A fost pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist si scriitor. Dar iată că astăzi am aflat că este și …restaurant! În Brașov, aproape de Piața Sfatului.
Da Vinci este unul dintre cele mai cochete localuri din zona “kilometrului Zero” al orașului de sub Tâmpa. Te ciocnești de puzderia de măsuțe ale sale, dacă înaintezi pe Strada Apollonia Hirscher din Brașov, mergând dinspre Piața Sfatului spre Sala Reduta. Ploaia de mese îmbracă trotuarul din piatră cubică, la concurență mare cu alte “insule” similare ale restaurantelor limitrofe. Dar DaVinci e în top, pentru că însuși numele îl așează în galeria celor faimoși și unici!
Vântul de afara, suprapus pest avertizătile meteo ale zilei ( care așezau încă de ieri perspectiva unor nori negri asupra micuței noastre vacanțe), ne fac să oscilăm : alegem o masă sub cerul deocamdată senin, sau optăm pentu una “safe”, în interior, printre reproduceri ale picturilor vestitului titan al omenirii? Pentru început luăm loc în exterior, nu de alta dar Tâmpa se vede atât de frumos de aici, asortându-se perfect licorilor pe care Bachus ni le strecoară în pahare. Studiem meniul afișat democratic, chiar afară. Mmmm! Ce bine sună toate ofertele! Nu e numai bucătărie italiană – cum te-ai putea gândi, mergând pe firul logicii onomastice ; dar bucătăria din țara lui DaVinci se împleteste cu cea internațională, făcând ca orice client să găsească aici ceva de comandat, indiferent de gusturile sale.
Comand și eu “La atac!” și împreună cu tovarășii de proiect, abandonăm masa de pe terasă în favoarea uneia din interior, acolo unde vântul nu mai ajunge, eventual doar cel din buzunare! Și dacă tot am intrat în cochetul local, declanșăm o analiză atentă a locurilor.
Totul este curat, îngrijit, și…plin de surprize, dacă e să ne luăm după treptele care ne coboară…nu, nu numai spre grupurile sanitare, ci spre o super-cramă spațioasă, elegantă și bibilită – din punct de vedere al designului interior – până la ultimul detaliu. Miroase a răcoare veșnică pe aici (calicula poate să vină! ) , iar din vitrine ne privesc vinurile felurite, care abia așteaptă să-și bucure oaspeții. “Adevărul stă în vin” – glăsuiesc zidurile clădirii, care numără și ei câteva sute de ani, așezand-o în randul clădirilor de patrimoniu. Sute de ani, ați reținut bine!
… Mult mai tineri sunt însa managerii locației. Frumușica Anda Lupșan – care nu, nu are 20 de anii pe care i-i dau eu, ci are ceva mai mulți și mai are și un soț și două fetițe minunate . Anda ne mărturisește că nici ea, nici soțul sau nu aveau habar de HORECA până acum 4 ani , cand soțul său și asociatul acestuia Radu Nemeș, plus soția acestuia, Doina, au preluat, mai în glumă mai în serios, această afacere, care se numea și atunci tot DaVinci și care are deja o tradiție veche în Brașov și care, pe lângă restaurant, are și o pensiune, la etajul clădirii. Pandemia a venit repede să le încurce socotelile , însă cei doi asociați i-au supraviețuit, începând, după terminarea dezastrului general, să așeze lucrurile cap la cap și să-l transforme pe DaVinci-ul inițial, într-unul “realoaded”, care să-i reprezinte deja pe ei și spiritul lor și să devenă în scurt timp un punct de reper al zonei.
…Anda îmi dă dreptate cand spun că promovarea cea mai bună pentru un restaurant nu o reprezintă cele spuse de unul și de altul, ci , până la urmă, propria experiență. Așa că așteaptă cuminte să ne manifestăm ca și clienți. Nici nu rostim bine denumirile produselor dorite ….și deja farfuriile ne sunt aduse de ospătarii toți numai un zâmbet!
Doamneeee! Atât de mari sunt porțiile?!? “-Da – ne spune Anda. Nu sunteti singurii care remarcă acest lucru!”. Până si aparatele foto salivează, puse să imortalizeze platourile ce ne-au fost așezate pe masă : papardele cu vită și creveți – Specialitatea casei! – apoi dorada la grătar cu legume și, în fine, file de somon cu piure cu trufe si sparanghel la tigaie. Toate au fost anticipate de un platou generos, cu felurite fructe de mare.
Ne luptăm cu deliciile din farfurie, ascultând-o pe fermecătoarea gazdă povestind despre afacerea ce poartă numele marcantului resprezentant al Renașterii și despre planurile sale privind reamenajarea interioară a localului… Nu este din cale-afară de politicos să înfuleci, în timp ce cineva discută cu tine, însă…mâncarea e atât de bună, încât cu riscul de a ne supăra gazda, nu ne putem abține. Savurăm așadar cu plăcere, dând frâu liber foamei pe care aerul curat de munte a sadit-o în noi.
Concluzii? Iată-le : Prețuri pământene, mâncare gustoasă, ambient plăcut și un Brașov superb de jur împrejur. Mai trebuie ceva, pentru a bifa o zi perfectă de vacanță, la munte? Cu siguranță, nu! Poate doar ca, aidoma unui meci de fotbal, și vacanța noastră să intre în prelungiri. Ceea ce…ma tem că nu se poate! Așa ca mai ciocnim o dată paharele, îi mulțumim în gand lui DaVinci și ne declaram mulțumiți că , iată, colecția noastră de amintiri plăcute a mai primit un “New Entry”. De neuitat!
Comentează