Copii și tineri

Lia Olguța Vasilescu, Mădălin Voicu, Gianina Corondan , Norica Nicolai și alte vedete de la noi ne dezvăluie ce doreau să se facă, în copilărie

Nu știu câți dintre noi am ajuns “mari”, dar un lucru este cert : mici am fost cu totii!
Și chiar dacă memoria ne mai lasă, imposibil să uităm întrebarea care ni se punea cel mai des, în copilărie : ( în afara enervantei “ Pe cine iubești mai mult: pe mami sau pe tati?”) : “Tu ce vrei să te faci, când o să fii mare?”. Fiecare din noi aveam cate un răspuns pregătit și, de multe ori, nu înțelegeam nici în ruptul capului, de ce îi pufnea râsul pe cei mari, atunci când noi le dezvăluiam, foarte serioși, intențiile noastre de viitor! 😊
Am provocat, iată, din nou, la o “aducere-aminte” câteva personalitați ale României de astăzi. Astăzi toata lumea știe ce sunt, pentru că , în cazul lor, “omul a sfințit locul” precum în vechiul proverb. Dar știm noi, oare, ce ar fi vrut ei să se facă, atunci cand purtau codițe, pantaloni scurți, iar mintea lor nu avea prea multe circumvoluțiuni?
Cu siguranță, sondajul de opinie de mai jos vă va face mare plăcere!

 

Alex Ștefanescu, critic literar:  Îmi doream să fiu scriitor de la vârsta de 6 ani. Nu învățasem să citesc, dar tata îmi citea cu glas tare din Eminescu și Jules Verne. Nu mi-aş fi dorit în schimb să fiu notoriu. Nu din modestie, ci pentru că nu cunoșteam cuvântul. Un preot, supărat că spărsesem cu praștia geamurile de la clopotnița bisericii Sf. Dumitru din Suceava (orașul copilăriei mele), mia spus că sunt un derbedeu notoriu și de atunci am rămas cu ideea că notoriu e ceva groaznic.

Gianina Corondan, vedetă tv: In primii ani raspundeam “vreau sa ma fac doctorita”, fiindca aveam trusa medicala și o cunosteam in cele mai mici amanunte. In plus, toti in jur aprobau aceasta alegere si ca orice copil, voiam sa zambeasca multumiti de raspuns. Apoi, la gradinita mi s-a parut interesant sa lucrez impreuna cu cel mai bun prieten, Cazacu. El își dorea sa ajunga sofer pe autobuz, asa ca am gasit solutia, sa fiu cumva si eu acolo. Am hotarat sa devin taxatoare sau pasagera. Ultima varianta s-ar putea sa ma fi marcat. Am talent in a fi pasagera. Observ mult si ma bucur de calatorii. Inclusiv in autobuzul numit televiziune. 🙂

Silviu Biriș, actor: Am avut mai multe „opțiuni” .
Prima sa devin inginer vopsitor.Pentru ca imi placea zugraveala din casa bunicilor.Probabil ceva ce era la moda atunci…
Si a doua, sa ma fac… musafir! Asta datorita vizitelor inteprinse de bunica materna pe la prietenele sale,unde ma bucuram din plin de tratații delicioase.Nelipsita dulceață sau șerbetul facut din diverse fructe, cu apa rece lângă. Asta mai ales în timpul verii. Ah…ce vremuri!… Și a treia opțiune : vatman! 😁

Lia Olguța Vasilescu, politician: Vroiam sa devin profesoara de filosofie, ca tatăl meu. De altfel, m-am și pregătit intens pentru acest lucru, la Bacalaureat am ales proba filosofie și am luat nota 10, dar m-am răzgândit înainte sa dau examen la facultate și am ales Filologia, romană-italiana, având in vedere ca vorbeam fluent italiana. Erau 10 candidați pe loc atunci când am dat examen, dar am fost admisă fără emoții și pe parcursul facultății am lucrat, ca translator de italiana, cu cele mai mari firme din Craiova care aveau parteneriate cu firme din Italia. In studenție, ma gândeam ca după absolvire voi lucra ca translator la una din firmele pentru care deja făceam servicii de traducere. Nu a fost sa fie! Unul dintre profesorii de italiana din facultate m-a rugat sa ma angajez ca jurnalist la cotidianul de tradiție al Olteniei, provizoriu, pana se eliberează un post de asistent universitar pe italiana. Iar nu a fost sa fie, pentru ca am devenit repede deputat. Mereu a ieșit altfel decât am gândit…

