Amintirile ce stau cuminți, incolonate la ieșirea din valiza LAMONZA, sunt cât se poate de felurite : de asta v-ați convins deja. Multe dintre ele vorbesc despre muzee inedite, care îsi transporta vizitatorii în lumi altminteri atât de putin cunoscute. Astăzi, popasul meu prin străfundul valizei fermecate poartă un nume exotic : Dansmuseet.
….Repetatele treceri prin fața Muzeului Dansului, în drumurile noastre “la” și “de la” hotel s-au soldat, într-un al 12-lea ceas , cu vizitarea primului. Se răsturnase deja căldarea cu întuneric pe străzile Stockholmului și, pentru că nu era nici ora 5 a după-amiezei iar concertul de la ConcertHuset începea abia la ora 19, am decis, in consens cu Elena, fotoreportera mea din această călătorie, sa intrăm în clădirea aflată la doi pași de hotel și de pe care ne zâmbea, deja de câteva zile în foecare seară, o îmbietoare firmă luminoasă : “DANSMUSEET”.
Acelora dintre dumneavoastră cărora dansul nu le pare doar o zbânțuială inutilă, prin cluburi, pe la parangheliile domestice sau pe scenele teatrelor de profil, pentru cei așadar care-l percep ca fiind o artă și-l tratează cu respectul cuvenit, oprirea la numărul 17 de pe strada ( acu’să vă vad!) Drottninggatan le va părea pe cât de scurtă, pe atât de fascinantă.
Muzeul Dansului din Stockholm nu se referă nici pe departe doar la dansurile tradiționale suedeze. Colecția sa, unică în întreaga lume, te introduce în universul dansului de pretutindeni. O multitudine de costume , măști , fotografii , păpuși, instrumente, sculpturi, imagini video și informații adunate pe panouri, te aduc pe cele mai mari scene ale lumii, unde dansul a strălucit, în interpetari istorice.
Fondatorul Muzeului a fost Rolf de Mare, căruia, în 1953, i-a venit ideea de a aduna , sub acelasi acoperiș, mărturii sale evoluției dansului în lume. Rolf de Mare era un vestit colecționar de artă suedez care, în perioada 1920-1925, a condus Ballets Suedois, în Paris. În anul 1931 el a pus bazele, tot la Paris, ale primului Centru de cercetări și totodată muzeu al dansului din lume. Rolf de Mare a fost, fără îndoială, una dintre personalitățile culturale marcante ale secolului XX. Călătoriile sale prin lume au fost însoțite de o temeinică activitate de colectare a unor obiecte și documente, legate de teatru și dans. Toate aceste exponate, aduse din Asia, Africa și America de Nord, completându-le pe cele europene, au
alcătuit o colecție impresionantă, care a constituit baza creării, în 1931, a ceea ce se numește astăzi Dansmuseet – locul în care chiar acum ne aflăm. Inițial, locația a fost stabilită la parterul Operei de Stat Suedeze, pentru ca apoi sediul său să tot migreze prin oraș. A șasea adresă și ultima (deocamdată! ) este strada cu nume încâlcit de care tocmai v-am vorbit.
Colindăm prin muzeu, purtate de muzica de ambianță ce îmbracă, în surdină, încăperile mai mari sau mai mici. Nu dansează nimeni pe ea, poate doar în fotografiile și imaginile de pe ecrane și nu oricine, ci unii dintre cei mai mari balerini și dansatori ai planetei, mulți dintre ei deveniți, deja demult, praf de stele. Explicații generoase însoțesc exponatele, ceea de face ca plimbarea printre vitrine – deloc lungă ( sub o oră) – să devină cu adevărat fascinantă.
Parcurgem Dansmuseet în pași de dans, fără să regretăm nicio clipă intrarea. Mai ales că drumul de la muzeu și până în camera de hotel nu durează nici 5 minute!😁
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează