banner marshal garden
Bărbați de 10

“ Sunt un regizor care predă matematica și apare și la televizor!” – interviu cu TUDOR PETRUȚ, alias Șerban din filmul “Liceenii”

 

Să ridice mâna cine n-a văzut, măcar o dată, filmul “Liceenii”! Cum….nicio mână ridicată?!?
Cei din generația mea vor ridica probabil mâinile cel mai sus, pentru că noi am tot văzut și revăzut filmul, la diverse vârste, cu aceeași poftă nebună de a ne retrăi tinereța, de a ne regăsi pe ecran, în pielea fiecăruia din  personajele din film. “Liceenii” a fost, fără doar și poate, unul dintre cele mai mari succese ale cinematografiei române ; constat eu însămi, cu uimire, cum revăd, cu aceeași plăcere de altădata, reluările nesfarșite ale celebrei pelicule.
Anii au trecut, noi, spectatorii, am crescut, am produs la rându-ne copii, iar unii mai harnici se bucură deja de nepoți. Crescut-au și actorii care au dat viață personajelor îndrăgite din film. Pe unii continuăm să-i admirăm și în zilele noastre, despre alții însă nu mai știm mai nimic. Cum s-ar zice : “s-a rupt filmul”! Și nu pentru ca ar fi fost lipsiți de valoare, ci pentru că valurile vieții i-au dus în direcții aflate la ani-lumină de cea a reflectoarelor.
De Tudor Petruț, bunăoară, “Șerbanul” acela simpatic din film, “rivalul” lui Stefan Bănică junior, nu mai auzisem  chiar nimic. Însă internetul m-a ajutat să-l redescopăr, în toamna trecută, undeva, peste ocean, iar skype-ul m-a ajutat să și intru, în cadrul unei emisiuni,  într-o spumoasă legătură directă cu charismaticul actor, care nu întamplător poartă numele fostului mare actor Rmanoil Petruț : Tudor îi este nepot.
Dar skype-ul din timpul emisiunii noastre nu a durat decât câteva minute și a fost sufocat de emoția “ambelor părți”. Iar când apare emoția, niciodată nu te poți concentra cum se cuvine asupra dialogului în sine. Drept care au ramas multe lucruri neîntrebate, si mai multe – nespuse. Mi-am promis atunci , în gând, în timp ce cu greu se stingeau aplauzele din Studioul Pangrati al Televiziunii Române, că Tudor merită cu prisosință un interviu “pe îndelete”. Și iată că începutul acestui an mi l-a dăruit!

Marina Almășan : – Cât anume a mai rămas din acel “Șerban”, de care nu puține adolescente din Romania au fost îndrăgostite?

Tudor Petruț : – Amintirile…. Prieteniile peste mari si tari si peste decenii cu Oana, Cesonia, Mihai, Stefan si toti ceilalti colegi. Respectul pentru Tamara Buciuceanu, Ion Caramitru si toti ceilalti mari actori, care ne-au invatat din tainele meseriei. Bucuria ca “Serban” si gasca liceenilor inca mai au succes la adolescenti si adolescente pe micile ecrane romanesti!

Marina Almășan : – …și nu numai la adolescenți și adolescente, dar și la părintii lor, te asigur! …Până să ajungem, cu întrebările, la Tudor Petruț, cel de azi, hai s-o luăm cu începutul. Presupun că ai fost și tu copil, nu? Ce fel de puști ai fost? Cu ce îți exasperai părinții?
Tudor Petruț : – Am fost o mare puslama, dar atata vreme cat luam note bune – in concurenta acerba de la Scoala 5 din Piata Amzei – n-am exasperat pe nimeni. Poate doar cu faptul ca nu faceam altceva decat bateam mingea toata ziua, ba in curtea scolii, ba prin parc. Parintii mei nici n-au vrut sa auda ca am avut visul “sa ma fac fotbalist”!

Marina Almășan : – N-o duc rău fotbaliștii, in vremurile noastre! Dar parcă tot ceea ce ai ales, te-a făcut mai atrăgător! Care erau înclinațiile tale, cand erai mic? Cand a apărut pofta de teatru și cu ce ți-ai hrănit-o?
Tudor Petruț : – Am inceput sa scriem un roman de dragoste prin clasa a sasea, cu Radu Roman, prietenul meu etern, care locuieste de multa vreme in Chicago. In mintea noastra era un film, dar putine stiam noi pe atunci de scenaristica. In teatru am golanit dintotdeauna, pentru ca ma lasau sa intru fiind nepotul actorului Emanoil Petrut. Fiind baiat manierat totusi, parintii chiar ma luau cu ei la spectacole si legenda spune ca nu m-am plictisit niciodata si n-am facut “scene”. Am fost intotdeauna fascinat de scena.