 

Cristian Brancu, jurnalist: Sunt din generația in care copiii isi doreau, la vârsta replicilor adorabile, sa fie pompieri sau polițiștii din filmele americane. Fetele se vedeau doctorițe. De aici încolo, Dumnezeu a avut grija de mine. La 10 ani, ma imaginam ziarist sportiv și am umplut caiete cu cronici. La 18 ani, in 1991, devenisem ziarist. Înainte, pe la 16 ani, o data cu Decembrie 1989, eram fascinat de radio și am scrie primului post privat ca vreau sa lucrez la ei. M-au ignorat. Șapte ani mai târziu, am început o emisiune la radio Total, apoi Europa FM. 15 ani pe unde FM.
Iar in 2000, la un sondaj făcut in joaca la revista VIP, mi-au pus fix aceeași întrebare. Am răspuns: vreau sa fiu Jay Leno. Șapte ani mai târziu, am început Agentul VIP.
Am ceva planuri noi, sa știți…
Iar partea cu pompierul nu e încheiata. Tudor are cinci masini de pompieri.
Acum, de jucărie!

Mirabela Dauer , solistă: Când eram mica, visam sa ma fac… “benzinareasa”. Iubeam uniforma și văzusem eu, in filmele rusești, ca femeile care lucrau in benzinării aveau uniforme foarte frumoase. Așa ca îmi doream si eu sa fiu ca ele!

Dinu Gheorghe, avocat: Tatăl meu era militar de cariera si cu toate ca primul impact si prima dorinta a fost de a ajunge general, după asasinarea lui Kennedy in 1963, clasa a doua fiind mi-am spus ca vreau sa ajung Președintele României. Imi amintesc ca eram fascinat de istoria familiei Kennedy , publicata in episoade in revista Lumea, istorie care mi-a cimentat hotărârea de a ajunge intr-o zi Președintele României. Si iată ca viața mi-a confirmat visul: am avut si funcție de general, ca sef al unui serviciu de contraspionaj pe spațiul Ministerului de Interne si in anul 2004 am candidat pentru Președinția României!

Norica Nicolai, europarlamentar : Voiam să mă fac inginer constructor pana in
clasa a 10 cand am avut șansa unui profesor de filozofie – Corneliu Vilt , căruia îi datorez enorm si nu numai lui ci si lui Ion Floricică,  dirigintele meu . Toata viata mea iubesc sa construiesc;  sa încercisa faci dreptate e tot o forma de constructie.

 

Mircea Penescu, medic: Prima pasiune si intentie declarata de profesie…
calaret la circ!Aveam 4 ani si primul spectacol de circ m-a fascinat.Acrobatii in costume verzi cu fireturi aurii,caii albi ca din povesti si curajul,indemanarea si arta lor,cu un zambet si o voie buna permanente m-au cucerit definitiv,asa ca acum aveam si raspunsul prompt la intrebarile stereotipice ale celor mar privind”orientarea profesionala precoce”.
A venit mai tarziu magia muzicii-micul Mozart,Micul Beethoven,Liszt,Enescu etc…Copilaria acestor compozitori geniali(publicata in carticele pe intelesul copiilor si citite pe fond muzical),m-au reorientat,traind multi ani cu acest vis,ce nu m-a parasit definitiv niciodata.
Dar,atunci cand am ajuns sa inteleg ce e stiinta,ce inseamna arta si curajul de a le contopi…am ales MEDICINA


Stela Enache, solistă: De mica,răspundeam ca vreau sa fiu…artista! Imi plăcea sa cant,sa dansez,sa recit și nu ma deranja atunci când ma ruga cineva sa fac aceste lucruri.Nu mi se părea ceva „depasat”,dimpotriva.

