banner marshal garden
Călătorii Timp liber

Suedia, mult mai aproape decât ne-o imaginăm. Episodul 14 : Drumul spre Suedia trece prin…stomac! 😁

Foto: Elena Cristescu

Ori de câte ori mă întorc din călătoriile mele, în special din cele în țări oarecum mai greu accesibile omului de rând, unele din primele intrebări care mi se pun sunt legate de mâncare. Si nu atât de mâncărurile tradiționale – o sa ajungem și la ele, imediat! – dar mai ales legate de prețuri : “E scumpă mâcarea pe acolo?” . Curiozitatea mi se pare firească : drumul către inimă trece prin stomac, ori călătoriile adevărate se fac cu inima. 

N-am scăpat de  aceste întrebări nici la revenirea din Suedia. Mărturisesc, ele m-au pus în ușoară dificultate, neștiind dacă răspunsul să fie clar pozitiv, sau clar negativ. Intrând deseori în supermarketuri, nu pot spune că prețurile ni s-au părut deosebit de prietenoase. O pâine obișnuită poate varia, ca preț, între 8 și 20 de lei. Mult , veți spune, gândindu-vă la franzela noastră de 1 leu. Dar o să vă înghițiți repede cuvintele – ca pe-o felie dintr-o franzelă proaspătă! –  dacă vă voi spune că salariul minim, în Suedia, este în jur de 1500 de Euro! Deci…mai e sumpă pâinea?!?

Când ne pregăteam de plecare, și eu și Elena am vorbit mult pe această temă, anrticipand că mesele noastre, timp de o săptămână, ne vor aduce la sapă de lemn. N-a fost așa. Micul dejun de la hotel era mai mult decât copios, iar la prânz, pontul dat nouă de dl. Bogdan Popescu, directorul ICR Stockholm, pe care am avut bucuria să-l cunoaștem într-o zi sufocată de ploaie, a fost mai mult decât salvator : la orele prânzului, mai precis în intervalul “12-14”, cam toate restaurantele din oraș au așa-numitele “oferte de prânz” . Cu 10-12 Euro poti mânca mult și bine, iar schimbarea locului, de la o zi la alta,  este chiar benefică pentru cunoașterea a cât mai multor variante – și de mâncare, și de restaurant.

Așa am făcut și noi, reușind să gustăm, în schimbul celor 110 – 120 de coroane suedeze per prânz, diverse bunătăți. Iată, spre exemplu, pentru curioși, componența unui prânz, la Djurgarden Cafe, într-o zonă populată de muzee, chiar la intrarea în Parcul Regal cu același nume, singurul loc în care, plăcându-ne foarte mult,  am revenit în ultima zi. Așadar, la Djurgarden Cafe,  un prânz servit între orele menționate îți așează pe masă bol de salată, în care îți poți “îndesa” toate sortimentele care-ți fac cu ochiul de la Salad Bar-ul restaurantului, apoi felul principal – la mine: somon la cuptor cu sos de creveți și cartofi natur, iar la Elena – paste cu somon. O carafă cu apă ( în Stockholm apa de la robinet este 100% potabilă și are un gust excelent!), plus cafea la discreție,  completează prânzul. Oare nu e suficient? Chiar și pentru cineva , care petrece toată ziua rupându-și pingelele prin oraș, acest prânz suedez este pe deplin satisfăcător!


Iar seara?!? – vor întreba aceia dintre voi, obisnuiți din copilărie cu cele trei mese pe zi. Pentru mine și Elena – două împătimite ale alimentației restricționate ! – salatele asortate, alese  de la uriașul raion de salate al supermarketului de la T-Centralen ( cca 30 de sortimente! ) au fost ideale.  În cutia de carton oferită la intrare, îți poți alege cate feluri vrei, iar la final, la casă, plătești salata în funcție de gramaj ( cca 25 de RON, pentru o porție indestulătoare. De femeie. Atentă la dietă!  😉)  

