Mărturisesc că nu sunt partizana femeilor-șefe. Chiar dacă, pe alocuri, latura feminină aduce oarecari beneficii funcțiilor ( o mai mare, poate, capacitate organizatorică,o mai bună cumpătare în gestionarea resurselor etc) , în general însă îi prefer pe șefii-bărbați. Măcar știu că nu se vor lăsa pradă , decât poate cu titlu de excepție, unor atitudini mărunte, unor invidii și gelozii ridicole, care, să recunoaștem, fac parte, din păcate, în ADN-ul majorității noastre, a femeilor, tulburându-ne de multe ori judecata. Povestea aceea cu ” femeile gândesc cu ovarele” este urâtă tare, dar de multe ori este foaaaaarte aproape de adevăr. ( na, că tocmai mi-am pierdut jumătate din susținătoare! ). M-am întâlnit, pe parcursul anilor, cu destule șefe care-și exterminau psihic subalternele, terorizându-le, nedreptățindu-le sau marginalizându-le, doar pentru că acestea erau mai tinere, mai oacheșe, mai măritate, mai mame decât ele. Avusesem destule cunoștințe care, în zilele când urmau să aibă “confruntări” cu șefele lor, plecau de acasa cât mai șleampete, necoafate, fără pic de fard pe chip și încercând să pară cât mai șterse. Nicio contrazicere cu femeile-șefe nu e de bun augur. “Schimbul de idei” e o himeră, mai mult, poate fi generator de dezastre. Eu însămi mi-am făcut stagiul, după terminarea facultății, ca economist într-o Filatură de lână și, fiind o întreprindere cu specific feminin, cam tot ce-a fost “deasupra mea” în organigramă, erau femei. A fost una din cele mai negre perioade din viața mea, de care – mă iertați – nici nu vreau să-mi amintesc.
Iată însă că a apărut, pe scena românească, un personaj feminin care-mi răstoarnă majoritatea teoriilor. Bine, verbul ” a apărut” e total greșit, pentru că Gabriela Firea n-a apărut, pur și simplu. Mi-a fost colegă în TVR, apoi a avut inspirația să se realizeze în mediul privat, lăsându-ne pe noi ăștia, comozii, să cădem în prăpastie, cu instituție cu tot. Nu i-a ajuns că a fost unul din jurnalistii de primă linie ai unei televiziuni puternice, ci a intrat și în politică. Și-a dovedit și aici eficiența și determinarea( ei da, de acord, e și bună de gură, doar e deformație profesională, nu? și apoi…ce e rău în asta, dacă vorbele nu doar sună din coadă, ci produc și efecte pozitive pentru semenii tăi?!?) iar acum Gabi le dă lecții întregii pleiade de bărbați, care s-au perindat până acum, în fotoliile de primari ai Capitalei. Nu zic că Gabi e un geniu. Ba, dimpotrivă, e un om normal, cu hibele ei, o femeie care și-a asumat și rolul de soție și pe cel de mamă, ba aș zice chiar “mamă-eroină”, pentru că, pentru o femeie de carieră, cifra “3” în dreptul numărului de copii este o performanță. Mă îndoiesc că are timp de cratiță, sau să-i calce cămășile lui Pandele, dar lucrul acesta nici măcar nu mi se pare important. Îmi place hotărârea ei și siguranța de sine, în spatele cărora nu e greu să citești o bună cunoaștere a lucrurilor. Îmi place dorința ei de a se lua la trântă cu toți cei care-i stau în cale( și are destui) , îmi place că o văd mereu “pe șantier” și nu într-un birou luxos . Da, știu, veți spune că, fiind om de televiziune, știe să dea din gură și să facă show! Nici asta nu-i rău, până la urmă. Dacă, în urma show-ului, bucureștenilor le este mai bine, suntem gata s-o aplaudăm!
Ninsoarea păgână m-a arestat astăzi la domiciliu, osândindu-mă la butonatul telecomenzii. Am văzut, pe toate canalele, printre nămeții televizați cu voluptate, o Gabrielă înghețată si zgribulită, cu ceva cearcăne pe la ochi, răspunzănd unor reporteri agresivi; m-am bucurat să regăsesc în ea o primăriță puternică și hotărâtă să răstoarne munții. Și nu doar pe cei de zăpadă.
Și, uite-așa, a reușit mâna asta de om să-mi schimbe radical părerea despre femeile-șefe!
P.S. Vă rog să nu mă suspectați că aș avea vreun interes la Primăria Generală a Capitalei! Locuință am- cu loc de parcare cu tot-, de spațiu comercial nu am nevoie, la alte favoruri nu m-am gândit; pot spera, eventual, că, la un moment dat, după ce se topesc zăpezile, voi reuși s-o ademenesc pe Gabi în platoul emisiunii ” Femei de 10, Bărbați de 10″. Totul e să-i găsesc un “contracandidat”-bărbat, care să se ridice la nivelul ei! 😉
Comentează