Pe măsură ce au trecut anii mei – rostogolindu-se mai festiv, în Revelioane cu rochie prelungă şi cercei cu sclipici, sau mai modest, în nopţi cu artificii văzute de la geamul casei şi pahare ciocnite în familie – am înţeles că numai oamenii pozitivi şi solari sunt în stare să mişte lumea şi să facă vieţile lor şi ale celor de lângă ei mai bune, mai demne de trăit şi de aducere aminte. Fie că sunt mari artiști, talentați, generoși și frumoși, fie că sunt oameni simpli și calzi, schimbarea stă în puterea celor cu suflet bun și fel nobil de a se apleca peste viețile celor de lângă ei.
Cinismul este, însă, uneori, apanajul unor semeni spectaculoși, cu gând ascuțit și minte îndrăzneață. Aşa că ne-am învăţat să-i admirăm, mai degrabă, pe cei care disecă lumea cu răutate, găsindu-i un milion de cusururi pe care, da, le-am văzut şi noi, dar n-am considerat necesar, n-am vrut sau n-am fost în stare să le extragem în afara bordurilor gândului. Da, par geniali cei care văd tot şi au curajul să spună de toate, făcând de râs nimicnicia lumii în care trăim… Ce fascinanţi, amuzanți, interesanți sunt aceia ce demască faptul că iubirea e doar o plăsmuire a minţii, că a face dragoste e o activitate caraghioasă, că vieţile fericite sunt rezervate proştilor, că numai hoţii se îmbogăţesc, iar dincolo de viaţa asta nu ne aşteaptă decât eternitatea țărânei! Citește mai departe…
Comentează