Copii și tineri Nu mai sunt copil!

Accidentul fericit

Mergeam – printre coloanele de vis-a-vis de Springtime-ul de la Universitate – într-un pas alert din cauza întunericului și a omului străzii care parcă mă urmărea. În fața mea un semn mare, luminos se stingea și se aprindea la câteva secunde; era cam singura sursă de lumină din tunel. Și cum fără ochelari nu văd prea bine a trebuit să mă apropii ca să văd ce scrie. Fir-ar! După ce aproape am silabisit cuvântul S-E-R-E-N-D-I-P-I-T-Y – unul super popular prin 2013-2014, parcă?! – m-a lovit ca un bomerang non-stopul de lângă el, scris cu roșu. A fost ca și cum viața mi-ar spune: Hei, Rosse! Nu uita că destinul nu ia pauză niciodată. *smiley face* În capul meu vocea suna ca a unei tipe dintr-o reclamă prost făcută.

Pentru cei care se întreabă ce înseamnă serendipity, pe scurt, este un accident fericit. A fost introdus în lexicon în 1754 de către Horace Walpole. Acesta era intrigat de o poveste persană a 3 prinți din Serendip (Sri Lanka) care călătoreau în lume făcând descoperiri, prin accidente și sagacitate, a unor lucruri pe care, de fapt, nici nu le căutau. Dacă dai search pe Google găsești două definiții:

  1. aptitudinea de a face accidental descoperiri dorite;
  2. noroc

Și cum după 12 ani de școală plus un semestru de facultate m-am săturat de definiții seci, mă voi lega mai mult de noroc.

Când am văzut prima dată filmul cu același nume am realizat că nu sunt singura nebună care crede în coincidențe. Protagonista, Sarah, îi spune unui bărbat pe care îl întâlnise puțin mai devreme într-un magazin că e fascinată de cuvântul serendipity și crede tare mult în destin. Printre replicile drăgălașe pe care le schimbă cei doi, bărbatul îi cere numărul de telefon, în caz de urgență, iar ea îi spune că dacă e menit să se mai întâlnească, se vor întâlni. După câteva ore se văd întâmplător și aleg să meargă la patinoar.

După a doua întâlnire Sarah îi scrie pe o bucățică de hârtie numărul de telefon însă în momentul acela trece un autobuz cu viteză și hârtia se duce pe aripile vântului, cine știe unde. Considerând că e un semn din partea destinului vrea să plece. Înainte, însă, pe o bancnotă de un dolar Jonathan își scrie numărul de telefon. Ea își scrie numele într-o carte pe care avea să o vândă unui anticariat dimineața următoare. Dacă bancnota sau cartea va ajunge la unul dintre ei, însemnă că destinul este de partea lor. Și astea sunt doar primele 10 minute ale filmului! Mă abțin cu greu să vă povestesc însă nu vreau să vă dau spoilere.

Coincidențele – se spune – sunt limbajul stelelor. Nu au neapărat legătură cu horoscopul sau zodiacul, ci cu modul în care vrei să percepi destinul: un dar sau… lucru manual. Cu toate că mi se pare imposibil să-ți faci soarta cu propriile mâini, recunosc că uneori dacă te lași dus de val, curentul te trage înapoi. Dacă mă întrebați pe mine lumea se împarte în 3 categorii: cei care cred că totul e scris în stele, cei care se prefac că nu văd stele ci doar scrisul și cei care văd stelele dar le este frică să citească. Și nu știu cu exactitate dacă destinul e scris sau nu, dar e mai interesantă viața când te uiți la stele și vezi măcar pentru câteva secunde că există puțină magie în ele.

După ce am mai privit câteva zeci de secunde semnul care sclipea, mi-am zis că în fiecare zi avem parte de tot felul de accidente. Iar dacă măcar o secundă putem considera că unul dintre ele este fericit, nu ar trebui să ezităm deloc.

XOXO,