Că veni vorba de “plătit la casă”, poate că este momentul unei paranteze,  importantă pentru Suedia de astăzi : în cele 7 zile petrecute aici, nu mi-a fost dat să văd niciodată  “la față” bancnotele și monedele suedeze! Toate plățile se fac cu cardul sau cu telefonul mobil, oriunde și de către oricine. Banii lichizi aproape că nu mai sunt folositi de nimeni. Sau…poate doar de cerșetorii romi, care , din păcate, au inundat străzile Stockholmului. Dar despre asta, altadată, ca să nu ne stricăm …pofta de mâncare! 🥴

   …Restaurantele, în Stockholm, sunt multe și felurite. Poți lua masa în oraș fără probleme, alegând fie un restaurant de lux, fie unul tradițional, fie unul “cu specific” . Am citit că o cincime din populația Suediei este formată din cetățeni născuți într-o altă țară. Deci numărul mare restaurantelor ce propun bucătăria altor popoare nu m-a mai mirat.


Cum era și de așteptat, marile lanțuri de alimentație fast- food , dominate de omniprezenții McDonald’s si Pizza Hut, sunt prezente abundent și la Stockholm. Nu am văzut însă mare aglomerație prin ele, și am aplaudat acest lucru.

Adepți ai unui mod de viață sănatos, suedezii nu numai că fac sport ( am admirat, în toate aceste zile, sute de locuitori ai Stockholmului care făceau jogging chiar prin centrul orașului sau pedalau, cu atașul incărcat de copii) , dar au început să și încline către alimentația sănătoasă. Numărul “veganilor” este într-o continuă creștere, ceea ce a impulsionat și restaurantele de profil.

   Este omniprezentă, în Stockholm, și mâncarea stradală. Street-food. Chioșcurile viu colorate sunt răspândite prin întreg orașul, oferind te-miri-ce. Am avut impresia că gogoșile “Dunkin Donuts” si gofrele sunt cele mai frecvente. Am rezistat cu brio, amândouă,  tentației de a le gusta, mulțumindu-ne cu gofrele hand-made,  cele  pe care Elena le prepara ea însăsi, la micul dejun, făcând adevărate opere de artă din ornarea lor cu ciocolată, frișcă și alte zorzoane colorate, comestibile.


Și acum…să aprofundăm. 

Aș vrea să încep cu un obicei culinar al suedezilor care pe mine una m-a cucerit. Așa-zisa FIKA. Fika nu e un fel de mâncare, ci  o tradiție. Este o compunentă importantă a culturii suedeze : este, de fapt,  bucuria suedezilor de a ieși “la o cafea”, cu prietenii sau colegii. Nu e numai o simplă cafea, căci “ fika”  îi asociază acesteia obligatoriu și o prăjiturică, de  regulă o plăcintă cu scorțișoară (  kanelbolle) . Expresia “Hai la o Fika!” face parte din bagajul de expresii uzuale ale suedezului de rând. Cuvântul fika își are rădăcinile în slang-ul secolului 19, în care cafelei i se spunea : kaffi. Anagramați și veți obține  fika.

Fika este un adevărat ritual. Aproape obligatoriu ; până și marele concern VOLVO își opreste lucrul pentru o “fika”! Așa că am profitat și noi, din greu, de acest obicei, pentru a ne opri deseori, din drumurile noastre, pentru a merge la o “fika”! Prilej să mai vorbim, ca fetele și să punem țara la cale, pentru viitorul sezon al emisiunii “Femei de 10, bărbați de 10”.


Nu pot spune că bucătăria suedeză e din cale-afară de variată. Cred că noi, românii, stăm mult mai bine la acest capitol ( măcar atât!). Fireste, peștele este special guest-starul multor mâncaruri tradiționale suedeze, iar somonul și derivatele sale, sunt departe de a mai fi considerate delicatese. 

Am  să vă înșir, în cele ce urmează, câteva din mâncărurile tradiționale suedeze, fără a avea pretenția să le fi gustat pe toate. Dar vă asigur că provin dintr-o temeinică documentare de la românii traitori pe aici și care mi-au fost o importantă sursă de inspirație, pentru toate scrierile mele. Îi  mulțumesc si pe această cale lui Ion Miler si familiei sale, care ne-au lămurit, la o “cină suedeză” la ei acasă, multe din semnele noastre de întrebare.

