Lumea fredoneaza, de decenii, șlagărul “De-ai fi tu salcie la mal”. Autorul său, Horia Moculescu, face parte din biografiile noastre, din tinerețea părinților noștri, din istoria divertismentului din România. Nu știu câți stiu sau câți își mai amintesc, dar Horia Moculescu a făcut, la un moment dat, parte din Televiziunea Română. Prezența unui profesionist la cârma divertismentului din TVR a fost o adevărată mană cerească pentru echipa puternică de atunci. Existau o limbă comună și aceleasi interese, între șef și angajați, ceea ce a condus la o atmosferă excelentă în echipa și la rezultate foarte bune pe post.
Însă, aidoma minunilor care durează fix trei zile, mandatul lui Horia n-a durat prea 
mult. Nu știu dacă a apucat al doilea an… L-am regăsit apoi, ca realizator al uneia dintre cele mai populare emisiuni de la TVR “Atenție, se cântă!”. Nu mai era șef, se schimbaseră lucrurile in TVR și nu tocmai în bine, așa că Horia a avut ocazia să simtă pe pielea lui cât de greu este să faci producție, in TVR și cât de repede îți scufundă alții bunele intenții. S-a luptat cât s-a luptat cu morile de vânt și, necontând succesul emisiunii sale și bugetul ridicol alocat ei, a fost zburat, la un moment dat din grilă, punându-i-se pe frunte ștampila de “indezirabil”. Nu toți dictatorii tolerează subalternii cu personalitate. Iar Moculescu devenise un subaltern….Dar Horia a iertat demult TVR-ul. Nici nu putea ține supărare, că doar nu cu instituția care l-a consacrat avea el de împărțit ceva, ci cu oamenii care-și făceau de cap, “la butoanele”sale.
TVR-ul a rămas pentru Horia locul unde a prins “glas” și unde a făcut, de-a lungul anilor, lucruri extraordinare. Și abia amintirile acelea au consistență și nu le poți uita așa ușor…
….Zilele trecute, am stat la palavre cu Horia. Despre copiii noștri, despre încalzirea globală, despre guverne și mâncare sănătoasă, despre iubire și ură. Și , nu în ultimul rând, despre TVR. Ne-am întâlnit la jumătatea drumului, constatând aceeași mare iubire care le leagă de această instituție, care ne-a schimbat amândurora viața, la câteva decenii distanța. Și uite-așa s-a legat dialogul…
Marina Almășan : – Dacă ar fi să definești sentimentul care te caracterizează, vis a vis de TVR, care ar fi acela?
Horia Moculescu : – …un munte de deziluzie. Imaginează-ți că întreaga mea generație s-
a împlinit și impus numai datorită TVR. Pe atunci exista cineva, un ochi foarte atent, care, daca erai valoros, te observa și apoi promova. Divertismentul care se făcea, pe vremuri, in TVR și care a ridicat atâtea valori, acum este nul. Dacă nu chiar penibil. Singurul lucru valoros par a fi rămas filmările de arhivă din anii ‘70-‘80. Partea proastă este că nu mai avem nici măcar oameni care să stie ce conține arhiva TVR. S-au cam dus cu toții… Iar ca divertisment, a mai rămas emisiunea lui Fuego și cea folclorică. Pe vremuri se facea divertisment pur, acum…. Există si o explicație : pe atunci existau un Dan Mihăescu, Grigore Pop, Ovidiu Dumitru, Eugen Dumitru. Acum avem…o puternică armată managerială….Dan Mihaescu, cu un umor amar, se autointitula : ”sunt, se pare, ultimul făcător de umor din România”.
Marina Almășan : – Când ai intrat prima dată in TVR? Dar ultima dată?
Ce s-a întâmplat între cele două borne temporale?
Horia Moculescu : – În 1957. Eram student la Petroșani, s-a organizat un Festival la București, transmis de TVR, iar eu cântam pe atunci la acordeon, și am participat și eu la festival și, implicit, la filmări. Apoi, peste vreo 5 ani, am mai fost invitat la niște filmări din TVR de către un pianist foarte bun, care a remarcat ca repertoriul meu era foarte potrivit acelor vremuri : adică avea multe piese rusești! Practic, anul 1965 a fost cu adevărat anul lansării mele și a trupei mele! Și nu oricum, ci în noaptea de Revelion : Gh.Gheorghiu Dej a vorbit la miezul nopții, iar eu am intrat la 0,10 și am cântat, cu trupa mea, până la 1 noaptea!
Ultima oară am fost la TVR chiar anul acesta, invitat de Fuego. Iar între cei doi ani : 1957 și 2019, am avut sute de colaborari cu TVR. Am lucrat cu toți marii producători, care la randul lor erau coordonați de magnificul Tudor Vornicu. Acesta era un excelent om de televiziune, știa perfect ce sa le ceara angajaților sai. Am colaborat la marile show-uri de divertisment de sâmbătă seara și duminica la prânz, la emisiunile de varietăți cu public, la programele de Revelion. Am fost mereu implicat in Festivalul de la Mamaia : și ca laureat, și ca jurat, și ca presedinte al Juriului. Apoi am fost și la Cerb. In anul 70 am avut un recital memorabil cu Aurelian Andreescu. După Revoluție…n-am mai fost invitat chiar atât de des la TVR… Am realizat o emisiune de succes – “E șansa ta”, în care încercam să sprijinim niște oameni geniali, care-și croiau drum în viață. De genul , spre exemplu, al tinerilor inventatori. Făceam echipă, la această emisiune , cu o pleiadă de personalităti : Emilia Popescu, Gh.Dinică, Marinuș Moraru și Dem Rădulescu. Mai vezi asa ceva, in TVR-ul de astăzi? …Ceva mai apoi, Sanda Vișan și ulterior Jeana Gheorghiu, directoarele de la TVR2, mi-au dat pe mână acea faimoasă emisiune “Atenție, se cântă! “ . 12 ani am mers cu ea, până când…au scos-o! Era una dintre cele mai populare emisiuni ale TVR și una dintre cele mai ieftine.
