Ea și El

Vasile Șeicaru, Corina Chiriac, Monica Pop, Marcel Pavel și mulți alți inși “de 10” sunt aduși la numitorul comun al primei iubiri

Există subiecte care nu se demodează niciodată. Din simplul fapt, că istoria se repetă: și a omenirii, și a generațiilor ce se succed. Tema primei iubiri nu plictisește niciodată, oricât de “vânturată” ar fi de scriitori, poeți, compozitori, ba chiar și de noi, muritorii de rand, care am trăit și noi, fiecare, câte o primă iubire, mai mică sau mai mare. Si chiar dacă ea s-a dizolvat în anii care, cu nemilă, au trecut de atunci, cu siguranță amintirea ei ne-a încălzit, în destule rânduri, sufletele. Și chiar dacă i-au urmat, mai apoi,  iubiri adevărate, intense și profunde, prima iubire rămâne un reper al evoluției noastre, marcând-o uneori decisiv.
Profitând de relaxarea pe care o induce anotimpul vacantelor, am provocat, la o aducere aminte, o serie de femei și bărbați de 10. Au rezultat câteva povești drăguțe, toate adevărate, pe care vă invităm să le descoperiți mai jos.

Monica Davidescu , actriță: Cred ca primii fiori ai dragostei nu se uita niciodata. Aveam in jur de 14 ani cand sora mea mai mare incepuse sa fie curtata. Un baiat ii daduse intalnire la bal. Eu nu aveam inca varsta potrivita sa merg. Fie din cauza interdictiei, fie din ,,gelozie”, mi-a tresarit inima dupa baiatul asta, la care am visat, fara ca el sa stie, cateva saptamani bune. M-am indragostit foarte tare mai tarziu,  cand eram in trupa de dans, de un coleg. Iubeam numai eu. O dragoste neimpartasita, neimplinita, dar care s-a dovedit a fi o experienta minunata, din care m-am hranit in multe situatii de scena pe care le-am intalnit si am adus personajului un plus de emotie pura.

Vasile Șeicaru, vedetă folk: Aveam 16-17 ani si cîntam cu prima mea trupă de rock “Atletic”, la serile de dans ale elevilor si studentilor! La o astfel de seară, la Liceul de Muzică și Arte plastice din Galati, eram și un fel de presedinte de juriu la concursul de Miss care se  ținea chiar atunci!
Ea, pe nume…să-i spunem Gina, a cîștigat…dar a avut si pile la mine! Drept premiu a primit o piesa Beatles, cîntată special pentru ea, si un dans… cu mine! Piesa se chema “Something”! Puțin mai tîrziu, cînd ne-am imprietenit (7 ani a tinut prietenia asta), imi spunea ca n-o sa uite niciodată cum îi tremurau in ochi, dungile albe f fine de la camașa mea cea rosie de scena! Peste cîțiva ani, cînd am plecat in armată, primeam zilnic 1-2 scrisori de la ea! Scrisorile de la ea, aveau scris pe spatele plicului numele…Gina! Cel care aducea militarilor scrisorile, mă striga…”Gina, vezi că iar ai primit doua scrisori de la Galați”!
Peste incă 3-4 ani, ne-am despartit, pentru că ea intrase la Medicina, si eu la Sport! Părinții ei au vrut ceva mult mai sus pentru fata lor…si probabil si ea!
Mai tîrziu, cînd am devenit “Șeicaru” in Romania, toată familia lor a rămas cu un gust amar, si cu o mare parere de rău că nu am rămas impreuna….dar asta e o altă poveste!…
Asta a fost prima iubire care m-a marcat, si desigur n-o s-o uit, că așa e viata…

 

Costel Pătrășcan, caricaturist : Cad in pacatul truismelor: prima dragoste nu se uita niciodata! Era o fata putin mai mare decat mine, cred ca erau 4 ani diferenta…. Aveam 17 ani, poate prea mult pentru prima iubire daca este sa ma raportez la generatiile de azi.
Daca este sa analizez acea perioada, as putea spune multe lucruri frumoase… Prietenia a durat un an si cred ca a avut urmatoarele ingrediente: sentimente curate (cum altfel 🙂 ), entuziasm, principii morale, altruism, dorinta de a dovedi ca poti rasturna muntii- specifica varstei, bucuria de a cunoaste lumea si locuri impreuna.
A fost o relatie de care imi aduc aminte cu placere si din care am avut multe de invatat. Celelalte ar trebui sa ii multumeasca 🙂

 

Monica Pop, medic: A fost. Un student de la Facultatea de Chimie, sectia militară. In ultimul an de liceu si primul an de facultate. Un baiat deosebit, blind, frumos, delicat! A durat vreo 2 ani, dupa care ne-am despărțit, în urma unui lucru facut de o colegă geloasă si peste care eu nu am putut trece, cu toate insistentele lui! Asa a fost sa fie . Am mai vorbit…dar, atit…
Din pacate, el nu mai e…în urma unui anevrism cerebral.

