Ori de cate ori mă văd cu copiii mei – ori cu unul, ori cu celallt ( ceva mai răruț), mă podidesc amintirile. Mi-i doresc mici din nou si, desi niciodată n-am fost scutita de griji, imi doresc grijile de atunci. Mie chiar mi-a plăcut să fiu mamă si, chiar dacă poate nu am alocat acestui statut timpul pe care mi l-am dorit, am încercat să le fiu aproape copiilor mei cat s-a putut mai mult. Și, in orice caz, nu am ratat nicio vacanta alaturi de ei.
Vacantele noastre, pe atunci, erau cumintele si dedicate aproape in exclusivitate celor mici. În fine, Marinus era deja adolescenta( vreo 14 ani, in poza de mi jos) si incepuse deja “fițele” varstei. Noi – eu și Victor senior – eram niste “demodati” , care nu stiau mai nimic despre lumea înconjurătoare ( cunoasteti subiectul, nu?!).
Victor tatăl, fire de artist, era calm si ignora figurile “prințesei” ( asa îi spunea el lui Marinuș), dar și năzbatiile fiului ce-i purta numele ; eu însă eram ceva mai stricta si le “amendam” derapajele.
In poza de pe faleza litoralului bulgaresc , Victoraș avea jumate din varsta Marinei, era năzdrăvan tare si înca de pe atunci spiritul rebel al tatălui său se instala în cel mic. Nu si talentul la muzica. Asa cum am mai povestit, cantatul la chitara devenise pentru junior un supliciu, si , la insistentele mele, părintele 2 l-a oprit, după 3 ani de meditatii intense, care ne-au dus banii pe apa Sambetei. In amintirea acelei perioade, care acum a devenit un gingaș suvenir, i-am adus fiului meu, din Egipt, o brățară din piele, care incorporează o minusculă chitara metalica…
…Din vacante, așadar, marea nu lipsea niciodata. Asociam Costinestilor si Mangaliei – unde se întâmplau, pret de două luni, emisiunile live ale verii, pret de două luni – obligatoria saptamana la Nisipurile de Aur si Antalya. Acolo eram numai noi si copiii. Si încercam sa le configuram vacantele de vis, din care sa nu lipseasca nici balacitul in mare, castelele de nisip și orele petrecute in oraselele copiilor, dar nici elementele “educative” ( va puneti cu mine?!?). Deci nu ratam niciun muzeu de prin zonă, nicio curiozitate geografica, niciun spectacol. Plus lecturile obligatorii, la alegere cu “somnul de dupa amiaza”.
… Una peste alta, la întoarcerea acasă, invariabil reactia copiilor era aceeasi “Am avut cea mai frumoasa vacanta din viata!”. Si asta…in fiecare an!😁
…până cand trecerea anilor i-a îndepărtat de noi, lipindu-i mai întai “găștii de prieteni”, iar mai apoi partenerilor de viată. Noi, parintii, am iesit la un moment dat din peisaj. Unul le-a ramas însă in preajma, celălalt a plecat Departe…
…entuziasmată de vizita lui Victoras, pregatesc, iată, niste albume cu fotografii, sa le privim amandoi, zilele astea si sa ne amintim de copilarie. Sunt sigură că le va face placere, si lui, și Anyei si chiar si lui Sorin.
Apropo, ce-ar fi să încărcati in comentariile pentru care de pe acum vă mulțumesc ❤️, cate o fotografie de la mare, facuta demult de tot?
Rubrica oferita de FARMACIILE CATENA : CAMPANIA FRUMUSETII
Comentează