 

Deși Crăciunul a trecut, mi-a fost pomenită ca mâncare clasică suedeză de Crăciun și nu numai, “Tentația lui Jansson” ( “Janssons frestelse”) – un soi de musaca, făcută la cuptor, și care amestecă într-însa cartofi, ceapă, sproturi in saramură, pesmet și smantână… Numele delicatesei vine de la o mare fană a acestei mâncari – Pelle Janzon, o celebră cantăreață de operă a anilor 1900.

Tot iarna suedezii consumă și Raggmunk. Dar nu se va supara nimeni însă, dacă veți comanda Raggmunk în orice moment al anului! Dimpotrivă, suedezii vor fi încântați că doriți să gustați aceste clătite tipic suedeze din cartof, prăjite în unt și servite, de regulă, cu carne de porc sau cu …lingonberries, alias merișor. Acestea din urmă reprezintă “ceva care se asortează oricarui fel de mâncare”. Mai precis, în Suedia te poți trezi cu bobițele roșii de merișor  asociate celor mai diverse feluri de mâncare, inclusiv chifteluțelor suedeze.

 

   Deși originile sale sunt , se pare, în Franța, Gravlax este considerată a fi o tradițională măncare suedeză. Este, de fapt, un somon crud ( sau refrigerat) , căruia suedezii îi adaugă mult mărar și un delicios sos de muștar. În compania unor felii subțiri de cartofi natur, presărate  și ele cu mărar din abundență, somonul cu pricina este de-a dreptul cuceritor!

Dacă te prinde vara prin Suedia ( eu am probat și acest anotimp, acum vreo 15 ani!) , ai sansa să te răsfeți cu delicatese pe bază de crustacee și raci. Începand din anul 1500, racii au reprezentat delicatesele cu care se “dedulceau” bogătanii Suediei. Cu timpul, aceste bunătăți suedeze au devenit accesibile și pentru oamenii de rând.

Kräftskiva, bunăoară, este o sărbătoare tradițională suedeză – un party al racilor, organizat în luna august. Atunci începe, oficial, în Suedia, sezonul racilor. Este o paranghelie în toată regula, întâmplată într-un decor de sărbătoare și având pe mese platouri cu raci fierți, presărați cu mărar, dar și aqvavit – tăria scandinavă ( despre care v-am povestit și în cartea dedicată Norvegiei). Mi-ar fi plăcut să pot admira un astfel de festin, chiar și numai pentru a asculta “snapsvisa” –  tradiționalele cântece de pahar suedeze. Chiar și după terminarea racilor de pe platouri, petrecerea continua până-n zori. Suedezii știu să se distreze! 

O altă specialitate, a cărei abundență am remarcat-o și la generosul mic dejun de la hotel, este  “Knäckebröd”. Adică “pâinea crocantă”. Aceea care seamănă cu niste biscuiți străvezii. Acum 500 de ani, în Suedia ea era considerata ca fiind mâncarea săracului. O poți transforma în sandwich, acoperind-o cu tot ceea ce-ți pofteste inimioara, dar suedezii o preferă unsă cu deliciosul caviar. Este și opțiunea principală pentru micul dejun suedez. De altfel, și din supermarketurile noastre poți cumpăra pachete de astfel de “pâinici crocante”. Nu toți se pot obișnui însă cu ele. Parcă tot mai gustoasă este pufoasa noastră franzelă!

Vara de vei veni la Stockholm, trebuie neapărat să guști combinația “arpagic cu smântană”. Este mancarea preferată a suedezilor, care o așează obligatoriu pe mesele de la festivitătile tradiționale estivale. O poti consuma alături de un sote de cartofi noi, întovărăsiți de omniprezentul somon. Sau hering. De altfel, heringul marinat este unul din alimentele tipice ale acestei țări. Pe mesele de bufet suedez, il veți găsi mereu la loc de cinste, printre chifteluțele suedeze și cârnăciorii minioni. Heringul marinat poate avea diferite arome, plimbându-ți simțurile de la ceapă la usturoi, de la mărar la muștar. El se va simți excelent în compania cartofilor, a smântânii și deseori a ouălelor fierte. Încă din Evul Mediu, pescuitul heringilor a reprezentat o tradiție, pentru suedezi. Iar unul dintre cele mai cunoscute locuri de pescuit heringi este insula Vaxholm.