 

Lilian Zamfiroiu, diplomat : Hmm… Nu cred că este nici locul și nici momentul potrivit pentru teorii referitoare la ce fel de “iubire” ne referim, de aceea voi evoca persoana care mi-a stârnit primii fiori, primele “furnicături pe șira spinării”, cum se spune prin satul copilăriei mele.
Se numea Tatiana – un nume predestinat, se pare, în ceea ce mă privește, fiind cel purtat și de soția mea, pe care am cunoscut-o aproape douăzeci de ani mai târziu. Eram amândoi elevi la școala din Câineni, județul Vâlcea: ea în clasa a cincea, iar eu într-a treia… Nu era localnică, stătea în chirie, împreună cu părinții și o soră mai mare, la câteva case de mine. Tatăl ei era inginer specializat în construcții hidraulice și lucra undeva în munte, la devierea, printr-un canal subteran, a văii principale a satului – Valea Urii – către barajul de la Vidra, a Hidrocentralei de pe Lotru. Era o fetiță jucăușă, expresivă și îmi zâmbea de fiecare dată când ne întâlneam privirile, fapt care, bineînțeles, mi-a atras atenția. Nu peste mult timp am descoperit că aveam deja un rival – un vecin care era în clasa a patra și care îi ducea în fiecare zi mere, “furate” dintr-un măr aflat chiar în curtea mea!!! Dar pentru că eu voiam să fiu original, “declarația mea de dragoste” se traducea prin cantități considerabile de prune, care abia începeau să se pârguiască, “luate”, la rândul lor, de prin grădinile altor oameni, pentru că noi nu aveam pruni. Le puneam în sân, după ce în prealabil îmbrăcam un tricou larg, introdus în pantalonii strânși cu o curea. Când ajungeam la ea acasă aveam o formă nefirească, aproape rotundă, până deșertam “burta” cu prune, în aplauzele celor din jur. Era în vara anului 1972 și zilele se perindau plăcut când eram în preajma ei și a Mioarei, sora sa. Până a venit momentul să plec într-o tabără de elevi, la Năvodari, pentru două săptămâni. Mi s-au părut o veșnicie… Abia așteptam să revin în Câineniul meu, unde știam că am s-o reîntâlnesc pe Tatiana. Numai că, surpriză!, la întoarcere n-am mai găsit pe nimeni… Tatăl ei fusese mutat pe un alt șantier și plecase, evident, cu întreaga familie după el. Parcă și azi, după atâția ani, amintindu-mi acel episod, retrăiesc senzația golului sufletesc pe care l-am simțit mult timp după aceea! Nici măcar nu ne-am luat la revedere…

 

Corina Chiriac, solistă: Prima mea iubire?… a fost …personajul unui film de desene animate din anii 50 ” Guliver in tara piticilor ” Tare as vrea sa revad acest film !

 

Ovidiu Niculescu, actor: Pfffff, prima iubire….:) zici că au trecut 1000 de ani! …cred ca eram prin clasa a 7-a sau a 8-a..o chema Gabriela Mircea, era tunsa scurt, avea un palton maro elegant si niste sâni pentru care făcusem obsesie 🙂 E prima fata cu care m-am sarutat in parcul IOR! Eram mici, habar n-aveam că trebuie implicată și limba în acțiunea respectivă 😉 hahahahaha! apoi fiecare s-a dus la alt liceu si d-atunci nu mai stiu nimic de ea. Nu stiu daca s-a maritat, daca are copii si nici macar daca mai e tunsa scurt 🙂 C’est la vie!

 

Diana Macovei, avocat: Prima iubire? Este întotdeauna urma primului pas în viață, a inceperii maturității ! Nu vorbim de inocentele sentimente ale copilăriei , ci de primii fluturași care se plimbau nestingheriți prin stomacul meu adolescentin. Nu am să dau amănunte despre perioada, persoana etc, pt că mi se pare de bun-simț ca aceste amintiri să fie personale, legate de o anumită intimitate a fiecăruia! Dar, pentru mine, din fericire, a rămas o amintire frumoasă, care m-a maturizat, m-a făcut conștientă de farmecul și feminitatea mea, m-a înălțat spiritual, (de atunci eram foarte selectivă și nu aș fi acceptat niciodată lângă mine o persoană lipsită de valoare spirituală si erudiție), datorită căreia am ințeles valoarea si capacitățile unei femei spirituale, erudite, precum si faptul că bărbatul și femeia trebuie să fie complementari și să se respecte reciproc, și cel mai important, că noi, femeile, trebuie să ne valorizăm și să ne respectăm personal, să ne iubim în primul rând pe noi, pentru a fi respectate, iubite și a ni se recunoaște valoarea de către ceilalți. Și am mai învățat că avem de înfruntat lupte grele ca femei, pentru a ni se recunoaște valoarea! A fost frumos, a fost special, am învățat enorm, am trăit pasional, așa cum am trăit toată viața mea! Je ne regrette rien!

