…Ieri, la Galele Savoy – inspirata inițiativă a Teatrului de revistă “Constantin Tănase” ( în speță a artizanilor Vasile Muraru și Valentina Fătu), am avut bucuria “să împart cabina” cu minunata Marina Voica. Pentru cine nu știe ( deși nu cred să existe cineva care să nu știe), “cabina actorilor” este acel loc sacru, în care actorul rămâne el cu sine însuși și cu emoțiile sale, în care își dezbracă haina omului de rând și intră în veșmintele de scenă . Este o încăpere mărunțică aflată “în culisele” scenei, fie că vorbim de teatru, sală de concerte, televiziune, Cabina “actorului” ( deși este , în egală măsură, a solistului, instrumentistului, prezentatorului de show) este dotată cu cele necesare scopului său : oglinzi, mese de machiaj, cuiere, dulapuri, mobilier pentru relaxare. Aici artistul își îmbracă ținuta de scenă, își colorează chipul, își aranjează părul, își repetă rolul, își face rugăciunea sau chiar îsi primește florile sau fanii, pentru autografe și selfie-uri ( aceasta, de regulă, după ieșirea din scenă).
Aseară, așadar, am împărțit cu tiza mea și uriașa artistă Marina Voica, spațiul cabinei intitulată “Stela Popescu”, în memoria celei ce odinioară își pregătea aici stralucitoarele sale în scena Teatrului de revistă “Constantin Tănase”.
Și, deși șirul colaborărilor mele de televiziune cu Marina Voica este de ordinul zecilor, am văzut-o aseară pe îndrăgita cantăreață, pentru prima oară, într-o altă ipostază. De fapt, într-un alt moment al actului artistic : pregătirea pentru intrarea în scenă. La TVR, atunci cand îmi este invitată, Marina intră direct în scenă, gata îmbrăcată, aranjată, eu nefiind martora acestor acțiuni pregătitoare, întâmplate în cabinele din Televiziunea Română. De data aceasta însă, ținandu-mi respirația și făcându-ma că sunt eu însămi preocupată de propriile pregătiri pentru intrarea în scenă ( ca moderator, nu ca artist!) , am urmărit-o în taină pe Marina. Și am descoperit aceleași eleganță și cochetărie, care au caracterizat-o pe frumoasa rusoaică toată viața. Marina și-a îmbracat ceremonios tinuta de scenă, s-a aranjat nesfârșit și meticulos în oglinzile ce reflectau odinioară chipul Stelei, și-a îndreptat de o sută de ori părul, și-a făcut micile retușuri de machiaj, și-a netezit fiecare cută a veșmintelor de scenă. Mi-a repetat de o sută de ori câte emoții are. “-Tu, Marina, mai ai emoții, după atâtea mii de apariții?!?”- am întrebat-o, mirată. “- Oh, da, și încă ce emoții, dragă Marina! Tocmai pentru că am în spate o carieră atât de lungă și bogată, tocmai de aceea și am aceste emoții : am o cruce greu de dus, o responsabilitate uriașă : nu am voie să-mi dezamăgesc publicul!..” – mi-a răspuns firava artistă, atât de puternică în fapt și mustind a energia nemăsurată pe care ți-o dă dragostea față de public și de profesia aleasă.
Am ținut-o de vorbă, pentru a alunga astfel emoțiile în care am simțit-o imbibată. Am vorbit despre vrite și nevrute, despre dialogul pe care urma să-l purtăm pe scenă și cântecele pe care le alesese pentru astăzi, m-a rugat să nu-i spun varsta, i-am reamintit că sunt femeie și cunosc bine aceste reguli. Și din nou am asigurat-o că totul va fi bine, că va fi strălucitoare ca de obicei. “- Arăt bine, Marina?” – m-a întrebat, în momentul în care o voce răzbătand din difuzorul plasat în cabina a anunțat că mai sunt 10 minute până la primul gong. “-Arăți minunat, draga mea! Lumea te iubește și abia așteaptă să te aplaude!” – am asigurat-o, cu credința că astfel de artiști nu au vârstă și că publicul pe care Marina l-a bucurat atatea decenii nu va fi niciodată interesat de pliul rochiei sau de șuvița rebelă care îi vine pe frunte, de ridurile vrăjmașe sau de alte semne prin care anii și-au făcut simțită trecerea lor nemiloasă… Publicul o va iubi și prețui pentru viața dedicată lui, pentru clipele de bucurie și emoție pe care cântecele sale le-au sădit în sufletele ascultătorilor atâta amar de ani. “-Arăți minunat, Marina! Putem să ne facem un selfie?” – am întrebat-o pe artistă, înainte de erupe, pe holișorul care ducea spre scenă. …A cautat un unghi bun, în care lumina ne era prietenoasă și…a rezultat poza de mai sus. Apoi am intrat în scenă, am salutat publicul și am rostit, cu emoție nedisimulată : “Intră în scenă primul oaspete de seamă al Galelor : extraordinara MARINA VOICA!
…și vulcanul de iubire a erupt!
Comentează