 

Mădălin Voicu, om de cultură: Prima mea dorinta a fost, din cate-mi amintesc, sa nu ma fac mare, niciodata, vazand cate probleme aveau cei mari. Nici acum nu stiu daca m-am facut mare:-)) dar viata te invata de toate…Oricum, tot in domeniul artei, a muzicii, m-am regasit si nu-mi pare rau, deloc. Din pacate mi-am pierdut timpul si in politica dar mi-am revenit si acum, slujesc cultura, cu mare sårg, pt.ca ea, cultura, nu te minte, niciodata ! Sper ca si cei 7 copii, sa ma urmeze !

Maria Grapini, europarlamentar: Răspundeam ca ma fac farmacista! Acesta a fost primul raspuns.Cand am mai crescut, am decis si am ales sa fiu tesatoare pentru ca iarna teseam cu mama la razboiul de tesut! Cand am terminat liceul am gasit in cartea care era atunci cu facultatile din Romania ca exista singura facultate din Romania-industrie usoara, in cadrul Politehnicii de la Iasi! Asa am ajuns sa fiu inginer mecanic-textilist! Nu regret, imi place meseria si mi-am dezvoltat cariera in acest domeniu!😘

Dorin Chioțea, jurnalist : Mereu spuneam că doctor, dar poate si jurnalist sportiv. Până la urmă, le-am încercat pe ambele. Sunt norocos că am atins aceste profesii care mi-au plăcut și nu altele gata de apucat conjunctural.
Motivul era că citeam cu nesaț ziare și reviste. Din clasa a patra!!! Tata avea vreo zece abonamente, cand venea de la serviciu fugeam la geanta lui sa primesc informatii.

 

Natașa Raab, actriță: “Actriță la mitropol”! Cind eram eu mica,  erau difuzoare si mereu auzeam ” teatru la microfon iar eu înțelesesem „teatru la mitropol” de aceea,  cînd eram întrebată ce vreau sa ma fac cînd o să fiu mare, spuneam „actriță la mitropol „! Amuzant nu ?.Dar de cînd ma stiu am vrut să mă fac actriță, mai ales cînd am priceput ce se întîmplă în jur mi-am dat seama ca noi actorii suntem ” vocea CETĂȚII „!

 

Helmut Dukadam, sportiv:  Am vrut sa ma fac tractorist, deoarece vis-a-vis de casa mea era o scoala de tractoristi si mi se parea interesant, mai ales ca pe la 12-13 ani am si condus un tractor!  😀

 

Dani Constantin, compozitor: La mine, n-a fost cazul să fie pusă această întrebare, deoarece, de mic, am dovedit talent muzical, pe care l-am moştenit de la bunicul dinspre mamă, un moţ get beget, care cânta cu virtuozitate la taragot şi în plus, era un dansator de primă mână. Mama mi-a povestit că bunicul, odată, a pus pariu cu mai mulţi din sat că el poate dansa pe pahare fără să le răstoarne şi fără să le spargă. Zis şi făcut, a umplut paharele, le-a pus pe masă, a dansat cu măiestrie şi eleganţă şi a câştigat pariul fără a lăsa vreo urmă de ciob! Evident, am moştenit talentul şi de la mama mea, iubitoare de muzică, care, cât timp m-a „găzduit” în „burtica” ei, asculta şi fredona muzică de operetă, muzică uşoară, populară…şi care şi-ar fi dorit să studieze muzica, dansul, dar care nu şi-a putut îndeplini visul din cauza dificultăţilor materiale. Cu emoţie dar şi cu bucurie în glas, mi-a povestit de „Balul Primăriei”, episod al tinereţii ei, când, aleasă „regina balului”, toţi participanţii s-au dat la o parte, iar ea, împreună cu partenerul de dans, a primit ca premiu, pe strune de vals, dansul de onoare al serii! Deci, cu un bunic şi cu o mamă cu veleităţi artistice, n-a mirat pe nimeni când eu, de pe „oliţă”, sau atunci când luam cablul de la fierul de călcat şi ziceam că-i firul de la microfon, fredonam melodiile pe care le auzeam la radio. Iar mai apoi, grija şi preocuparea timpurie a mamei m-a călăuzit spre educaţie muzicală, unde talentul şi aptitudinile muzicale mi-au fost şlefuite, ani la rând, de dascăli iscusiţi, în şcoală, liceu, academie de muzică.

Publicitate