Pentru că, de fiecare dată când m-am adresat domniilor voastre, am făcut apel la a fi ,,omul-gândire,, , m-am hotărât astăzi, cu teamă în suflet pentru acceptare din partea dvs. , să spun tot ce gândesc eu.
Drept care am luat un lighean, am pus în el apă rece și mi-am băgat picioarele. În felul ăsta – știu eu sau așa se zice– circulă sângele mai iute și-mi împrospătează creierul, oricum încins de canicula evenimentelor. Apoi, pur și simplu, am început să număr anii ce s-au scurs de după al doilea război mondial. Sunt foarte subiectivă și total interesată de viața mea de la începuturi, am încă nedumeriri dar și certitudini despre tot ce mi s-a întâmplat. Tema este însă prea personală și nu știu dacă merită atenția dvs. Așadar, am tot numărat, și cum apa din lighean a început să se încălzească în funcție de evenimentele la care mă gândeam, m-am oprit brusc la 1954! De mirare, nu? De ce 1954? Și, Doamne, câte s-au mai întâmplat! Nu este un an cu o semnificație specială pentru noi – sau este – doar numai ce a lăsat istoria să aflăm. Și, ca să-l pot explica la un moment dat, voi sări peste mulți ani – arunc, de altfel, și apa cu lighean cu tot – și îmi îndrept atenția către anii ‚90 – cam pe-atunci când ,,s-a dat voie,, la aflarea a numeroase fapte din istoria neamurilor. Adică au apărut cărți diverse, de pe toate meridianele și paralelele lumii, care au început să dezvăluie, mă rog, să ,,desecretizeze,, multele aspecte necunoscute omenirii. Aspecte care s-au dovedit a fi realele, adevăratele motive ale războaielor, conflictelor, pierderilor economice sau câștigurilor de partea doar a anumitor persoane sau instituții.
Cărți de spionaj. Spionajul, marea găselniță a omenirii!
Pe loc, mi-am dat seama că m-am legat la cap fără să mă doară. Cum să pot afla, repede, tot ceea ce voiam. Născută după război! DE CE a trebuit să fie război? Și să pierd pe cineva drag. Să fac școală pe vremea lui Stalin. DE CE trebuia să existe Stalin? Să fac liceul și facultatea pe vremea lui Dej. DE CE a trebuit să fie Dej? Să fiu deja actriță, la instalarea lui Ceaușescu. DE CE a existat Ceaușescu? Și tot așa, până în zilele noastre, când, în continuare mă întreb ,,de ce,, , în legătură cu mulți conducători de aiurea, dar și de la noi. Și, îmbrăcând întrebarea stupidă cu ceva haine ciudate, îmi zic: ,,DE CE așa și nu altfel?,,. Altfel, după mintea mea, poate și a altora, adică mai bine, mai senin, mai – nu știu cum – mai puțin periculos. Îmi pare rău să o spun, dar trăim într-o lume foarte periculoasă. Oricât de rău mi-ar părea, eu, cea care iubesc viața, o accept cu bune și cu rele, eu, cea care a declarat în interviuri că acest dar de la Dumnezeu, viața, trebuie apreciată și folosită ca o bucurie, nu ca o povară, ei bine, eu spun, totuși, că e periculoasă.
Cărțile alea – periculoase la rândul lor – și cele care au urmat încă un deceniu, și sunt și astăzi, m-au trimis la începuturi. Nu la începutul omenirii propriu-zis, ci la apriția unor manifestări mai ciudate. Nu o să vă buimăcesc cu antichitatea, cu vremurile când au apărut sectele, religioase sau militare, cu conspirații destinate cuceririi și supunerii popoarelor și teritoriilor, cu frățiile diverse, cu rasele superioare, cu magicienii negri, cu ezoterismul, cu școlile superioare care cultivă un anumit soi de comportament. Dar vom afla mai multe despre Guvernul mondial și noua ordine mondială – despre care a început, în fond, să se vorbească din ce în ce mai mult. La urma urmei, lucrurile stau la vedere. Nicio încercare de a ascunde scopul și țintele. Conspirația globală înaintează lent, dar cu pași siguri, plecată tocmai din acele organizări de care pomeneam și din interese născute dintotdeauna, din dorința acerbă a omului de a-și exercita puterea, de a fi bogat și stăpânitor peste alții. Pentru o clipă, nimic nefiresc. Aproape nimic! Poate că acele specimene ,,umane,, fac parte dintr-o categorie mai avansată, care cunoaște legi universale și ale tehnologiei cu mult peste noi, cei banali. Dacă unele dintre exhibițiile de nestăpânit ale cuiva ar fi sporadice, poate ar fi trecute cu vederea. Dar nu a fost așa.
