Diverse

Ziua Marinei

Pamantul are concentratia in apa pe care o detine bebelusul.
Probabil de aici tineretea lui perpetua.
Fara indoiala ca ea rezida si din puterea lui de a naste mereu noi generatii de temerari care ii sfideaza intinderile.
Zeita Atena i-a recompensat pe locuitorii Aticii pentru intelepciunea lor de a o alege ca Protectoare a Cetatii, care ii va purta nume, dandu-le arta construrii corabiilor.
Sufragiul a fost preponderent feminin, atenienele indragind maslinul mai mult decat barbatii jocurile nautice oferite de Neptun.
Argos a fost cea mai somptuoasa dinte corabii.
Cu ea, Iason si marinarii sai au ajuns pana in Colchidia, Georgia de azi, si au recuperat Lana de Aur si astfel Regatul Pierdut.
Fiecare descoperire a unui nou teritoriu va reprezenta un trofeu adaugat minunilor Lumii.
Navigatorii erau inainte de toate visatori.
Ei trebuia sa convinga autoritatea tutelara ca au dreptate si ca sperantele lor nu sunt zadarnice.
Genovezul Cristofor Columb a petrecut mai multi ani in antecamere decat pe mari.
Si fiindca s-a indoit ca a descoperit un nou continent, crezandu-se in Indii, Amerigo Vespucci, tenace cartograf catalan si carmuitor pe trasee deja parcurse, va onora prin numele sau, gloria Lumii Noi.
Hernan Cortes si-a ars corabiile fermecat de frumusetea Mexicului, spre a fi convins ca nu-l va mai parasi niciodata.
Jacques Cartier, plecat din Saint-Malo-ul francez va poposi in Quebecul Canadei, in cel mai mare estuar al lumii, cel al fluviului Saint Laurent la revarsarea sa in apele Atlanticului, britanicul James Cook in Australia, iar Magellan nu se va opri niciunde, demonstarnd ca Pamantul e rotund, si nu plat cum se credea.
Ce au avut in comun toti acesti temerari?
Convingerea „Capitanului de cinsprezece ani” al lui Jules Verne, stipulata perfect in opera norvegianului ”Om al Marii”, Henrik Ibsen:
„Pe vreme de furtuna, oricine trebuie sa fie gata sa preia timona.”
Marea nu i-a rasplatit pe toti.
Pe multi i-a aruncat pe insule pustii si Daniel Defoe, dandu-si acest fals nume nobiliar, i-a salvat prin istorioara lui Robinson Crusoe, naufragiatul care a construit lumea de la zero, inzestrand-o cu credinta cu tot.
Ulise va pelegrina marile, pedepsit pentru viclesugul cu care a castigat Razboiul Troiei.
Dar Inelul Mediteranei e periplul prin coloniile grecesti, infloritoare oaze de cultura si civilizatie.
Subtila metoda homerica de a ni le reprezenta…
Radu Tudoran va prelua modelul, inlocuind zeii cu pirati si zeitele cu fecioare din porturi.
Marea isi sparge valurile de tarm, fara a-l cuceri vreodata.
Joe Dassin spunea ca aceasta e definitia iubirii.
Crestinii au dat marii chipul protector al Sfintei Marii si ea li se arata celor deznadajduiti, aflati pe punte ca intr-o coaja de nuca, dar si celor care, increzatori, cuceresc hula si vuietul taifunului.
Marea din care ne-am nascut, accepatand pamantul ca adapost temporar, ramane chemarea primara pe care Jack London o numea „a strabunilor”, cand vorbea de rituri selenare de care fluxul si refluxul nu sunt straine…
                            Cosmin-Stefan Georgescu
               Franța, 15 august, 2022

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.