Marina Almăsan : – Păi și…de ce ti-au scos-o? 
Horia Moculescu : – Liana Săndulescu n-a mai agreeat-o, brusc,din motive estetice, pe partenera mea. ( Alexandra Velniciuc, n.a.). Mi s-a cerut s-o schimb, nu am acceptat și…am fost zvârlit afară din grilă.
Marina Almășan : – Offf…Cât mă doare să aud astfel de întâmplări… Sunt sigură, totuși, că primează amintirile frumoase, in detrimentu celor urâte. Care a fost, bunaoară, cel mai fabulos dar, pe care ți l-a făcut Televiziunea Română?
Horia Moculescu : – Atunci când m-a selecționat să merg, împreună cu Daminescu, la Festivalul internațional “Orfeul de Aur” . Acolo am luat și cel mai important premiu al carierei mele muzicale : locul 1, pt cea mai bună orchestrație a unei piese bulgărești. 17 ani la rand, înaintea mea, acest premiu fusese revendicat de un vestit compozitor olandez.
Marina Almășan : – Tu nu ai fost numai invitat in emisiuni, colaborator al unor show-uri de succes și realizator de programe, ai fost și șef. Ai condus Departamentul Divertisment, cel mai greu departament din TVR. Pe vremea cand președinte era Stere Gulea, dacă nu mă inșel. Ce înseamnă să fii un șef bun, intr-o televiziune?
Horia Moculescu : – Mai multe lucruri : atunci cand pleci, să te regrete oamenii; să nu 
spună nimeni, în urma ta : “Ăsta a trăit numai din ciubucuri”; să fii convins că, pentru calitatea emisiunii, ai utilizat toate resursele pe care le-ai avut la dispozitie și că nu ai pus niciodată piedici unor oameni valoroși. Și mai inseamnă ceva : ca atunci cand vezi, pe post, o emisiune bună, a doua zi să-l inviti pe producătorul ei la o cafea și să-l feliciți.
Marina Almășan : – Te regasești, in această caracterizare?
Horia Moculescu : – Oarecum. Eu am fost un șef cam cheltuitor, nu prea am ținut cont de problemele TVR. Am fost deseori certat că am investit prea mult în decoruri. În rest, cred că am fost in regulă. Cel mai frumos compliment pe care mi l-au făcut, la un moment dat, după vreo 6 luni de mandat, colegii din Divertisment, a fost exprimat de faimoșii, la acea vreme, Ștefan Marăscu și Nicolae Modreanu, care mi-au spus : “ Nu credeam că cineva, numit director, nu se va schimba deloc, odată cu funcția! După juma’de an, ești același ca la inceput!”
Marina Almășan : – Trebuie să le dau dreptate : rar de tot funcția îi lasă 0e oameni neschimbați! Știi cum se zice : dacă vrei să vezi cum e un om cu adevărat, fă-l șef! “ . Spune-mi, Horia, mai este, oare, necesar un post public de televiziune, când sunt atâtea posturi private in jur? Ce ar putea spune /face in plus TVR-ul?
Horia Moculescu : – Da, categoric, nu numai că este necesar, e și obligatoriu! Numește-mi o singură tară care nu are așa ceva! N-ai să găsești! Însă e necesară o restructurare organizatorică și de valori. Iar in ceea ce privește Divertismentul, el ar trebui să devină sursa de bani a TVR!
Marina Almășan : – Sursa?!? Divertismentul adevărat CHELTUIE multi bani, nu neapărat aduce!
Horia Moculescu : – Ba nu, dacă e bine făcut, el și aduce! Țin minte ca m-am dus, cu dosarul de la “Atenție , se cântă!” conducerea “Procter and Gambler”. I-am prezentat formatul , a fost încântat. Apoi, cand i-am spus că e pe TVR2, mi-a retezat-o scurt : nu mă intereseaza acest post!
Marina Almășan : – Unde crezi ca s-a greșit, în gestionarea televiziunii publice?
Horia Moculescu : – In primul rand, în selecția oamenilor care ocupă funcții de conducere de la diferite nivele. Lia Manoliu avea o vorbă : “Omul potrivit, la locul potrivit…pentru altul!”
Marina Almășan : – Și cum crezi că si-ar putea recâstiga credibilitatea Televiziunea Româna?
Horia Moculescu : – Am să-ți răspund, amintindu-mi că , la un moment dat, mi s-a 
propus sa fiu manager la Teatrul Tănase. Soluția pentru a-l face performant, era să dau pe toata lumea afară, iar apoi să fac noi angajări, printr-un concurs riguros.
Marina Almăsan : – …și din Comisia de examinare cine să facă parte?
Horia Moculescu : – Numai oameni bogați!
Comentează