….Atunci când și-a ademenit pentru prima oară iubita să se arunce-n valuri, Vasile Șeicaru nici nu bănuia ce mare succes va avea cântecul său și nici cât de longeviv va fi acesta ! De atunci și până azi, pentru fiecare din noi, cuplurile de îndrăgostiți mioritici de ieri și de azi, orice imagine a unei mări coafate cu valuri, a fost și este însoțită de amintirea refrenului de odinioară..
Dorul de mare, ciuntit de ultimele evenimente planetare care ne-au tinut departe de lucruri pe care le iubeam, ne transpune din nou, iată, – la început cu gândul, mai apoi cu trupul – pe eternul mal al mării, în bătaia valurilor și a iubirilor noastre nesfârșite. Și din nou reintră în actualitate ( de unde, de fapt, n-a ieșit niciodată!) melodia cu care tinerelul cu plete de atunci – cuceritorul Vasile Șeicaru – sfărâma inimile urmașelor Evei, la mal de mare, fie ea neagră sau de oricare altă culoare sau nuanță.
L-am rugat pe Vasile Șeicaru să facă aici, în revista noastră, un stânga-mprejur în Trecut și să ne dezvaluie cum a luat nașter această nemuritoare melodie a sa.
Iată, așadar, ce ne-a povestit îndrăgitul artist :
“ Eram cu Cenaclul prin 1981, si plecam dinspre Galați spre Constanța, cu un microbuz roșu! Aveam concert la Sala Sporturilor!
La un moment dat, Adrian Păunescu are o idee (bună idee)…sa iau chitara sub braț, și-mpreună cu ea…sa incerc sa scriu din mers o linie melodică la un text care nu exista încă! Zis si facut! Din mers, i-a dat niste foi de A4 unui coleg de-al meu, tot folkist si el…(nu-l cunoști tu, Marina, Victor se intitulează el…folkistul), și i-a spus: …”scrie”!
Am inceput sa gîdil eu chitara, dar nu prea ieșea nimica!…S-a întors deodata Paunescu spre mine si mi-a intins foaia cu versurile pe care le notase din mersul masinii, colegul meu. Era textul pe care trebuia sa scriu eu eu linia melodică!
“…sa fie gata pînă la Constanța, cu asta incepem spectacolul”…parcă îl și aud pe poet.
M-am uitat foarte mirat la foaie, am citit, am rascitit, dar muza…nimic! Și masina gonea, gonea…eram la jumatatea distanței dintre Galati si Constanța! Gâdilatul chitarei se transforma ușor in zdrăngănit, dar ideea melodiei era departe incă!
La un moment dat, se întoarce la mine poetul, roșu la față, si tună:…”hai odată, că mai avem 30 de km si ajungem”…!
Am înlemnit! …”cum adică 30, că n-am compus nimica!!”
…”păi compune! ”, aud din față! Colegul meu folkistul, s-a întors si el la mine si mi-a șoptit:…”bagă ceva, că-i groasă”!
Am mai bîiguit ceva din spate, dar doar pentru mine! Parca se lega ceva, dar eram departe…
S-a intors nervos catre mine si a tunat din nou, poetul:…”intrăm în oraș, trebuie sa ai piesa”!
La un alt moment dat, (ultimul), am spus ca am ceva…si am inceput:
“Iubita mea să ne-aruncăm în mare/
Și sa trăim in mare neînfrânt/
Sa ne luăm daca voiești la vară/
Trei săptămîni concediu pe pamînt/!..
….”Senzational”! …aud din față…cu asta incepem”!
Am mai continuat eu cu compusul, si aveam deja schițată si strofa, cînd masina oprea în fața Salii Sporturilor….
…..Ne-am trezit cu toții in culise, si am inceput sa intram in scenă, în ordinea popularității, una impusa de Paunescu!
Dupa salutul poetului, urma sa intru eu direct și să cînt piesa cea nouă, pe care bineinteles nu mi-o mai aduceam bine aminte! La clape era Nicu Enache, care m-a întrebat ce cînt! I-am raspuns speriat:…”nu stiu”! L-am vazut foarte uimit…”dar macar tonalitatea o știi?”….”Mi major”, i-am spus si mai speriat!
S-a facut o liniste desavîrsită, in scena era toată lumea in picioare asteptând! Lîngă mine, colegul, cu textul scris in goana masinii, text pe care nici nu reusisem sa-l trec în întregime, eu…si Adrian Păunescu!
Era prezentă si Televiziunea Romană, se transmitea in direct!
Fie ce-o fi…asta-i momentul in care mă voi face de rîs definitiv! …că in mintea mea nu era nimic sigur sau clar!
Și…am început:
“Iubita mea sa ne-aruncăm in mare/
Împleticiti în sare si guvizi/
Să fie marea templul nunții noastre/
Pe urmă ușa tărmului s-o-nchizi/….”
….S-a rupt sala in doua cînd am început să cânt, ca si cînd piesa era știuta, demult, de toată lumea!
Am cîntat-o de două ori in seara aceea!
De atunci am stiut ca viata mea avea să se schimba cu totul, că va lua o altă intorsatură!
A doua zi, eram deja “Șeicaru”, in Romania! ……”
Ce-ați zice să și reascultăm nemuritorul hit al anilor ‘80?
Comentează