Emisiunile mele se numesc, e-adevărat, “de divertisment”, dar asta nu înseamnă că sunt “de hăhăială”. Intotdeauna am încercat să strecor în ele educație, informație, experiențe personale, lucruri care să-i ajute pe privitori să-și rezolve propriile probleme, sa înțeleagă mai bine viața și s-o trăiască mai frumos. Nenumărați oameni mi-au trecut prin emisiuni : personalități de primă linie, vedete ( chiar și de carton), oameni obișnuiți. Între aceștia din urmă s-au amestecat și destule femei nefericite, suficient de curajoase însă pentru a vorbi deschis despre viața lor, despre cumpenele prin care au trecut. Experiența altora ne ajută, nu-i așa, să gestionam propriile probleme, chiar dacă nicio situație de viață nu seamănă cu alta, la fel cum nici noi nu semănăm perfect cu nimeni altcineva, poate doar cu imaginea noastră din oglindă și asta dacă oglinda e perfectă. Ceea ce e lucru rar, căci perfecțiunea nu există.
Am povestit mult, și prin emisiuni dar mai ales prin culisele lor, cu femei de toate felurile : care au înșelat
sau au fost înșelate, care au fost abuzate de soți sau ai căror copii au pornit-o pe căi greșite. O categorie aparte, la care am devenit în ultimii ani, extrem de atentă, au fost femeile care au ales să plece dintr-o casnicie. Sau dintr-o relație. Trecusem eu însămi printr-un divorț dureros și , în mintea mea, făceam diferite analogii și îmi întăream sau corectam diferite concluzii.
De ce scriu taman acum acest editorial? Cei ce știu să citească printre rânduri, vor ști. Ceilalți, se vor mărgini la a folosi concluziile de mai jos pentru ei înșiși, pentru viețile lor. M-ar bucura nespus, căci atunci când, chiar și fără să vrei, oferi ajutor semenilor tăi, luminându-le mintea, ai toate motivele sa fii fericit.
De ce pleacă o femeie dintr-o relație?- este întrebarea la care astăzi mă voi opri.
Dar întâi de toate, poate că ar fi normal să raspundem întrebării : de ce STĂ o femeie într-o relație? Aici răspunsurile le cunoașteți. Mai ales voi, doamnelor “angajate” într-o relație, “concediate”din ea sau “demisionate”, la cerere. Căutăm o relație pentru a fi fericite. Este răspunsul generic pe care îl va da orice femeie care iubește sau a iubit. Căutăm dragoste, sprijin, respect, căutăm un tovarăș de drum care să ne facă drumul mai ușor și mai însorit. Daca le găsim pe toate acestea, se numește că suntem cele mai fericite femei din lume. Drumul în doi le e lin unor astfel de femei, viața le e plină. Dar nu toate se pot lăuda cu așa ceva. Și atunci celelalte nu IUBESC ci SE COMPLAC în relații. Referindu-ne la femeile de bună credință, motivele sunt mai multe. Fie că au ales greșit de la început și își poartă crucea, așa cum au învățat în familie. Fie fug de singurătate. Fie că nu vor să le rămână copiii fără unul din părinți. Fie, pur și simplu, apare acea idioată îngrijorare : “ce va spune lumea, dacă…?”. Așadar, de la caz la caz, dragostea, calculele materne sau rușinea și frica, țin femeile prinse în ecuația unor relații, fericite sau, dimpotrivă, toxice. Da, există și alte interese ce țin legați un bărbat și o femeie. De regulă, cuantificabile în cifre. Am întâlnit un cuplu care se încăpățâna să mearga înainte pentru a nu ajunge în situația de a-și împărți imperiul financiar; cei doi aleseseră vieți paralele, în care încercau să fie fericiți, refuzand să anuleze certificatul de căsătorie ce-i lega, de decenii bune.
Dar să nu uităm : întrebarea pusă de mine era: “De ce pleacă, totuși, femeile dintr-o relație?”. Răspunsul nu este atât de complicat, iar femeile în cauză îl cunosc : Niciodată de BINE.
Niciodată o femeie nu va pleca dintr-o relație care o face fericită. Nu există femei inconștiente, care să dea cu piciorul “fericirii” conjugale. Fiecare femeie ascunde tainele sale, fiecare relație le are pe ale ei. A le pune pe tapet, a le scoate “de sub preș” reprezintă alegerea celui/celei care pleacă. Dar și a celui părăsit. Circul public, creat de unul sau de celalalt, ascunde până la urmă neputința de a-și asuma un eșec sau dorința de a-l mânji cu orice preț pe celalalt, de a se răzbuna pentru curajul acestuia de a pune punct.