Acum 66 de ani. Și mă întorc la 1954 – acum 66 de ani – până în 2020. 66! Începutul unei cifre despre care se spun lucruri rele, cifra întreagă, 666, semnificând știți bine ce anume…
Deci, de ce 66? Pentru ca în 2020 să explodeze un plan preconizat în 1954, odată cu apariția în mintea și faptele unor gulere scrobite și butoni de aur dorința de a salva (sic!) lumea! Lumea asta atât de frumoasă și bogată dar plină de conflicte.
S-ar putea întâmpla ca această salvare să ne vină dintr-un sistem solar numit ,,Pleiade,,? Să plece de acolo operațiunea universală ce are ca scop salvarea umanității? Nu știu, am zis și eu așa, într-o doară, și atunci mă întorc la organizația ,,Clubul,, – apărut în 1954 – așa îi voi spune , deși are și un nume propriu, de la care – până în timpurile mele! – am aflat că pleacă această vestită ,,salvare,, a lumii. Câteva sute de ani de secte, convenții, afaceri, în fine, idei, care s-au acumulat și s-au regăsit sub aceeași umbrelă. Regăsirea însă trebuie căutată întotdeauna urmând drumul banilor! Cum știm, după ,,organizatul,, prim război mondial, a urmat o înfloritoare epocă a industrializării, cu câștiguri fără limită ale potenților constructori de mașinării ale ,,progresului,,. Minunile acestui progres au produs altele, au trebuit să fie valorificate, iar câștigul investit tot mai mult, Nu cumva de atunci și, în continuare astăzi, au început stricăciunile asupra naturii? Ba da! Iar marile firme și marile bănci și marile companii multinaționale există până în zilele noastre și au făcut pui, mulți și bine crescuți, bine hrăniți peste tot în lume. Ce-am mai aflat numărând anii – de data asta legată la cap cu un prosop ud! – , că și al doilea război mondial trebuia să aibă loc, pentru că – nu-i așa ?– era momentul să înceapă împărțeala teritoriilor! Chiar dacă nu la propriu – deși a fost și așa – , măcar ca sferă de influență, nu? Evenimentele s-au desfășurat în permanență și se desfășoară în continuare. Teritoriile ca teritoriile, dar împărțeala națiunilor? A oamenilor? Desigur. Asta era continuarea. Mijloacele? Cât se poate de diverse, în funcție de interesele asupra bogățiilor pământurilor aflate în proprietatea acelor lumi care trăiesc de secole acolo. De ce să le rămână lor, când așa zise ajutoare de împrospătare a vieții vin cu duiumul să schimbe în tot mai bine mersul normal? Să fie clar: e vorba de bănci, nu? Cine și ce hotărăște că fără ajutorul băncilor nu putem trăi? Cum cine? Ele însele. Doar pentru asta s-au înființat și superdezvoltat pe glob. Cei mari și tari au folosit bancnota ca schimb pentru viața omului!
