Azi este despre cei ce muncesc. Despre cei ce muncesc cu adevarat. Adică …despre foarte putini dintre noi.
Desigur, de muncit , muncim cu toții, dacă e să considerăm “muncă” și actiuni gen spălatul pe dinți, mersul la piață sau alergarea de dimineață. Însă munca aceea, în accepțiunea în care o învățam noi, din abecedarul cu poze ce-i înfățișau pe tata la strung și pe mama la războiul de țesut, s-a diluat demult. Desigur, nu vreau să se simtă jigniți cei care încă-și mai fac treaba cu devotament și implicare. Si nici măcar nu stau, Doamne ferește, să-i împart pe aceștia în : cei care muncesc exclusiv pentru propria bunăstare și cei care se mai gândesc și la țărișoara lor sau, și mai mult, la semenii lor. Dacă mă voi scufunda în acest subiect, sigur voi ajunge la concluzia că nu prea mai avem cui spune astăzi “La mulți ani!”…
Poate sunt o nostalgică, încremenită în vremurile în care părinții noștri visau să aibă o țară mai bună, mai bogată și mai frumoasă ( clișeu, nu?), în care asudau la muncă, de dimineata până seara ( “de-a-n boulea” – cum ar spune unii), construind hidrocentrale, clădiri monumentale, cartiere de locuințe, drumuri naționale, poduri, fabrici și uzine, metrouri, spitale și școli. Datorită lor, încă mai avem cate ceva, din toate acestea.
Da, așa e, se mai construiește și astăzi : se fac bănci, impunătoare clădiri de “office”-uri, cartiere rezidențiale, mall-uri. Dar …paradox : țara stă pe loc! Probabil că mai are nevoie si de un alt gen de muncă. Și nu mă refer neapărat la cea patriotică, cea care-i făcea odinioară pe români să presteze activitati doar cu gândul la țara lor și deloc la ei, ca indivizi. S-a dus pe apa sâmbetei patriotismul, s-a dus si munca patriotică. Și, dacă nu ne-am dori haine de fițe, mașini bengoase, vacanțe de top și o scoală mai bună pentru cei mici, s-ar duce de tot și munca, atâta câtă e ea. Unii au înlocuit-o demult cu “învârteala”, cu lucrul făcut “în doi peri” sau “de izbeliște”. S-au înrolat în armata lui “Las’că se poate și-așa” și tropăie relaxați pe autostrada lui “Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”
…Poftim? De ce alții, de pe aceeași planetă, cu aceleași două mâini, două picioare și un cap, pot?!? De ce alții sunt înaintea noastră și ne râd în nas, tratându-ne ca pe o țară “de mâna a doua”? Întrebați-i pe ei, eu n-am timp de povești, căci mă duc să sărbătoresc : azi e 1 Mai !
“Rââde iară primăvaaara!” glăsuia un cantecel mai vechi, dedicat acestei zile. Primăvara continuă să râdă și astazi. Însă mă tem că râde de noi…
Rubrică oferită de : FARMACIILE CATENA : VIZUAL MAX
Comentează