Încarc o poză de la finalul unui eveniment care mi-a dat de gandit cam toata noaptea.
Nu protagonistii fotografiei sunt importanti, de aceasta data. Noi doi n-am fost decat martorii evenimentului. Alaturi de alti, se pare, 130.000 ( !!!) de participanti. Cifra-record, zic eu, pentru o perioada în care vacanța încă se mai zbenguie prin calendare.
Ieri am participat, in premieră, la show-ul aviatic de ieri, de la Romaero ; BIAS – ii spune, dar n-am să descifrez, pe litere, că-mi iese ceva în engleză, ori noi încă suntem în Romania. Cel putin teoretic, daca ar fi sa ne luam după hărți…
M-a luat Sorin mai mult pe sus, caci aveam de lucru acasa pana peste urechi, la viitoarea emisiune. Însa l-am ascultat, în final, pe “veteran”, caci m-a asigurat că o să văd lucruri tare faine. Si așa a fost. Păstrând proportiile ( a fost fară șampanie, salată de boeuf, toasturi si pupaturi!), aș zice că a fost precum un Revelion : cu lume multă si veselă, cu mese pline, cu spectacol de top, cu muzică și dans. În final – cu artificii. De acolo si fotografia.
Până să-mi dau jos pălăria în fata eroilor zilei de ieri, o mai păstrez pe cap, că tare soare a fost, toată ziua! ( eu, ca de obicei, m-am trezit “în contratimp”: pe tocuri si fără pălărie de soare, că veneam direct de la o actiune “feminină”, din oraș).
Dar nu despre show-ul aviatic de exceptie vreau să scriu. Astfel de întâmplari sunt greu de împachetat în cuvinte, imaginile difuzate abundent de mai toate televiziunile si, fireste, de atotcuprinzătorul “online”, au spus cam tot ce era de spus. Desi, ca să te bucuri cu adevărat de un astfel de spectacol, trebuie musai să fii acolo! Chit că timpanele iți vor fi făcute ferfeniță, chit că îți va înțepeni gâtul, privind în sus, chit că vei face insolație, că te va călca o planetă întreagă pe bombeuri, sau că vei încremeni în cozi interminabile, ca sa-ți iei o apă și un cub de carton plin ochi cu porumb românesc transformat în popcorn american. Dar merită cu prisosință tot acest “supliciu”, caci spectacolul de pe cer, desenat de niste oameni certati cu frica și prudenta, as zice, este magnific.
Deci, ca sa revin : nu despre show am de gand să scriu. Ci despre “dezbaterea” pe care am initiat-o, în cuplul nostru tare analitic, pe tema : “Cum se explică, oare, această impresionantă mare de oameni , veniti din toate colțurile Bucurestiului, ba chiar și din provincie, ca să participe la fantastica demonstrație de forță, talent, curaj, măiestrie?
Cele mai “la îndemână răspunsuri” ne-au venit amândurora pe limbă dintr-un foc : pentru că fost gratis. Pentru că nu a existat nicio altă “ ofertă tentantă”, intr-o duminică petrecută, în prizonierat, în Capitală. Pentru că “recidiviștii” stiau, din anii trecuți, ca show-ul nu merită să fie ratat. Pentru că, pesemne, evenimentul a avit parte de o bună promovare. Pentru că lumea, în primitivismul ei, stie că e rost si de o bere si-un mic, iar apoi de un spectacol muzical “moca”, pentru care, în alte condiții, ar fi trebuit să vâre mâna adânc în buzunar. …Și…motivele s-au cam epuizat. Mai vedeți voi vreunul?…
Noaptea – acest bun sfetnic al meu, ce odihneste pe aceeasi pernă cu mine – mi-a mai strecurat în minte un motiv. Pentru că niciunul din cele de mai sus nu mi-au părut a fi suficiente pentru a justifica impresionantul număr de participanți la BIAS 2026 ( ne-a luat omoră numai ca sa ieșim din perimetrul Romaero!) …. Și atunci, pe întuneric, cu un Sorin visand frumos lângă mine ( îi mulțumesc și pe această cale pentru că a insistat ieri, să mergem la eveniment!) am început să mestec din nou întrebarea de mai sus, căutandu-i un răspuns și mai adanc.
Rotițele mecanismului meu interior s-au pus pe rotit si …brusc am înteles adevăratul motiv, chiar dacă, referindu-mă la majoritatea celor de ieri, el zace undeva, în subconstientul fiecaruia : sunt aproape sigură că românii au rupt zăgazurile pentru că au nevoie, periodic, de astfel de demonstrații. Au nevoie de “eroi”. Că, undeva, în taina minții lor, obosită de atata manipulare, ei s-au săturat să vadă în jurul lor și la televizor, numai crime, tâlhârii, sinucideri misterioase, delapidări, înselăciuni, aresturi la domiciliu, scandaluri conjugale, violuri, adolescenti drogati si prostituate arestate prin lume. Că romanii vor să vadă și altceva : vor să vadă performanță. Vor să vadă oameni inspiraționali. Vor sa vadă cum , prin muncă si pasiune, prin determinare si curaj, iți poti învinge temerile, poți face lucruri nebănuite, poti fi strălucitor, poți fi cel mai bun.
Aproape că sunt sigură că, asemeni fețițelor din generația mea, care, după succesul spectaculos al Nadiei Comaneci la Montreal, s-au năpustit să se înscrie la cluburile de gimnastică , visand să devină “ca Nadia”, si ieri, o multime de băieței dintre cele cateva mii, care s-au amestecat printre picioarele părintilor, si-au dorit deodată să piloteze avioane si sa facă lupinguri precum piloții pur-sânge de ieri. Câțiva poate chiar vor reusi, mă tem însă că “grosul” se vor “pierde”, construind case pentru bogatii Occidentului sau culegându-le căpsunile pline de E-uri…
Si pentru că tot mi-am împins, iată, gândul catre sfera socială, mai cred ceva : cred că multimea nesfârșită de ieri a mai avut un motiv ascuns de veni la întâlnirea cu campionii văzduhului, și anume dorinta de a sta în preajma unor oameni cu adevărat curajosi. A unor EROI.
După ce, decenii la rand, gena curajului acestui popor a fost sistematic exterminată, transformăndu-ne într-o masă de manevră care se plânge pe la colturi si pe la televizor, dupa care se întoarce cuminte la sărăcia ei, dorinta de a sti că pe lume mai sunt si oameni curajoși devine, iată, un soi de oxigen.
Ieri, ROMAERO a devenit un depozit de curaj, iar “supraoamenii” care și-au condus bolizii zburători prin labirinturi nevăzute, imaginate pe cer, sfidând însăsi moartea, ne-au încărcat pe toti de admiratie. Și cu speranță. Și, posibil de acea necesară doză de “Nu există “Nu se poate!”.
Dar asta…numai dacă vrei cu adevărat și nu te opresti din drum…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : REPELX
Comentează