Se spune că bătrânețea este vârsta înțelepciunii. Dar și a experienței de viață. Dacă tinerii ar asculta mai des spusele celor trecuți prin viață, cu siguranță ar ști cum să și-o trăiască pe a lor. Luați aminte, bunăoară, la gandurile unei femei de 83 de ani, exprimate într-o simplă scrisoare, trimisă unei prietene. Iar după ce le citiți, gandiți-vă puțin la viata voastra…
,,Dragă, Berta!
Am început să citesc mai mult în ultima vreme fără să-mi mai pese de activități precum ștersul prafului. Și tot așa, am început să stau în curte și admir peisajul din jur, fără să mă mai preocupe buruienele care cresc în grădină. Petrec mai mult timp în sânul familiei decât la diversele activități profesionale, pe care le mai făceam pentru colegii de la vechiul servici.
Concluzia mea este că în viață trebuie să te bucuri, nu să rabzi. Acum încerc să găsesc cât mai multe momente pe ca4e să le “exploatez”, să obțin maximum de plăcere de la ele. Nu mai ,,economisesc” nimic. Mănânc din farfuriile pe care înainte le țineam ,,de ocazie” și beau din paharele de cristal din vitrină. Acum nu mă mai bucur când pierd un kilogram, ci când îl adaug. Mă simt mândră când chiuveta mea strălucește de curațenie. Adică…n-o mai folosesc toată ziua bună-ziua! Nu îmi mai păstrez parfumurile preferate pentru ocazii speciale. Le folosesc chiar și atunci când merg până la supermarketul din colț sau la bancă. Cuvintele ,,la un moment dat” și ,,mai apoi” au dispărut din vocabularul meu. Totul trebuie văzut, auzit, simțit chiar acum.
Îmi sun copiii și prietenii aproape în fiecare zi și mă bucur de fiecare clipă când le aud vocile.
Nu pot să înțeleg de ce nu făceam aceste lucruri mărunte până acum. Nu știu de ce mă auto-privam de aceste mici plăceri ale vieții. Acum regret, bunăoară, că nu am scris la timpul lor unele scrisori care trebuiau să fie scrise. Regret că nu am petrecut timp suficient cu răposații mei părinți și cu soțul meu, și că nu le-am spus mai des cât de mult îi iubesc.
Știind că timpul meu este atât de limitat, nu mai ezit să fac nimic din ceea ce consider că este necesar.
În fiecare zi când mă trezesc, îmi spun că această zi va fi una deosebită. Acum știu mai bine ca niciodată că fiecare minut și fiecare suflare reprezintă un dar divin, de care trebuie să mă bucur.
Da, viața nu este nicidecum o perpetuă petrecere, dar atât timp când suntem aici și suntem vii, trebuie să dansăm! ”.
Sursa : hochu-vse-znat.ru
Sursa foto : news.tut.by
Comentează