Cochetăria nu este tocmai punctul meu forte. Bine, haine curate, pantofii curățați permanent, barba tunsă și părul aranjat sunt departe de a mă transforma într-o cocotă care atrage atenția. Dar o dată într-o lună e musai să merg la tuns. Asta așa, să mă simt regulamentar înscris în categoria bărbaților care își arată un minim de bun simț. Și cum acea dată a picat ca ruptă din cer într-o zi atipică unui april anunțat de meteorologi destul de răcoros, m-am trezit, așteptând să îmi vină rândul la tuns, într-o discuție având ca temă principală … trei elemente. Cafea, țigări și organul reproducător masculin. Ordinea nu este neapărat aceasta, dar pe mine așa m-au întâmpinat cele trei elemente. Prima dată m-a întâmpinat un miros puternic de cafea care îmi putea trezi și cele mai moarte idei, pentru că fetele salonului unde îmi așteptam rândul se bucurau de o cafea “amară ca viața” din afirmațiile lor, afirmații nefondate dacă luam în considerare râsul molipsitor care aproape mă fâstâcise și cred că mă făcuse să și roșesc; a doua oară m-a întâmpinat un gust înecăcios de tutun, fetele fiind adevărate șerpoaice ce își fumau țigările stând bărbătește pe sezlong în bătaia soarelui prietenos, iar a treia oară, exact când trebuia să
mă întâmpine foarfeca stylist-ului ce prin mișcările corpului mă făcea să îl consider unul foarte priceput, m-a întâmpinat cuvântul acela cu “p” pe care și-l bagă bărbații atunci când nu au ce să își bage și profită de dărnicia mamei naturi care a dat masculului ceva să bage atunci când nu este capabil să scoată (eventual bani din piatră seacă). Numai că de data aceasta, cuvântul cu “p” umplea gura (la figurat) unei frizerițe, nesatisfăcută probabil de cel care se dădea în jurul ei un mascul feroce. Nici nu i-am înțeles nemulțumirile referitoare la el, pentru că a folosit atât de des cuvântul cu “p”, încât am încercat să fac un exercițiu în timp ce m-am lăsat pe mâna dansabilă a stylist-ului meu, imaginându-mi cum este să ai o asemenea iubită. Și mă vedeam dimineața, miros de cafea, mult tutun ca o perdea între noi, iar ea băgându-și **** (la figurat numai) în toate visele mele de a ajunge cineva. Și dacă ei am reușit să îi fac un portret robot într-o posibilă relație și m-am oripilat, partenerului ei posibil, nu am reușit. Cred că depășește sfera imaginației mele. Săracul, probabil este un introvertit neînțărcat încă și care nu a știut să își cântărească greutatea în fața unei asemenea femei. Nu am găsit în jurul meu un asemenea specimen și asta m-a bucurat nespus (recunosc). Cert este că am plecat de acolo tuns, și pentru că nu mai fumez deja de trei ani, am mai bifat o reușită, băga-mi-aș: nu mai beau cafea.
Comentează