Marina Almășan : – Aveai un model, pe atunci?
Tudor Petruț : – Pentru mine toti adultii erau extrem de interesanti. Poate si pentru faptul ca am fost acceptat alaturi de “oamenii mari” , încă din copilarie. Asa ca n-am avut nevoie de modele, cred.

Marina Almășan : – Apropo de modele, care a fost “cartea copilăriei tale”? Motiveaza.
Tudor Petruț : – Suna chiar hazliu acum, privind inapoi spre copilarie, ca am citit de o suta de ori “Winnetou” al lui Karl May. Si uite ca am ajuns sa ma plimb prin locurile imaginate de el si sa fiu in continuare interesat de povesti cu indieni si cowboy, chiar pe unde s-au intamplat ele, cu sute de ani în urmă.

Marina Almășan  : – Dar să știi că nu mi-a sunat deloc hazliu, pentru că a fost una din cărtile cele mai fascinante ale copilăriei noastre! Toți eram îndrăgostiți, pe atunci, de subiectul “indieni și cowboy”! Dar filmul care te-a marcat cel mai puternic care a fost?
Tudor Petruț : – Pastrand genul proxim, in copilarie nu cred ca am vazut un film mai amuzant, mai antrenant si mai comic decat “Cel bun, cel rau si cel urat” al lui Sergio Leone, un spaghetti western cu Clint Eastwood in rolul principal.

Marina Almășan : – Într-adevăr, un film foarte bun! Cred ca ajunge din urmă “Liceenii”! 😁 Spune-mi, Tudor, pe matricola ta trona numele unui liceu de prestigiu. Care sunt amintirile cele mai pregnante ale perioadei de liceu?
Tudor Petruț: – Pe langa faptul ca trebuia sa stam cu burta pe carte? Ne-au trimis la Canal, la munca patriotica, un grup mic dar entuziast de baieti cu “mai putine pile” decat majoritatea. Au fost doua luni de vacanta la Medgidia, pentru ca noi, “Brigada Bucuresti” nu eram in stare de nimica, mai ales de orice fel de munca fizica, asa ca ne-au bifat si ne-au lasat sa pescuim in pace. Plus ca in liceu am debutat pe scena intr-un rolisor “de dus tava” (cum se spunea pe-atunci) si am scris prima piesa de teatru impreuna cu colegul meu de banca (inca din scoala generala) Eugen Cristian Toma, la randu-i stabilit in Florida. Am montat un spectacol cu piesa noastra “Creiere mobilate decent” dupa multi ani, la Teatrul Dramatic Constanta.

Marina Almășan : – Iată ce prolific ai fost, înca din anii adolescenței! Știu că ai fost bun la matematică și totuși..ai dat la teatru. Cum au privit ai tăi decizia ta?
Tudor Petruț : – Intreaga mea familie m-a incurajat sa invat ca lumea si sa dau la
Politehnica. Sa ma fac inginer, sa fiu si eu un om normal. Celebrele mele rude, matusa Catinca Ralea si unchiul Emanoil Petrut m-au sfatuit mereu sa-mi vad de viata, ca teatrul si filmul nu sunt de mine, din cauză de prea multa mancatorie. In acelasi timp, pentru ca aveam relatii, puteam procura bilele la teatru si la Cinemateca. Cred ca, in vremea liceului, vedem cateva spectacole si filme pe saptamana. Cui ii mai ardea de inginerie?!? Spre norocul meu, parintii mei au fost foarte intelegatori si m-au sustinut mereu, si la bine si la greu. Fara ei nu as fi reusit sa intru la facultatea de regie teatru, film si televiziune a IATC, mai ales dupa ce am picat de doua ori…

Marina Almășan : – Și bine că nu te-ai lăsat! Hai că a venit timpul și pentru “Momentul “Liceenii”. Cum ai ajuns în echipa lor? Cum ți-a marcat viața acest film, care continuă să facă audiență, în Romania?
Tudor Petruț : – Eram student la IATC. Chiar daca eram la Regie, am fost invitat la probe de filmare. Mihai Constantin era colegul nostru de la actorie, Stefan Banica jr era inca in armata. La probe ne-am imprietenit. Cand am aflat ca vom fi in film, nu i-am dat prea mare importanta. La filmari l-am ingrozit pe regizorul Nicolae Corjos cu energia noastra. Dar am invatat cum sa ne construim personajele, cum sa ne facem treaba. Am invatat sa fim profesionisti. Acolo, la filmare – si mai tarziu in celelalte filme – am trecut prin “proba practica” a meseriei de actor.
La vremea aceea nu stiam noi ce inseamna sa fi “vedeta”. Prin “Liceenii”, noi am realizat altceva, am fost “adoptati” de actorii consacrati, ne-au primit cu bratele deschise chiar daca eram foarte tineri. A insemnat foarte mult pentru maturizarea noastra artistica.

