Viața este, așa cum bine știti, un șir lung de decizii. Nu trebuie să citez pe nimeni, când spun asta. Deciziile sunt luate deopotrivă de marii înțelepți ai lumii, dar și de cei de la “talpa țării”. Sau a țărilor. Căci decizii iau toți, fie că se lafăie în Buckingham Palace , fie că se înghesuie în colibele Africii Negre.
Și indiferent dacă de alegerea ta depinde declanșarea unui război nuclear sau doar culoarea cravatei pe care ți-o legi la gât sau a rujului pe care ți-l întinzi pe buze, ele tot decizii se numesc. Le vei lua , la un moment dat, cu superficialitate sau adâncă judecată. Iar dacă nuanța rujului, stabilită în câteva secunde de dialog cu oglinda, nu le va provoca niciun discomfort celor din jur, acționarea butonului letal ar putea distruge o întreagă omenire.
Să ne rezumam, așadar, pe cât se poate, la “deciziile-ruj”, să ne ferim de cele “definitive”. Sau măcar să le cântărim foarte bine.
În cele ce urmează mă voi referi la “deciziile de mijloc”. Nici la cele care ne umplu coșul la Supermarket, după ce comparăm marfurile din raft, dar nici la cele pe care le iau liderii politici, mutiland viața unor întregi popoare. Sau, poate, uneori, salvandu-le de la pieire. Caci da, deciziile pot fi de două feluri : bune și proaste. Din păcate, încadrarea intr-o categorie sau alta are loc abia post-factum. Cand, de multe ori, a repara o decizie devine mult prea tardiv : ea ajunge să producă efecte, atât în viața noastră, cât – și mai grav – în ale celor din jur. A suporta tu însuți consecințele unei decizii pe care ai luat-o greșit, e oarecum “digerabil”. Folosești, ca și “cârjă”, concluzia populară “ Capul face, capul trage”. Ce te faci însa dacă decizia ta greșită îi afecteaza pe cei din jur : pe cei mulți sau, și mai greu, pe cei dragi ție? Pentru cei cu suflet, va deveni o povară greu de dus…
Curajul de a lua decizii este o componentă a oamenilor puternici. Există destui insi care se tem să ia o decizie. De fapt, intr-un fel iau și ei o decizie : aceea de “ a sta pe margine”. De a nu se băga. Acestea două sunt de fapt niște verișoare îndepărtate ale lașității, ceea ce respectivii nu vor admite nici în ruptul capului. Ei își vor căuta argumente, pentru statul pe margine. Evident, argumente care să le pună “la adăpost” imaginea : “Nu e treaba mea”, “Nu mă bag”. Da, de acord, sunt direcții care nu ne privesc, în care nu e cazul să ne băgăm, decât eventual cu o părere. Subiectivă, ca orice părere. Așa au apărut pe lume “analiștii”. Însă în cele mai multe dintre cazuri, deciziile noastre sunt chiar importante, implicarea e absolut necesară. Ea, implicarea ( deci deciziile) ne poate schimba viața în bine ( lipsa unor decizii ne poate face prizonierii unei păguboase rutine, a unei comodități fără de care ne-ar fi, de fapt, mult mai bine) sau, și mai mult, această implicare, sprijinită pe decizii personale, poate schimba în bine viața aproapelui. A semenilor noștri. Până la urmă, ce să nu vrei să ajuți pe cineva, să aduci lumină în viața lui, chiar dacă asta nu-ți va aduce neapărat un beneficiu? Ca să nu mai vorbim că, dimpotrivă, se poate chiar întoarce împotriva ta. Povestea aceea cu “facerea de bine…” o știti și voi. Dar și această “facere de bine..” e, pâna la urmă, o decizie. O categorie aparte, iată : o decizie bună, care se va dovedi, în final, o decizie proastă.
Dar, cum spunea un celebru fiziolog francez Charles Richet, “Marile prostii nu aparțin marilor prosti, ci marilor deștepți”. Deci nu vă blestemati deciziile proaste : nu întotdeauna sunt semn de prostie.
Geneza unei decizii proaste ( excluzând, ca motiv, prostia!) poate fi fie lipsa de experiență, fie insuficienta documentare, fie tratarea superficiala a unui lucru extrem de serios, fie întorsături neașteptate ale sorții – “accidente” in care viața este expertă.
Personal, am adunat în urma mea decizii de ambele feluri. Niciodată pe cea, de a sta deoparte. Despre deciziile bune nu voi vorbi : ele au fost mereu vizibile și sunt cele care m-au adus în punctul in care mă aflu și pentru care am fost deopotrivă admirată și pizmuită. Ceea ce a validat, pâna la urmă, calitatea deciziilor cu pricina.
Cele proaste, în schimb, nu-s nici puține, nici superficiale. Am greșit și eu, ca și voi : de multe ori din prostie, una pe care o răsfăț, spunandu-i “naivitate”. Dar ea, in certificatul de naștere, tot prostie rămâne. Am greșit, acordând credit unor oameni care nu au meritat, ajutând colegi, care la prima cumpănă , au sărit din barca, le-am fost alături unor oameni în momente cumplite ale vieții lor și care mi-au devenit ulterior dușmani plini de ură doar pentru faptul că, după ce i-am ajutat, am ales să mă reîntorc in Universul meu, am renunțat la oameni care ma iubeau, doar pentru că nu am știut să le iert greșelile , am ales sa merg pe drumuri aiurea, doar pentru ca am avut senzația că dracul nu poate fi atât de negru, precum încercau să mă convingă cei din jur. Dar eu, în încăpățânarea mea, credeam cu tărie că deciziile trebuie luate de unul singur, și nu influențate de cei din jur. Judecata asta nu e chiar greșită, însă, de multe ori, in momentul în care iei o decizie “radicală”, starea ta sufletească poate să nu fie una “stabilă” , iar decizia poate fi influențată de acest lucru. Prin urmare, e bine să pleci ușor urechea și la spusele unor oameni care, în timp, te-au convins că țin la tine și nu te-ar povațui cu rea credință.
Nu vreau să ma pierd în noianul de nuanțe al subiectului acestui editorial. Probabil , pe tema deciziilor, am putea glosa ore întregi. Voi încheia cu un îndemn, pe care cumva îl extrag chiar din propriile experiențe : indiferent cât de proastă ti-a fost decizia la un moment dat, trebuie să te desprinzi din chingile propriului orgoliu și , apelând la curaj ( stați liniștiți, disperarea și deznădejdea nasc un curaj nebanuit chiar și în cele mai fricoase persoane!) să încerci să repari consecintele nefaste ale deciziei tale. A recunoaște că ai gresit, este, desigur, magnific, însă salvarea stă în repararea deciziei. Și ce anume poate repara cel mai bine o decizie proastă? Firește, una bună! Pe care însă trebuie s-o cântărești cu maturitate și să iei in calcul absolut toate elementele din ecuatie. Chiar dacă e o ecuație cu al naibii de multe necunoscute!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : REPELX
Comentează