Când eram mici, obișnuiam să ne gândim că avem super-puteri. Invizibilitate, raze X, mână de oțel sau magie neagră; puterea de a zbura sau de a vindeca lumea. Crescând, ne-am dat seama că e o prostie să ne jucăm cu săbii din plastic sau să purtăm coronițe cu puf; deja avem 10 ani, suntem aproape adulți. Am renunțat la prietenii imaginari și ne-am creat adevărate găști. Anturaje. Familii. Frății. De unde învățăm…
Dear Daddy, I will be called a whore… este videoclipul pe care toți bărbații ar trebui să-l vadă. Vocea de pe fundal, a unei fetițe nenăscute încă, compune o scrisoare adresată tatălui ei. Totul începe cu o imagine a doi îndrăgostiți agitați din cauza copilașului care voia să iasă din burtică. Fetița vrea să-și atenționeze tatăl în legătură cu dificultățile pe care urmează să le înfrunte și să-i spună că totul ar fi putut să fie diferit; doar de puțină educație era nevoie.
Probabil, fiind generația ’98 – aproape ultima care s-a dezvoltat într-un mediu oarecum normal, neregulile care se petrec astăzi mi se par aproape inacceptabile. Mama obișnuia să-mi spună că educația nu este dată în 7 ani… educația se face cu 20-25 de ani înainte ca bebelușul să se nască. Educația este, pentru mine, singura avere care nu se dezintegrează odată cu trecerea anilor; singura manieră prin care cineva poate să-mi intre în grații… ceea ce înseamnă că foarte puțini sunt candidații perfecți. Desigur, să vezi un copil de clasa a 2-a care înjură e aproape normal, dacă nu cotidian. Și așa aude colegul de bancă, se duce acasă și o întreabă pe mami sau îl întreabă pe tati ce înseamnă. Acum, depinde de părinți cum jonglează cu adevărul și minciuna: fie îi explică detaliat, fie îi spune că e de rău și atât, fie nu face nimic pentru că la rândul lor părinții au auzit și ei înjurături și nu a murit nimeni din asta. ATUNCI E MOMENTUL CÂND LE PERMITE. Le permite viitorilor agresori să fie agresori. De la o glumiță banală care se repetă se ajunge la o înjurătură. De la o înjurătură se ajunge la un moment epic în care puștiul de 10 ani aude un copil dintr-a șaptea cum o face pe o fată târfă. Vede și privirea dezgustată pe care o afișează și prinde gustul răutății. Probabil, la început e puțin întristat de lacrimile fetei dar, cu timpul nici nu le observă; mai ales când el devine cel care o face să plângă. Ei bine, el e urmașul celor care acum sunt bătrâni și probabil regretă. Și tot el e cel care îi dă generației următoare același impuls. Agresiv, nepăsător, toxic. El e probabil agresorul de ieri care a furat o geantă sau violatorul care i-a furat virginitatea fetei drăguțe din prima bancă la petrecerea de aseară.
Fetița îi spune tatălui ei, cu glasul tremurând, că băiețelul acesta odată inocent, crescut cu glumele astea nu face altceva decât să rănească. Jignește oamenii care îi par inferiori, tratează fetele ca pe niște cu**e și… îi răpește ei inocența. *Un lucru duce la altul, oprește-l înainte înceapă, tati.* Disperarea din vocea ei te face să te gândești la toți bărbații – băiețeii – pe care îi cunoști. Și începi să îi numeri pe degete pe cei care niciodată nu au făcut fetele târfe, cu*ve, prostituate sau alte derivate. Și nu ți se ridică nici un deget… poate două cel mult. Nu pentru că toți bărbații sunt niște porci, nu! Ci pentru că majoritatea sunt. Așa au fost crescuți și educați; iar această majoritate te face pe tine acum să simți dezgust față de bărbații ăștia cărora… așa le e felul. Nu mai contează de unde au învățat sau când, contează că îi învață și pe alții; și cum generațiile devin din ce în ce mai violente de la simple glume proaste, nu se ajunge doar la porecle și zgâlțâieli, ci la viol. Firma norvegiană a regizat acest film pentru a evidenția cât de ușor se ajunge la acte de violență în zilele noastre. Probabil nu prea contează; oricum mai mult femeile îl vizionează iar bărbații… nu știu dacă ar schimba ceva.
Ce bine ar fi să vrem din nou să vindecăm lumea, să zburăm și să ne luptăm cu forțele răului cum visam în copilărie…
XOXO,
Comentează