeles. Am înțeles exact ce spui. Iată și o întrebare deloc întâmplătoare ( căci vine de la cineva, care știe ce vorbește! 😁) : ce te vei face, dacă băieții se însoară și nurorile or să zică : “ Nu, noi nu vrem aici, noi vrem la oraș!” Te antrenezi sufletește pentru genul ăsta de “continuare a poveștii”?
BRIGITTE : – În viață trebuie să fii pregătit pentru mai tot, așa că eu cred că situațiile se vor decide la acel moment. Nu mi-aș face gânduri dinainte, căci poate nu ar fi să fie. Dacă e să fie, vom vedea atunci cu vom reacționa.
Marina Almășan : – Te-aș întreba – căci ne apropiem de final – o dorință mare – mare, pe care o ai…nu știu, poate una nemărturisită până acum.
BRIGITTE : – Sincer, îmi doresc stabilitate. Stabilitate peste tot. Deci, nu doar în țară. Cumva, asta cred că simt momentan. Nevoia de a ne bucura de acea stabilitate și siguranță a lucrurilor. De altfel, mulțumesc Lui Dumnezeu, nu cred că ar fi ceva ce ne lipsește. Da, sigur, ne dorim să fim toți sănătoși, și cum spunea bunica mea, Dumnezeu s-o ierte, “ întregi la minte”. Pentru că dacă ai sănătate și ești întreg la minte, indiferent de situație, dacă vrei să faci ceva, găsești și soluțiile. Ele vin dinspre Divinitate, aceasta îți este deasupra capului și dacă zice da, meriți – primești soluția. Dacă nu, nu.
Marina Almășan : – Aș încheia, întrebându-te ce deviza ai, în viață.
BRIGITTE : – Deviza mea? – Să ai un țel, să lupți pentru el, să nu cedezi ușor și, chiar dacă nu este totul simplu, să nu te pierzi niciodată.
Notă : Am reușit să vă fac curioși în a o cunoaște personal pe Brigitte și mai ales afacerea pe care a pus-o pe picioare, împreună cu frumoasa sa familie? Nimic mai simplu! Faceți o rezervare, pe site-ul HOTEL WELS
Comentează