O mare iubire capătă străluciri de diamant atunci când ea este… spusă. Mărturisită. Purtată prin minţile unei lumi mai degrabă tăiate cu bisturiul durerii de drame prea mari pentru a nu avea, într-o dragoste împărtăşită, leacul primordial, pansamentul de emoţii care mai poate salva minţi şi suflete. Când o iubire dospeşte sub capacul bine fixat al unor convenţii sociale, destinul ei încă se joacă sub umbra hazardului. Atenţie! Nu cred în „dragostele” ţipate la orice colţ de stradă mediatică. Aşa cum nu cred în perenitatea inimilor ascunse.
Iulia Vântur… Ea este ţinta acestor gânduri. Şi posesoarea unor circumstanţe atenuante. Dar determinante? Ea, Iulia, a crezut în iubirea cu parfum Jolie/Pitt, când i-a pus de zeci de ori, în public, inima pe zâmbet lui Marius Moga. Şi ce dezamăgire mai mare se putea naşte, între cearşafurile răvăşite de Moga cu o alta, când Iulia venea într-un suflet acasă, mai repede decât ar trebui, şi umbra trădării nu se mai putea furişa pe nicio fereastră. Şi cât de greu trece o rană atât de adâncă, nu pot măsura băieţii care au funcţionat pentru Iulia ca remedii temporare… În orice caz, s-a născut terenul perfect pentru cea mai cunoscută idilă necunoscută a României. Ceva, cineva o leagă pe Iulia Vântur de India şi de un actor cu aer misterios, o combinaţie de Bănică jr. şi Schwartzenegger, născut parcă pe coloana sonoră de la „O floare şi doi grădinari”. Charismă, dar şi asprime, mister, dar şi suflet pe tavă. Iulia Vântur nu încetează să apară mereu alături, dar niciodată „cu” acest erou local, râvnit şi capricios. Departe de a se abandona unui vis departe de realitate – ca dovadă că a rămas legată de televiziune prin proiectul Ferma vedetelor -, Iulia Vântur este mereu profilul blond lângă care se ghiceşte o iubire. Vreo dovadă palpabilă? Doar o siluetă bărbătească de Bollywood care a intrat în blocul Iuliei, când Khan a filmat în România. Şi o fotografie în Dubai, unde o Iulia Vântur descătuşată sărută pasional un tip care doar pare a fi el.
Ce altceva o poate lega pe Iulia de India, dacă nu o iubire? Aventurile cinematografice şi muzicale sunt mai degrabă daruri ale unui tip omnipotent. Sigur e mai fermecător să-i oferi femeii iubite un rol sau şansa unei cariere muzicale – acolo unde europenii nu prea au acces şi vocile feminine din filme par a fi aceleaşi de la Raj Kapoor şi până acum! Diamantele pălesc, pentru o femeie care caută provocări, ca Iulia, sedusă în faţa unei experienţe noi!
Nu e, totuşi, cam mult mister? Cât de mult poate fi întins elasticul care delimitează curiozitatea paroxistică de penibil? E oare atât de grav pentru statutul lui Salman, să admită că o exotică fată din Moldova, cu piele albă şi ochi albaştri, îl poate răpi milioanelor de indience exaltate? Diferenţele de optică socială şi civilizaţie sunt, deseori, mai importante decât am crede. Rolul unor rude – mame etc – poate schimba istoria, chiar şi în viaţa unor tipi duri, acuzaţi fără sentinţă definitivă de omucidere. Diferenţa dintre Hollywood şi Bollywood poate fi mai mare decât o simplă literă.
Anii au trecut… Jocul de-a iubirea şi despărţirea a rămas suculent doar pentru tabloide fără subiecte. Şi nu e făcut pentru inimi. Cinci ani de perdea de fum indian se pot traduce printr-o dragoste atât de mare, încât timpul se dilată şi se contractă fără strângeri de inimă. Sau într-un fel de iubire cu sclipiri feudale. Dar Iulia, fără dubii, merită mai mult.
Deşi, dacă stăm să ne gândim, mai toate poveştile indiene se termină cu multe lacrimi…
Comentează