Un lucru este sigur : femeile nu pleacă din relații care le împlinesc ; în care celălalt le suie pe piedestal, le respectă și iubește deopotrivă. Nu părăsește nicio femeie locul în care îi e cald și bine, în care bărbatul de lângă ea este trup și suflet cu toate problemele ei, îi este alături în zilele grele și îi șterge lacrimile în nopțile în care aceasta cedează, abdicând din poziția de “femeie puternică”. Înțelepciunea populară a găsit o vorbă cu tâlc, potrivită acestei situații : “Câinele nu pleacă niciodată de la măcelărie, de bunăvoie” . În momentul în care un câine fuge din locul care i-a asigurat binele, înseamnă că “măcelarul” l-a “gonit”, cu șuturi, pietre sau chiar și numai cu îndemnul “marș!”… O femeie nu e un câine, dar și ea alege să plece , atunci când nu-și mai găsește locul lângă un bărbat. Și mai ales atunci când găsește curajul de a face acest pas. Căci asta le lipsește majorității femeilor : curajul de a se desprinde. De a spune “STOP!”. De a refuza să se mai complacă în relații toxice. Iar “toxic” nu înseamnă neapărat violență fizică. Nu, nicidecum. Există femei care, pur și simplu, nu mai doresc să fie înselate. Sau umilite verbal. Sau să li se ignore meritele. Să fie tratate ca obiecte, ca trofee. Profitând de discreția partenerelor lor, unii bărbați întind coarda la nesfârșit, fiind siguri că și ele vor răbda la nesfârșit : “că au copii de crescut”, “că nu se vor descurca singure”, “că cine se va mai uita la ele?”, “că iși vor dezamăgi familia”, “că vai, ce va spune lumea dacă divorțează?”, …culminând cu: ”să-și bage mințile-n cap, căci de nu, ei le vor distruge!”.
De groaza singurătății, a jenantelor consecințe ale despărțirilor, a oprobiului public sau chiar și căzând în plasa amenințărilor, femeile aleg să rabde. Și rabdă, plângând în pumni, privindu-și copiii cum cresc intr-o atmosferă inflamată sau în cel mai fericit caz, glacială, înciudate că cei din jur le cred fericite. Li se astupă gura cu câte un cadou sau un gest frumos. Și sunt mulțumite, în sinea lor, și de faptul că cei dragi – copii, parinți, prieteni – au fost scutiți de frământări inutile. Și rabdă…
…Dar asta pâna când ultima picătură le umple acestor femei paharul. Și atunci nu mai conteaza nici averile de împărțit, nici copiii pe care își asumă să îi crească singure, nici ceea ce va lătra gura lumii, nici tristețile iscate în casele celor dragi. Până și singurătatea devine o alternativă salvatoare, mult mai ușor de îndurat decât gălăgia vorbelor grele, împachetate în folia unor gesturi frumoase “de fațadă” – cadouri, pe care mai apoi partenerii li le vor scoate pe nas…
Nici măcar răzbunările celor pe care îi parăsesc nu le mai mișcă pe altădată înfricoșatele femei. Ele știu bine că “atacul e cea mai bună apărare” și că asta va urma : atacuri mârșave, minciuni dureroase, lupta pe copii și pe fiecare centimetru de bunăstare, clădit împreună. A scuipa locul pe care cândva l-ai iubit, este o tactică la care femeile care pleacă se așteaptă. Cele necugetate se vor lasa atrase în cursa imposturii si vor riposta, afundandu-se și mai tare în glod. Cele înțelepte vor strânge din dinți, contând pe înțelepciunea celor din jur și focusându-se pe viața frumoasă pe care vor începe s-o construiască , chiar de a doua zi. Ele și-au petrecut mare parte din viață prin bucătărie și stiu foarte bine că “zgomotul cel mai mare este produs de vasele goale”.
Una peste alta, îmi doresc ca rândurile mele, izvorâte dintr-o bogată experiență profesională și, de ce nu?, personală, să fie inspiraționale și să ajute și alte femei să-și coboare din spinare jugul nefericirii, atât de bine mascat, poate, ani la rând. Nu este decât un preț al fericirii, credeți-mă!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : GENERA SUN
Comentează