Plăcinta cu mere e un pretext. Nu apare decât fugitiv, sub forma unei rețete, dictată la telefon unui personaj nevăzut…
De fapt, pe “masa” personajelor se află ceva mult mai grav : amintirile unui trecut dureros. Pe care unii ar vrea să-l uite…
Nok ( Dan Tudor) , un domn misterios și intempestiv, apare în casa familiei Bungalor, o familie poloneză de pensionari, care duc o aparent banală viață de zi cu zi. Nok este fiul unei familii de evrei și vrea să-si recapete proprietățile tatălui său, confiscate în timpul ocupatiei naziste. În acest scop, îl roagă pe expertul Josef Bungalor ( Costel Constantin) să-l învețe pe cine și cum anume să mituiască, în acest scop. Lecția de șpagă – îmbibată cu un umor deosebit de actual – se dizolvă însă într-un deznodământ neașteptat și 
dramatic. Nok își acuză brusc gazda că ar fi vinovat de moartea tatălui său și de viața nefericită, pe care a dus-o mama sa, rămasă văduvă. Deși neagă cu vehemență, Josef iși recunoaște în final această latură umbrită a trecutului său, cea pe care o crezuse îngropată pentru totdeauna. El nu numai că și-a trădat și ulterior ucis cel mai bun prieten, dar și-a trădat, până la urmă, însuși poporul. Cu această povară “reamintită” de musafirul nepoftit, va trebui să trăiască , de aici înainte, tot restul vieții. Iar soția sa Veronika ( Adela Mărculescu) devine martora siderată a acestei răsturnări de.. trecut.
Nok dispare la fel de neașteptat cum a apărut, lăsând în urma lui o familie căreia aflarea adevărului îi răstoarnă toată viața liniștită de până atunci.
O pagină de istorie care stârnește oricând interesul, un scenariu culisând între râs și plâns și o distribuție perfectă, tuturor acestora adăugându-li-se jocul impecabil al celor trei actori . Uităm de plăcinta cu mere, pe care ne-am fi dorit-o , poate, servită la bufetul teatrului Teatrelli 😊 și o înlocuim urgent cu bucuria de a fi avut privilegiul să aplaudăm actori ce fac parte din generația de aur a teatrului românesc.
Comentează