banner marshal garden
Călătorii Timp liber

Spitalul din stâncă

 

Mă aflu la câțiva metri sub străzile Budapestei. Nu sunt claustrofobă,image însă mă încearca un sentiment de neliniște. Poate pentru că deasupra lucrurile sunt așa de frumoase și soarele atât de prietenos, iar aici pășesc pe coridoare lungi și întunecate, înfricoșătoa de lungi și groaznic de întunecate, iar în surdină aud zgomote de imagebombardamente și sirene, asemeni celor pe care mi le amintesc din filmele de război vizionate copios în timpul copilăriei.. Pe stânga și pe dreapta, în încăperi săpate în stâncă, răniții își împrăștie sângele pe podea, medicii neprididind să intervină, cu instrumente specificeimage vremurilor, cu devotamentul specific profesiei. E atâta durere în ochii răniților, e atâta dăruire în cel al slujitorilor lui Hippocrate.. Sunt scene de război, excelent redate cu ajutorul unei armate întregi de statui de ceară, pe care cred că, dacă le-ar vedea, Madame Tussaud ar fi tare invidioasă…

imageRetrăiesc cu emoție istoria, în acest inedit muzeu al Budapestei : „Spitalul în stâncă” i se spune în pliantele turistice, și asta pentru că mai multe peșteri și tuneluri de sub Buda Castle Hill au fost odinioară conectate și fortificate, transformate image
fiind într-un spital de urgență secret și un buncar antiaerian…. Cam așa stăteau lucrurile, în timpul celui de-al doilea război mondial : atmosfera este redată perfect, iar pielea de găină nu te părăsește până la ieșire. Exact ca în scenele în care acum ceara împetrită le înfățișează pe personajele muzeului, au fost primiți și tratați odinioară mii de răniți, civili și soldați, schilodiți de gloanțele imageși schijele celui de-al dilea război mondial. Construit inițial ca depozit pentru nevoile businessmanilor de atunci, Guvernul maghiar a preluat locul, amenajând acest spital, cu un centru de chirurgie ce putea trata simultan 200 de pacienți. E-adevărat că, în timpul războiului, acești 200 deveneau 700, medicii chinuindu-se din greu, imagepentru a face față ororilor războiului. Spitalul a fost activ până în iulie 1945, după care și-a dovedit din nou utilitatea, în timpul Revoluției din 1956. Apoi, între 1958 și 1962, spitalul a fost extins, pentru a rezista eventualelor atacuri nucleare. Cu alte cuvinte, imagea devenit un buncăr antiatomic, asemeni multora construite în țările socialiste, începând cu perioada stalinistă. Toată aparatura originală se păstrează, nici de aici nu lipsesc personajele de ceară ce însuflețesc adăpostul subteran, iar turul de o oră pe care ți-l oferă muzeul, cu ghid specializat, te introduce în atmosfera groazei pe care o inducea iminența unui atac nuclear, proprie perioadei războiului rece pe care și noi am traversat-o.
…La ieșirea din Muzeu, soarele îți pare parcă mai strălucitor și, fără să te manifești neapărat față de cei din jur, simți valul de fericire care îți cuprinde întreaga ființă: ce pace este afară, ce minunată este viața!

Călătorie oferită de Oficiul de turism al Ungariei

Femei de 10 pe Facebook