 

Florin Zamfirescu, actor: Prima iubire? N-am s-o uit niciodata! Cred ca aveam vreo patru ani si m-am îndrăgostit de o ingerita din cartea de rugăciuni.
In fiecare noapte ma lua in brațe si zburam amândoi deasupra satului bunicilor, dupa care ne odihneam in podul cu fân… avea ochii negri, par lung, piele albă si respiram față in față…
Erau clipe de fericire, de sublim, irepetabile pana acum.

 

Luminița Dumitrescu, regizor artistic: Cine a fost: Coleg de școala. Când a fost :In clasa a 5-a. Cum a fost: Eram și unul și altul atât de timizi încât totul s-a consumat cu schimburi de priviri și atingeri de mâini pe furis😃
Anii au trecut și , odată cu ei, și “prima mea iubire”
Cel mai amuzant moment a fost insa in ziua căsătoriei mele, când urcam scările Stării civile din Piața Amzei și ….ghici cine cobora treptele, proaspăt căsătorit ?
Eroul primei mele iubiri!😁

 

Eugen Cristea, actor: Firește că îmi amintesc! Cu toții știm celebra vorbă că “prima dragoste nu se uită niciodată!” A fost o colegă de clasă de la Liceul “Ion Creangă”. Ne-am îndrăgostit în primul an de liceu, în anul 1967. Era, cred și acum, cea mai frumoasă din clasă. Inteligentă, plină de haz, cultivată, mare iubitoare de teatru, film, pictură. Pasiunea ei cea mare era astronomia. Ne scriam scrisori (pe hârtie, da , da!), în pauze stăteam numai împreună. Am fost împreună toți cei patru ani de liceu. Datorită ei am învățat de unul singur să cânt la chitară. Tot pentru ea am alcătuit și o mică trupă cu care am cântat la Balul absolvenților. A fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea. În prezent, știu că prima iubire e la NEW YORK și are o familie frumoasă. Nu o voi uita niciodată!

 

Marcel Pavel, solist: Eram undeva la țară,cred că aveam vârsta de 7 ani,dacă îmi mai amintesc bine!Mă jucam zi de zi cu copiii de prin preajma casei ,deja devenise o rutină zilnică,aceeași prieteni,aceleași jocuri până în momentul când a apărut un chip nou în cercul nostru de prieteni de joacă!Era o fată ,cu ochii negri ca mura si buzele rosii că niște cireșe,cu un păr negru ,ondulat,strălucitor!Era venită în vacanță,la țară,avea un aer puțin aristocratic,o percepeam ca pe o zână,venise cu un “suflu” nou în cercul nostru de prieteni!Ne-a propus jocuri noi,dar pentru asta îi trebuia un “partener” permanent,m-a ales pe mine, fapt care m-a făcut să simt un sentiment pe care nu îl descoperisem până în acel moment….cred că mă îndrăgostisem!Se numea,GINA!

 

Crina Matei, actriță : Un coleg de grupa, cu sortulet frumos apretat si o funda rosie model compresa, mai mare decat capetele noastre, ale amandurora, mi-a atras atentia in gradinita unde mama ma ducea doar patru ore, asa, ca sa ma obisnuiesc pentru scoala. Si uite cum intr-o zi Danut, cu nume de ciocolata cu arahide, e scos in mijlocul scaunelelor si pus sa recite. A recitat frumos, cursiv, pana cand a vazut ca ma uitam lung la el. S-a inrosit mai ceva ca pamponul compresa de la gat si a ramas teapan in mijlocul scaunelelor puse-n forma de U. Nici eu n-am scapat mai usor. M-a scos tovarasa sa numesc culorile. Si mandra tare cand mi-a aratat un obiect de culoare maro am strigat: cacaniu, tovarasa! Cu Danut m-am intalnit apoi si-n scoala generala. Dar pentru ca eu, intre timp, crescusem un pic mai inalta decat el, iar interesul mi s-a diluat semnificativ. 😊

 

Horia Moculescu, compozitor: Prima dragoste sau prima iubire? Când ești copil, încă, poți crede că te-ai îndrăgostit! Iubirea e altceva, așa că nu-mi aduc exact aminte cum s-au succedat!

 

Irina Margareta Nistor, critic de film: Prima iubire? Tot cinematografica ! Am vazut Felix si Otilia, la premiera, in anii ‘70 si m-am indragostit de… Pascalopol! Era mult mai elegant si mai fermecator, cu vocea lui Cornel Coman si fizicul lui Sergiu! Nu pricepeam de ce era asa nehotarata Otilia. Sigur , in roman lucrurile stateau diferit! In realitate un asemenea exemplar si educat si bogat nu exista ! De asta s-a inventat a 7-a arta! Revazand recent pelicula, parerea ramane aceeasi si dupa decenii de viata!

 

Alin Burcea, om de afaceri: Prima iubire..cronologic..a fost in clasa întâi, o chema Manuela..aveam 7 ani! In ultima lună de scoala mi-a dat cu o piatra in frunte si …am si azi cicatrice! 😁 Prima iubire matura a fost in anul 3 de facultate..si cu a doua m-am și insurat..


Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.