Marina Almășan : – Imi poți povesti o amintire memorabilă de la filmări?
Tudor Petruț: – Dupa mai bine de treizeci de ani…… Care filmari?

Marina Almășan : – Te răsfeți! Ești încă tânăr și, cu siguranță, memoria încă nu te-a lăsat…Dar am o curiozitate : pe atunci, te păștea o carieră cinematografică de succes și totusi…ți-ai luat talpășița! Și nu tocmai aproape de casă! Ești aventurier din fire? Motivează-ți decizia.
Tudor Petruț : – Aventurier de mic, ati uitat de “Misterul lui Herodot”, film de GetaDoina Tarnavski? Plecarea in SUA n-a fost o aventura, a fost o decizie matura. S-a intamplat ca mama copiilor nostri este americanca. Baietii s-au nascut amandoi in California. Pentru ei, pentru nepretuitul rol de tatic, am luat calea Americii.

Marina Almășan : – Și..ai găsit în America ceea ce ți-ai imaginat/dorit?
Tudor Petruț : – America este tara tuturor posibilitatilor. Unii au posibilitati, altii din pacate nu au. Daca ai potential si inveti cum sa-l folosesti – uneori trecand peste orgolii si emotii – viata merge inainte. America nu deschide usi, dar nici nu le zavoreste.

Marina Almășan : – Mă bucur ce tu le-ai găsit deschise! Relatează-mi “parcursul tău american”. Care au fost cele mai dificile momente?
Tudor Petruț : – Dupa ce am divortat si am petrecut mai mult timp in Romania, cand am revenit in California m-am trezit singur si fara rost. Sigur ca am avut intotdeuna o relatie extraordinara cu baietii mei, Stefan si Alexandru. Asta m-a tinut pe picioare si m-a obligat sa privesc inainte. Sa fiu flexibil si deschis schimbarii. Asa am trecut toate examenele pedagogice si am absolvit programul de licenta in invatamant. De pe ecran si scena, in clasa de liceu, predand matematica, a fost o transformare esentiala.

Marina Almășan : – …ceea ce mi se pare fabulos : îți continui, practic, ambele “chemări”: ești și dascăl, profesezi și ca actor! Care din cele două îți oferă satisfacțiile cele mai mari?
Tudor Petruț : – Eu declar mereu ca sunt regizor, asta e meseria mea. Un regizor care preda matematica si apare si la televizor. Cu aceiasi pasiune pentru fiecare indeletnicire.

Marina Almășan : – O să-mi continui întrebarea anterioară : care din cele două îți oferă…veniturile cele mai însemnate?
Tudor Petruț : – Putini actori traiesc din….actorie! Si nu e o gluma. Pentru artistii din categoria mea, veniturile din arta sunt fluctuante. Insemnate, cand se intampla, dar pe care nu te poti baza (daca nu esti un star sau mare producator). Bineinteles ca de-abia astept sa ma “pensionez” cat mai repede din invatamant si sa stau acasa, sa scriu scenarii. Pentru mine, si pentru multi altii ca mine, acest deziderat este doar la un rol sau la un scenariu vandut distanta.

Marina Almășan : – Abia aștept să te descopăr nominalizat, la Oscar, pentru “cel mai bun scenariu”! Vorbeste-ne despre serialul în care joci, despre personajul a cărui haină o îmbraci, în prezent.
Tudor Petruț : – Creionez un imigrant moldovean simpatic si vocal, in serialul de comedie “Sunnyside”, o productie a canalului de televiziune NBC. “Sotioara” mea este tot o actrita de origine romana, Giannina Toaxen. Cred ca este pentru prima oara cand doi romani au roluri principale (“guest stars”, care apar in mai multe episoade) intr-un serial american. De ce sunt personajele descrise ca moldoveni si nu romani? Kal Penn, vedeta si co-scenaristul serialului, a filmat in Romania si s-a distrat copios cand a inteles glumele cu moldoveni. Asa ca personajele “moldovenesti” i s-au parut mai exotice si mai savuroase.

Marina Almășan : – Sper sa descopăr cât mai curând serialul tău, pe un canal ce se prinde si în România! Spune-mi, Tudor, poți spune deja că ești un american adevărat? Tu ai plecat din România, dar Romania…a plecat din tine?

Tudor Petruț : – Dupa aproape trei decenii, adoptat fiind de mult, nu am cum sa nu fiu american. De origine romana. Pleci din Romania, dar tara mama nu pleaca niciodata din tine. Pastrand traditiile de limba si cultura, e o datorie de suflet. Fiind un bun roman, chiar si peste mari si tari, e o datorie de onoare.
Marina Almășan : – De spus, ai spus frumos, dar hainsă te supun unui test : numește-mi trei obiecte românești pe care le ai în casă!