Noi, pe aici, pe plaiuri mioritice, cu luptele noastre locale și cu demersurile politice împământenite zeci de ani, poate un secol și ceva, n-am prea avut habar de marile manevre. Dar le-am simțit. Să nu credeți că momentele esențiale ale istoriei noastre nu au fost la rândul lor influențate de marile puteri! Ba da. Poate că uneori rezultatele au dus- aparent- la ceva mai bun decât înainte. Dar fiecare schimbare a degenerat. Rău de tot. Și asta pentru că ,,hotărâtorii,, schimbărilor au avut grijă să-și alăture – pentru a conduce câte o țară – pe aceia dintre cei mai slabi, pe aceia mai fraieri – ce mai, cozile de topor. Aceștia sunt puși să asmută populația. Să o înfricoșeze. Politica, de fapt, înseamnă compromisuri peste compromisuri. Jocul politic este creat. Așa a fost și cu înlăturarea ,,exploatatoarei,, clase burghezo-moșierești, și cu înlăturarea socialismului și a comunismului – de fapt, a conducătorilor lor – și cu cea a regalității. Dacă istoria ar merge corect, ar mai fi câte ceva de dat deoparte și astăzi…
Și, făcând o pauză în numărătoarea anilor, timp în care mi s-a uscat și prosopul ud de pe frunte, mi-am tot zis ,,de ce?,, am trăit și trecut eu prin toate aceste vieți! Poate alte vremi erau mai bune. Și tot eu îmi răspund, continuând să dau răspunsuri și celor care poate n-au fost foarte curioși să știe câte ceva dincolo de aparențe, că lumea , omenirea, a mers, a funcționat și continuă la fel de când este. Nu e obligatoriu să mă luați în serios, să-mi dați dreptate, eu continuu să spun ce gândesc. Nu convine, schimbați canalul! Iar gândul meu spune: omenirea, toată turma, a fost îmbolnăvită de veșnicele neînțelegeri, a fost virusată permanent de jocul politic, care este în fond o iluzie, este creat. Nicio ideologie, niciun fel de a spune ceva clar despre viața socială! Și nu numai. Un amestec năucitor din care, dacă nu te prinzi, ieși lovit în moalele capului. Și dacă mă întorc (prin cărți, prin filme, prin basme) la istoria lumii, o văd cât a fost de sângeroasă. Dacă există povești, filme de ficțiune sau documentare, acestea au apărut și ca să ne emoționeze, dar și ca să ne informeze. De multe ori, cu bună credință. Uneori cu intenții mai puțin cinstite. Autorii doresc să creeze prozeliți, să nască niște conflicte, oricum să deruteze. Mica noastră salvare, poate unica, este să judecăm la rece, să îndepărtăm, pe cât se poate, acele fapte care atacă normalul ființei umane. Sufletul nostru e singurul care alege. Dacă nu-l ai, ești atins de umbra necredinței, de ura față de semeni și de neagra convingere că ești superior celorlalți prin faptele tale necontrolate. Cam la asta s-a ajuns astăzi. Iar dacă cineva crede cu adevărat că e nevoie ca un anume guvern mondial, care este atât de tare încât să schimbe lumea, o va putea face, atunci frica noastră este atât de mare, încât vom pierde partida ca oameni… Încă nu e timpul pierdut să nu se întâmple. Trebuie însă să știm ce alegem. Cu judecata și cu dragostea. Zilele în care încerc să-mi închei o parte din gânduri ne aduc pe tapet ultimele ,,manevre,, instalate pe globul pământesc: criza umanitară dinAfganistan! Pentru că este și va fi o mare criză pentru toată lumea! De data asta mă ascund o vreme în propria ființă, cu neliniștea în suflet că, totuși, mondiala lucrează în forță. Nu iartă nimic.
Mă duc după ligheanul cu apă rece, constatând că după virusul care n-a ucis destui, după inundațiile catastrofale de pe terenuri uneori aride, după focul asupra pădurilor pe care – vai, le protejăm! -, încă nu s-a ajuns la cifra scontată de morți și distrugeri. Mai este nevoie de un al treilea război mondial?
Merităm asta? Să ajungem sclavi? DE CE ?
Am un răspuns, nu prea plăcut, dar real:
,,NEBUNIA LA INDIVIZI ESTE CEVA RAR. DAR ÎN GRUPURI, PARTIDE, NAȚIUNI ȘI EPOCI ESTE REGULA,,… ( Nietzsche)
Cristina Deleanu, august, 2021, București
Comentează