Eu nu știu dacă Theodore Roosevelt , cel de-al douăzecișișaselea președinte american, știa că în îndepărtata Românie funcționeaza un proverb legat de capra vecinului, însă mi s-au parut pline de înțelepciune vorbele pe care politicianul american le-a rostit, naiba știe în ce context, personal sau nu:
“COMPARAȚIA ÎȚI FURĂ BUCURIA”
Am dat peste ele întâmplător și, deși mă aflam în goana parcurgerii unor informații necesare mie într-un cu totul alt scop, am lăsat o clipa cartea din mână și am zăbovit cu gandul printre cuvintele alăturate de cel pomenit.
Cât adevăr într-o simplă propoziție! Și cât de bucuroși am fi, într-adevăr, dacă am înceta să ne mai raportăm la cei din jur! Începând cu acea capră seducătoare a vecinului de peste gard, care, comparativ cu a noastră, este și mai grasă, și mai frumoasă, are blana fără ciulini și dă un lapte numai bun de îmbuteliat de prietenii de la Artesana și terminând cu acele analize comparative , pe care fiecare din noi le face, atunci când ajunge într-o “țară civilizată” . Nu sunt de acord cu sintagma, mai ales în comparatie cu România. Civilizați suntem și noi, în ansamblu : umblăm pe străzi și nu prin copaci, purtăm haine cu etichete seducătoare, împingem coșul prin supermarketuri pline-ochi, ne facem vacanțele pe-afară ( chiar și dacă numai la bulgari), televizoarele noastre prind , fără purici, zeci de canale, butonăm smartphone-uri, tik-tokăm și absolvim obligatoriu licee – chiar dacă unii intră în ele boi și ies vaci, votăm cu responsabilitate și ne vaccinăm, dacă ne cer autoritățile. Dar, per ansamblu, suntem însă “civilizați”. Însă nu rezistăm tentației de a ne compara mereu cu cei de afară. Și mereu, al naibii lucru, ieșim în pierdere!
Dar de ce să mergem atât de departe, când ne nefericesc până și comparațiile mult mai marunte : vecinul, care are o mașină mai bengoasă decât a noastră ( chiar dacă , pentru a o cumpăra, a făcut foame ani de zile) , colega de birou, care are un soț mult mai potent ( chiar dacă o înșeală cu seninătate), prietenii de familie, care își pot permite vacanțe în Thailanda ( chiar dacă acolo se ceartă precum chiorii, de dimineața până seara), nașii, care si-au trimis copilul la studii în Anglia ( chiar dacă, până-l văd înapoi – dacă-l mai văd! – le cântă noaptea mațele-n burtă, ca să-l poată “ține” acolo) . Aparențele poleite, cele care ne fac să-i pizmuim pe cei din jur, ascund de cele mai multe ori nefericiri pe care nu le-am vrea ale noastre. Iar dacă soarta ne va aduce, la un moment dat, în pielea celor invidiați, de multe ori vom sfârși prin a invidia…vremurile de odinioară, când ne duceam traiul nostru de atunci, așa modest cum era, dar lipsit de complicațiile pe care le-a adus cu sine noul nostru statut. “Mi-e dor de Skoda mea de odinioară!” – am auzit văitându-se un șmecher posesor de BMW, istovit de costurile mașinii sale, cu greu cumpărate. Am cunoștințe, fericite că, după primul an, fiul-student li s-a întors din Olanda, renunțând la mirajul studiilor făcute afară, în favoarea unei facultăți “mioritice”. O prietenă sătulă de figurile și infidelitățile soțului miliardar, pe care îl îngăduise în viața sa în ultimii 20 de ani, îmi povestea cu regret de “cât de minunat era precedentul său curtezan, căruia îi întorsese spatele, pe motiv că era “un pârlit de profesoraș de matematică”…
Comparându-ne mereu cu alții, în loc să căutăm fericirea în lucrurile ce ne înconjoară, așa marunte cum sunt ele de multe ori, reușim să ne procurăm doza de nefericire necesară pentru a ne face tare grea, cu bună stiință, înaintarea prin viață. “A încerca să fim cea mai bună versiune a noastră”, DA!, aceasta este o strădanie cu adevărat constructivă. Și nu pentru a ajunge pe cineva din urmă, sau pentru a-l depăși, ci pentru a evolua noi înșine. Iar dacă vor exista unii care vă vor invidia pentru asta, nu ridicați nasul pe sus : arătați-le și loc, cu generozitate, cum ați facut!
Sau…dați-le măcar să citească acest editorial! 😁
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : GENERA INTIM
Comentează