Mereu mi-am pus o întrebare ( bine, nu doar una, dar despre această “una” vă voi vorbi azi!) : de unde au oamenii atâția bani, încât să-și bată joc într-una de ei?!? Bunăoară, de unde au românașii noștri – cei ce împânzesc statisticile sărăciei cu exemplul lor personal – bani să-și cumpere mașini scumpe? Străzile sunt sufocate de bolizi și automobile bengoase, mai toate spălate “la zi” cu detergenți parfumați, astfel incât caroseria le reflectă perfect fețele căzute ale invidioșilor ce le trec prin preajmă. Cu greu se abțin aceștia din urmă ( iar unii chiar nu reușesc!😁) să nu scoată cheile din buzunar și, pe “nesimțite” să tragă – “Hârșșști!” – o dungă nesfârșită, pe pântecele caroseriei.
….Zona în care locuiesc este , prin excelență, un epicentru al răsfățului automobilistic : cafenelele din Dorobanți sunt împresurate de turme întregi de astfel de mașini dichisite, din care coboară pițipoance multicolore și mahări burtoși, veniți să le agațe pe primele sau să pună la cale, între ei, noi afaceri aducătoare de lovele.
Când mai vezi câte o Dacie răsuflând cu greu printre masinile de import, ea devine precum o întoarcere în Timp, într-un trecut de care mai toți ne dorim desprinși. Sau…poate că nu?..
Ceea ce mă nedumerește însă cel mai mult este faptul că majoritatea acestor mașini sunt cumpărate “cu banii jos”. Povestea cu “mâncăm o viață întreagă iaurt, ca să ne luăm Trabant” a devenit demult preistorie… Oricât n-ar părea de halucinant, am dat undeva peste o statistică, potrivit căreia doar 10% dintre mașinile din import sunt luate în credit!!!
Dar vine ea și vremea “răzbunării”😁! Cei sărmani pot răsufla ușurați, pentru că un fior arctic străbate deja șira spinării acestor posesori de mașini scumpe : scumpă a devenit, iată, și benzina, drept care garajele și parcările au început să fie pline. Tot mai rar îți vine să-ți încaleci bolidul pentru a da o fugă la soacră sau la o bere cu băieții. Desigur, există o categorie aparte, cea pe care scumpirile n-o mișcă din cale-afară : sunt cei care “se descurcă”, indiferent de vremuri : Șmecherii, sau cei care ocupă un loc călduț, sus-pus, pe care aproape niciodată nu-l merită..
Marea majoritate a celor despre care astăzi vă scriu, fac însă parte din trista categorie a celor ce-și cumpără mașini scumpe, fără a și le poate permite. Nu știți la ce mă refer? La inși care nu au nici după ce bea apă, dar care conduc jeep-uri cu mărci răsunătoare! La duduile care se împrumută ca să poată plăti chiria pe luna în curs, dar care coboară tacticoase din BMW-uri cumpărate la “second hand”, mascându-și cu grație dresurile rupte de sub poalele lungi.
Dorința de a epata face parte din ADN-un multora dintre noi , iar specialiștii în creiere și gândiri au explicația perfectă pentru acest lucru. Există ceea ce se numește o “logică a săracului”. Științific, lucrurile stau cam așa : locatarul capului nostru – adică creierul – se împarte în două felii distincte : secțiunea “animalică” – în care se înghesuie instinctele noastre, dizolvate într-un ocean de emoții – și, respectiv, secțiunea ce adăpostește gândirea analitică și inteligența. Deși ne dorim ca felia nr.2 să fie ceva mai bine reprezentată, acest lucru nu ni se întâmplă tuturor ( observați modestia autoarei!😁)
Cei a căror viață este ghidată preponderent de instincte și emoții, sunt obsedați de dorința de a se desprinde din mulțime, de a ieși în evidență, de a deveni mai puternici. Ei nu vor decât ca lumea din jur să-i privească, admire și de ce nu? să-i invidieze. Iar dorința le este atât de mare, încât sunt gata să plătească orice preț pentru acest lucru. O ambiție prostească și încă una aducătoare de multă suferință, aș zice.
Sper deosebire de superficialii de mai sus, cei care judecă obiectiv și înțelept au un cu totul alt mod de a privi lucrurile : pentru ei, un ceas nu trebuie decât să arate corect ora. Prin ochelarii pe care și-i așează pe nas, important este să vadă bine, iar telefonul mobil nu trebuie decât să-i conecteze cu cei cu care ai de comunicat. Mergând pe aceeași logică, automobilul nu trebuie să aiba, pentru ei, decât patru roți, un motor , un volan și ceva benzină, și în niciun caz o marcă răsunătoare. Oamenii din această ultima categorie – “normalii”, de fapt – nu-și vor dori niciodată să iasă în evidență prin eticheta de pe haina pe care o îmbracă și nici prin numele cafenelelor în care-și fac veacul. Ei nu sunt disperați să încarce pe Facebook poze din vacanțe exotice. Unii nici măcar nu recunosc Facebook-ul. Îl ignoră. Ei își doresc să se desprindă din “turmă” prin potențialul lor intelectual și prin faptele concrete, cele care “contează”.
Prin urmare, mașinile bengoase nu LOR le vor aparține, ci celor săraci cu duhul, din prima categorie.
Dilema despre care astăzi va vorbesc are însă și o componentă economică. Se știe că „problema luxului” apare de regulă în acele țări ce plutesc pe valurile crizei și în care clasa sociala medie este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. În aceste țări nu există decât două clase sociale mari și late : bogați și săraci. Iar cheltuielile exagerate pe care ultimii le fac în dorința de a părea că sunt parte a primei categorii, nu au ca scop, de fapt, decât flatarea ego-ului lor.
Din păcate însă – și aici voi spune un lucru care sper să nu-mi jignească cititorii ( căci eu știu că voi nu sunteți așa, dragii mei!) – numai persoanele limitate pot fascinate de bunurile materiale ale aproapelui lor. Cât de “subțire” poți să fii, din punct de vedere intelectual, pentru a admira din cale-afară, ba a cădea chiar pe spate în fața unui posesor de mașină fabricată în 2022?!?…
Din păcate, oamenii săraci nu înțeleg acest lucru. Și din acest motiv, ei nu vor putea niciodată să se bucure de bănuții adunați, pentru că vor fi mereu obsedați să-i investească în lucruri ce le depășesc putința. Și uite-așa, viața ajunge să treacă pe lângă ei. Sau …ei, pe lângă ea, însă la volanul unei mașini care-i bagă pe toți în boală!
Rubrică oferită de : FARMACIILE CATENAAPA MICELARA NATURALIS
Comentează