Haideți să vă mai plimb puțin limba prin gură, cu o altă denumire exotică : Gubbröra. Este o salată de icre de hamsie, care se șervește, de regulă, pe o felie subțire de pâine ( suedezii aleg , de regulă, pâinea închisă la culoare). Tot la sărbători se servește și această mancare tradițională, de regulă la miezul nopții!

Dacă noi, românii, suntem “ciorbagii” și nu concepem prânz fără o ciorbă sau o supă, nu se poate spune același lucru și despre suedezi. Ei stau destul de rău la acest capitol, au însă o supă considerată a fi tradițională : supa galbenă, de mazăre ( Ärtsoppa). Suedezii o consumă încă din Evul Mediu.  Acest gen de mâncare este foarte popular îndeosebi în rândul studenților, care i-au asociat și o serie de cântece, devenite tradiționale. Nu se va mira nimeni,  dacă veți comanda o astfel de supă la cină. Așa obișnuiesc și suedezii. Familiile suedeze au asociat supa de mazăre  zilelor de joi. Astfel ca , în zilele de joi, în școlile și în cazarmele din Suedia se servește , ca o regulă, acest fel de mâncare. Iar o masă începută cu această galbenă supă, va continua, spre exemplu, cu o porție de clătite, servite cu smântână.

 

În croaziera noastră cu vaporașul printre insulele din Stockholm, am degustat și noi această delicatesă. Supa, pe vapor, era servită în niște pahare de carton și costa cam 30 de RON porția. O supă -cremă groasă, cu boabe de mazăre gălbuie plutind în ea și cu pui, din abundență. Nu rea. Nici nemaimpomenită. Dar fiind fierbinte, iar afară fiind iarnă, a capătat pentru noi două, valențe nebănuite!

Chifteluțe suedeze cu macaroane sau cartofi piure și cu sos de smântână. De multe ori, cu fructe de merișor presărate deasupra! Iată un alt fel de mâncare tipic suedez. Știu că, pentru voi, clienții frecvenți ai magazinului IKEA, chifteluțele suedeze nu mai reprezintă demult ceva deosebit. Le puteți servi la cantina magazinului, sau le puteți cumpăra la micuțul butic cu produse suedeze de la intrare, sub formă congelată însă.  Cea mai cunoscută rețetă suedeză de chiftele poartă numele de  „chiftetele mamei”. Un fel de chifteluțe “home-made”, în carnea nu se amestecă în niciun caz cu grăsimea. Asta în nordul Suediei. Spre sud, grăsimea scapă de embargo!

Nu am observat ca suedezii să se dea în vânt după dulciuri. Prea multe prăjituri cu cremă  nu ne-au zâmbit din galantare. În schimb, plăcințelele cu scorțișoară și croissantele ce însoțesc cafeluța de la Fika, umplu vitrinele tuturor cafenelelor. Gofrele, cum spuneam, sunt foarte răspândite, deși din câte știu, originea lor nu are nicio legătură cu Suedia. Și dacă tot am vorbit, mai sus , de chiftelutele suedeze, am să amintesc acum de varianta dulce, a chifteluțelor , cunoscută sub denumirea de Saffransbullar. Dacă cercetați cu atenție numele, veți înțelege că este vorba de chifteluțe cu șafran. Cand mușcați cu poftă din ele, veți da fie de stafide, fie de crema de migdale. Suedezii le pun pe masă în perioada sărbătorilor de iarnă, cam de la Halloween, până la Anul Nou. Ele sunt de asemenea  foarte populare de Sărbătoarea Luciei,  care are loc pe 13 decembrie. Această sărbătoare o comemorează pe Lucia din Syracusa, o martiră a secolului 4, care, potrivit legendei , aducea mâncare și le oferea ajutor creștinilor ce se adăposteau în catacombele romane, în timpul persecuției dioclețiane. Lucia purta o candelă pe capul său, care să-i lumineze drumul, pentru a-și putea folosi mâinile la căratul mâncării. Din acest motiv, sărbătoarea ei este cunoscută și ca fiind un Festival al luminilor.