Tudor Petruț : – Am picturi si grafica primite de la prietenii mei artisti romani. Cateva dintre schitele de la spectacolele mele de teatru din Romania sunt inramate si la vedere. La noi in casa este vin romanesc tot timpul (se gaseste la cateva magazine etnice) si apa minerala Borsec nu lipseste. Cum sa nu am pungi de bors magic in camara si cimbru uscat, adus direct de acasa?!? Si nu trece nici o raceala fara Paracetamol, nu-i asa?

Marina Almășan : – Gata! M-ai convins! Ne-ai luat , puțin, si pe noi, cu tine! 😁Vorbeste-mi puțin despre familia ta .
Tudor Petruț : – Stefan locuieste in Seattle, WA, este mare amator de orice tine de automobilism, si lucreaza la Volvo local. Alexandru si-a implinit si el pasiunea si este manager de sportivi la o mare companie de marketing din New York. Sotia mea este director regional al unui lanț bancar din sudul Californiei. Verii mei, ardeleni get-beget, locuiesc de multi ani in San Diego, la o ora distanță de noi. Asa ca nu suntem singuri!

Marina Almășan : – Sper să și aveți timp să vă îmtâlniți! Chiar, cum arată o zi din viața lui Tudor Petruț?
Tudor Petruț : – Dimineata, in general, sunt la liceu. Predau matematica intr-un program special, cursurile sunt aproape toate digitale, in spatiul virtual. De accea am flexibilitatea sa ma duc la probe de filmare sau la intalniri de afaceri, cand e cazul. Dupa-masa se intampla tot timpul cate ceva si uneori nu apuc nici să merg la sala, nici să fac o tura cu biclicleta, gasesc scuze mereu… Mai si scriu la scenariile mele, din cand in cand. Si ne uitam la seriale si filme tot mereu, tot ce apare nou, la zi. Ca sa am despre ce scrie in articolele mele cu “Minutul de Hollywood”!

 

Marina Almășan : – A! Ce drăguț! Poate negociem o rubrică și in revista noastră virtuală! Dar, spune-mi, cum arată vacanțele lui Tudor Petruț?
Tudor Petruț : – Cele mai spectaculoase vacante sunt primavara, cand alergam dupa ultima zapada si o gasim pe undeva. Ne este in fiecare an dor de-o plimbare in zapada proaspata, la munte, de-o cabana cu semineu cu lemne. Desi nu mai schiem, am fost pe toate partiile celebre din SUA si Canada.

Marina Almășan : – Stai liniștit, zăpada a devenit și pe la noi o raritate! În curând, cred că pe Magheru vor crește palmieri! Tudor, este suportabil dorul de țară?
Tudor Petruț : – E suportabil dar nu trece. Mai ales ca mama mea inca locuieste in Bucuresti. Si ma bucur sa o vizitez in fiecare vara. Sa-mi iau portia de Bucuresti, sa schimb o vorba cu prietenii de-o viata, sa ma plimb inca o data prin Herastrau. A fost o perioada, cand veneau parintii mei sa-si vada nepotii, cand nu am fost acasa pentru 20 de ani. Greu…

Marina Almășan : – Ei, vara asta poate încercăm să ne și intersectăm “pe viu.”! Iar dacă vii mai devreme de luna iulie,cand intrăm în vacanță, consideră-te de pe acum invitat la emisiunea noastră, “Femei de 10, bărbați de 10”! Ți-aș mai pune o întrebare : cum se vede Romania de acolo, de departe?
Tudor Petruț : – Romania este unul dintre cei mai importanti parteneri ai SUA in Europa. In ultimii ani californienii au aflat mult mai multe despre estul european. Mulți dintre colegii mei din Hollywood au filmat si au vizitat Romania, s-au simtit minunat, si povestesc despre experientele lor cu entuziasm. Deja de ani buni nu ne mai intreaba nimeni daca suntem rusi, si multi chiar stiu pe unde e tara noastra de bastina.

 

Marina Almășan : – În sfarșit o veste bună! 😁 Hai să-ți pun și întrebarea aia standard, cu “planurile de viitor”!

Tudor Petruț : – Am facut din toate cate un pic, dar nu am reusit sa intru in plina productie cu un scenariu de film scris de mine. Tot timpul s-a intamplat cate ceva. Asa ca, avand cateva povesti pe piata, cateva proaspete, sper ca anul acesta sa am succes. Si sper din suflet ca povestea mea – despre o noua aventura din seria “Liceenii” – sa intre in productie si de-abia astept sa vin acasa sa-l filmam.

Marina Almășan : – Wow! Ce bine sună! Mult succes, dragă Tudor! Și aștept un telefon, la vară! 😉

Femei de 10 pe Facebook