De mică am simțit că am suflet de artist. Dansatoare, pictoriță sau designer, dar în niciun caz model. Plănuiam să stau cât mai departe de lumea „coruptă” a modellingului, dar se pare că ea deja mă avea trecută în agendă. Pactul cu diavolul îmbrăcat de la Prada încă nu l-am semnat, asta pentru că persoanele pe care le-am întâlnit seamănă mai mult cu îngerașii VS. Trebuie să recunosc că nimeni nu îl egalează pe Zoolander iar expresiile sale faciale sunt folosite mai degrabă de amatori. Profesioniștii tratează această lume cu aceeași seriozitate cu care un director executiv ia o decizie importantă, iar ăsta este un lucru pe care am învățat să-l aplic în toate domeniile. În general „micile” modele acceptă propuneri indecente și spun că e o lume dezamăgitoare, plină de false promisiuni; cei care își știu valoarea nu au nevoie de 100k de urmăritori și sute de like-uri la poze în lenjerie. Din câte am văzut, sunt trei categorii de modele: cele care sunt târâte la castinguri și înscrise în diverse concursuri de către mama care vrea să spună cât mai curând „Fata mea este model”, cele care vor „Să moară lumea după el” și care fac orice pentru asta și, a treia categorie care le cuprinde pe cele pasionate. Cele care nu se așteaptă să le recunoască lumea pe stradă, ci doar cunoscătorii care citesc Vogue sau Bazar, sau urmăresc colecțiile noi. Cele care văd oportunitatea în joburile de 12 ore, nu în „De-a dezbrăcatul” în 20 de minute, cele care pozează pentru cameră, nu pentru fotograf. Să fi model nu înseamnă să afișezi în fața lentilei fotografice un zâmbet și trei încruntături. Am învățat asta de la prima ședință foto, simplă de fel, dar care mie îmi părea fascinantă. Pe parcurs am înțeles că să aștepți ore în șir să ți se schimbe machiajul sau coafura, să faci zeci de poze până la cea perfecta și să ai răbdare la castinguri indiferent daca durează 15 minute sau câteva ore, este adevărata provocare. Din păcate sunt fete și băieți care pierd contracte valoroase din cauza lipsei dorinței , combinată cu nopți nedormite în cluburi alături de „prieteni” cu care împart succesul și uită că centimetrul e bff-ul nostru. Probabilitatea ca un model internațional să nu fie demn de urmat e destul de mică pentru că majoritatea au ajuns în top doar prin intermediul celor mai faine calități. Iar defectele… sunt mișto si ele, altfel nu ar fi oameni atât de cool.
P.S. Sfat pentru amatori: nu încercați să imitați, veți arăta mult mai rău în ochii celor care va compară cu originalul.
XOXO,
R.S.?
Comentează