Pe finalul acestui capitol “culinar”, am să vă vorbesc despre un tort traditional suedez. Sau tartă – depinde de dimensiunea la care ne referim – în ambele cazuri, produsul poartă un titlu inedit : Prințesa Verde. ( Klassisk prinsesstårta). Este unul dintre produsele de cofetărie cele mai cunoscute în lume, laboratoarele din Suedia întrecandu-se în a oferi propriile variante, cât mai originale. Desigur că numele pleacă de la culoarea tartei, care este îmbrăcată într-un strat de marzipan verde praz și are deasupra un trandafir rozaliu, din zahăr. Cea de-a treia săptamână a lui septembrie  este cunoscută, în Suedia,  ca fiind Săptămâna Tortului Prințesei ( asta pentru că prințesa Märtha s-a născut pe 22 septembrie). Dar nu este singura perioadă în care suedezii se dedulcesc cu această delicatesă. Ea este prezentă pe mesele lor și în timpul altor sărbători, dar și a zilelor de naștere. ( apropo, am observat că suedezii obișnuiesc să-și serbeze zilele de naștere în restaurante, rezervând o secțiune a acestora, mai mare sau mai mică, și petrecând “la vedere”, fără să se sinchisească de cei din jur). De unde vine însă inedita denumire a acestei specialități dulci? De la fiicele lui Prince Carl Bernadotte: Prințesele Margaretha, Märtha și Astrid, care se dădeau în vânt după tartele pregătite de dascălul lor, Jenny Åkerström, cu ocazia zilei lor de naștere.

…Dacă vrem să asociem tuturor celor prezentate mai sus și o băutură tradițională, vă voi  trimite… la episodul legat de băuturile din Suedia! Dacă n-aveți timp să-l recitiți, vă voi reaminti că alcoolul, in Suedia, este monopol de stat și că nu poți cumpăra tării, decât la magazinele specializate ( SystemBolaget) . Și numai dacă aveți peste 20 de ani.

Ați ajuns la unul din aceste magazine? Atunci vă recomand să încercați Brännvin – tipic suedeză, obținută prin distilarea cartofilor, cerealelor și a celulozei. Denimirea conține în ea doua cuvinte clare : vin și ars. Parcă aveam și noi, pe vremuri, prin prăvălii, “vinars”, nu-i așa? Brännvin aduce puțin cu coniacul englezesc – asta…pour les connaisseurs! Poate fi incolor sau combinat cu diferite ierburi și condimente. Continutul este de 30-38% alcool și este  o variantă a Aqvavit-ului cu care am făcut cunostință în Norvegia. Dacă vei alege varianta unui păhărel mic de Brännvin, se numește că servești un “șnaps”. Suedezii îl întovarășesc, de regulă, cu așa-numitele “cântece de pahar” : snapsvisa.

   Nu aveți voie să ratați, sub nicio formă, nici Glögg-ul ; l-aș numi eu:  “vinul fiert” suedez. Este, de fapt, un  mix de vin roșu, ghimbir, portocală amară și cardamom. Îl puteți comanda la orice restaurant sau chiar și pe stradă, la tarabe, existând inclusiv variante non-alcoolice. Pentru cei cu mașina, sau pentru cei ce nu vor să vadă dublu atracțiile turistice din Stockholm, care și așa sunt nesfârșit de multe!

Glögg-ul este băutura favorită a scandinavilor, în general, pe timp de iarnă. Deși și acestia se cam plâng de faptul că, în ultimii ani, nici iernile nu mai sunt ce-au fost, zăpada fiind un oaspete rar, cel puțin în Stockholm. Cu toate acestea, glögg-ul se menține pe poziții. În anii 1900, nu orice sărântoc putea să consume glögg. Trebuia să faci parte dintr-o clasă socială superioară , să poți fi văzut în compania un pahar cu glögg! Astăzi, el a devenit o băutură accesibilă tuturor. În Suedia el poate fi servit și în combinație cu stafide și migdale. Perioada propice consumului de glögg este cea a Crăciunului. Dar nu vă împiedică nimeni să-l savurați și în miezul verii! Mai ales că în Suedia verile nu ating temperaturile turbate de la noi!

 

Serial realizat cu sprijinul Ambasadei Regatului Suediei la București

Multumiri pentru sprijin:

 

Femei de 10 pe Facebook