banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Tu, El și Nevasta lui plicticoasă

 

I-am spus să-l uite. Să și-l smulgă din suflet cu forcepsul. Rana se va vindeca, sângerarea se va opri mult mai ușor decât își imagina acum, când îi pare că întregul ei  Univers… este EL. Am și țipat la ea, am și pălmuit-o, la un moment dat. Plângea, transformându-se, chiar sub ochii mei, într-o cascadă de lacrimi. Îmi povestea, înecându-se cu ele, cum si-a petrecut singură Anul Nou, după ce-l așteptase ore în șir, frumos îmbrăcată, parfumată, pieptănată și colorată în tonuri optimiste. N-a primit, în schimb, decât un mesaj, dat mai mult ca sigur dat pe furiș, în care zicea ceva de o cădere nervoasă pe care nevastă-sa o avusese subit. Nevastă-sa, aia grasă și urâtă, veșnic țâfnoasă și pusă pe harță, de care nu îl mai lega decât cei copilul, încă minor.

I-am spus că așa fac toți, că ăsta e prețul pe care-l plătesc amantele. Că, atunci când ți-e lumea mai dragă, de fiecare dată când te pregătești de cele mai romantice seri împreuna, de cele mai frumoase călătorii, de cele mai incitante provocări, lui i se întâmplă ceva neprevăzut : fie îi pică pe cap, inopinat, niște rude ale soției, fie apare o neanunțată serbare a copiilor, fie a făcut nevasta atac de panică și nu o poate abandona, mișelește, în suferință… Am certat-o de fiecare dată, cand o vedeam cheltuind, pentru el, banii pe care, pentru sine, nu îndrăznea sa-i cheltuiască, i-am amendat, cu ironii răutăcioase,  cadourile fine, cu cifre multe pe etichete, care spera ea că-l vor impresiona oleacă mai mult, decât tocănițele plicticoase cu care il aștepta “oficiala”, compătimindu-l , naivă, pentru “sedințele istovitoare și nesfârșite” de la birou. 

Dar ea îi tot dădea cu plânsul, cu sfârșitul Lumii și cu dragostea, care nu alege. Ea nu, dar tu DA! Iar dacă ți-ai asumat această relație, trebuie s-o iei la pachet cu suferința. Zi mersi că n-ai o mașinărie miraculoasă, care să te ajute să vezi ce se petrece cu adevărat la el acasă. Cine știe, la ce scene de sinceră fericire conjugală ai fi putut asista, da, da, între el – “îndrăgostituldetinepeviață” bărbat – și ea, urâta-urâtelor, incolora, inodora și inculta lui jumătate. 

Am citit undeva că, în multe cazuri,  unui bărbat amanta nu face decât să-i consolideze căsnicia. Asta ești tu, draga mea: aș spune, un catalizator. Oarecum. Catalizatorul participă la reacție fară să se consume. Tu însă, iată, te chinuiești precum Isus pe cruce, te consumi pentru cineva, care nu merită. Rezultatul? În scurt timp, TU vei fi “consumată”, EL – tot însurat, EA – învingătoare, fără a ști, poate, că, în toți acești ani,  a participat la o competiție. Sau poate a știut. Multe știu și tolerează, păstrându-și astfel “proprietatea”. Tăcerea e de aur, la fel ca și verighetele care îi leagă…

   La un moment dat, a vrut să-i facă un copil. “-Ești nebună?!? nu vei face decât să-ți dublezi suferința, ba să mai atragi în ea și un suflet nevinovat!” – i-am spus atunci. ..Se apropie însă de vârsta la care devine periculos să mai devii mamă, așa că încep să am remușcări…Poate că era bine s-o încurajez atunci. Poate era mai puțin nefericită acum. Măcar se alegea cu ceva, de pe urma iubirii sale disperate, fără leac. La naiba! Nici nu știi cum e mai bine! Probabil că ar fi trebuit să țin cont de îndemnul  “nu te băga”, venit din partea multora, din prietenii nostri comuni…

…Lacrimile continuau să curgă pe obrazul nefericitei mele colege. Știam că e zadarnică toată pledoaria asta a mea: în sufletul ei, tot EL va fi rege si greu, tare greu îl va putea detrona. Îl uram și compătimeam , în același timp. Probabil, nici lui nu-i era ușor. Poate era un om de bună credință și – ceasul rău! – Dumnezeu i-o scosese în cale pe femeia vieții lui când deja “les jeux sont faits, rien ne va plus”. Prin urmare, nici lui nu-i era usor să fie și îndrăgostit si ticălos, în același timp. În fine, Ea, cealaltă femeie, era și ea de compătimit, până la urmă. Nu poți să nu simți că în  așternutul vostru mai există un al treilea suflet. Că-ți share-uiești iubitul cu o alta. 

   I-am șters lacrimile, i-am dat pudra mea, să-și ascundă cât de cât dezastrul de pe chip și am luat-o la un film. Unul de desene animate , căci bag seama că au rămas cam singurele dintre cele care rulează în Malluri și nu te bagă în depresie…

Rubrică oferită de

Femei de 10 pe Facebook