L-ați văzut la iUmor, ați râs la glumele sale, aveți acum ocazia să-l cunoașteți și într-o altă ipostază pe actorul gălățean ANDREI CĂLINA. El este unul din cei doi “rivali” , invitați în ediția din această sâmbătă a emisiunii “Rivalii…cu Marina Almășan”, ca reprezentant, firește, al generației tinere. În culisele emisiunii, colega noastră Elena Cristescu “l-a luat la intrebări” pe simpaticul Andrei. Răspunsurile de mai jos vă vor stârni, credem, curiozitatea de a-l vedea sâmbătă pe Andrei, în carne și oase, “înfruntând” generația Mirabelei Dauer! O va face cu eleganță și umor, ceea ce, cu siguranță, îi va crește cota de simpatie a publicului!
Elena Cristescu : – Vorbește-ne puțin despre copilăria ta.
Andrei Călina : – In copilarie obsinuiam sa ma joc mult pe afara. Am fost norocos sa prind aproape sfarșitul generației “cu cheia la gat”. Jucam si noi ce auzeam de la alții: hoțiii si polițiștii, ascunselea, prinsa si orice altă idee ne mai venea in ziua respectiva. Jucarii am avut, nu am dus lipsa. Bineinteles ca imi placeau mult masinile si figurinele, dar preferatele mele erau seturile de construcție de toate felurile. Imi placea sa imi explorez creatvitatea si ma prindeau asa de tare aceste jocuri, incat ma pierdeam cu orele… intr-un set de lego!
Elena Cristescu : – Și, cu siguranță, acest lucru ți-a marcat mult felul de a fi : răbdarea, tenacitatea, atenția la detalii, metoculozitatea. Spune-ne, Andrei, obișnuiau ai tăi să te pedepsească?
Andrei Călina : – Desi eram foarte energic si destul de obraznic, nu am fost neaparat pedepsit. Am fost norocos. Da, bineinteles, imi ascundea si mie mama telecomanda de la televizor cand nu eram cuminte dar eram descurcaret, rezolvam problema… din butoane!😁
Elena Cristescu : – Există cumva vreo amintire din copilărie, care te-a marcat?
Andrei Călina : In clasele 1-4 am avut o invatatoare care nu ma suporta in niciun fel. Curiozitatea si energia mea au fost confundate cu rautate si obraznicie. Nu eram deloc un copil obraznic, că eram puțin mai energic si mai curios. Cel puțin 3 din 4 clase, am fost pedepsit constant pentru chestii pe care nu le faceam. Pedepsa era ca nu pot sa ies din banca nici in pauza, nici in timpul orei. Asta s-a intamplat timp de aproape 3 ani!! Eram terorizat sa ma duc si la baie sau sa ma ridic sa iau laptele si cornul pentru ca colegii mei de pe atunci, strigau imediat ca o sa ma spuna doamnei invatatoare. In una din zilele astea invatatoarea avea o zi proasta si a lipsit de la 2 ore. A venit la un moment dat in clasa sa ia ceva, grabita si un coleg a spus ca eu am iesit din banca. Faptul ca nu era adevarat nu conta pentru nimeni. Doamna invatatoare fara sa ezite a spus „daca e prost, o sa ramana corigent”. Atat le-a trebuit colegilor mei. Pentru tot restul anului nimeni nu vorbea cu mine pentru ca eu o sa fiu repetent si ca ei nu vorbesc cu repetenții…
Elena Cristescu : – Să mai zăbovim asupra copilăriei, căci anii acesteia ne marchează toată viața. Cine avea grijă de tine când erai copil? Ce învățăminte ti-au oferit cei mari?
Andrei Călina : – Stateam singur de la 12, de cand veneam de la scoala, pana la 4 , cand venea mama. Ea imi lasa totul pregătit; eu trebuia doar sa imi incalzesc mancarea. Uneori mai venea bunica si mai statea cu mine si îmi gatea. M-am descurcat singur acasa si imi place sa cred ca si mama a avut incredere in mine de m-a lasat singur, și că nu a făcut-o doar pentru ca nu avea alte opțiuni. Legat de învățămintele primite în copilărie….de la parintii mei am invatat, in primul rand, cum sa fiu un om politicos si sa imi traiesc viata fara sa deranjez oamenii din jur. Am invatat sa imi astept randul si sa vorbesc doar cand sunt intrebat. Cel mai important : am invatat sa iubesc si sa fiu atent la cei din jurul meu. De fapt, cu mama am petrecut cel mai mult timp. Tata a fost plecat in Italia cam vreo 12 ani. Practic, mama m-a crescut si m-a pus pe picioare si m-a invatat ce am nevoie sa pornesc in viata. Am o relație foarte buna cu ambii mei parinți si cu toata familia de fapt, dar cel mai apropiat sunt de mama. Pot sa ii spun orice si este mereu acolo sa ma ajute si depune foarte mult efort sa se asigure ca nu imi lipsteste nimic. Imi doresc sa ajung in viata in punctul in care pot sa ii ofer tot ce mi-a oferit si ea.
Elena Cristescu : – Ce frumos ai fost crescut! Să revenim acum la anii de școală. Ce materii preferate ai avut? Cum erau profesorii? Ai avut și tu parte de profesori nesuferiți?
Andrei Călina : – Nu am avut neaparat materii preferate, dar imi plăcea mult istoria, romana si engleza. Am avut in schimb niste profesori foarte cool la liceu-liceul de arte. Mulți dintre ei erau tineri si erau foarte pasionați de ce făceau si iubeau copiii. In clasele 5-8 am avut o profesoara foarte dura de istorie dar de la care am învățat foarte multe si de fapt mie chiar imi plăcea mult. Si cand ne prindea ca nu suntem atenți, ne punea sa facem genuflexiuni, iar dacă nu ne potoleam nici așa, punea toată clasa sa facă genuflexiuni. Am avut, așadar, si experiențe proaste, destul de multe chiar.
Elena Cristescu : – Mentor ai avut?
Andrei Călina : – Nu am avut un mentor. Am avut mulți oameni in jurul meu si am invatat de la fiecare câte ceva.
Elena Cristescu : – Mai vorbește-ne despre adolescența ta : cum iți petreceai timpul liber? Făceai sport?
Andrei Călina : – Am facut, de fapt am încercat, foarte multe sporturi. Fotbal, înot, tenis, handbal si încă câteva. Singurele de care m-am ținut si chiar mi-au plăcut a fost baschetul si karate. De asemenea câțiva ani am facut si parkour.
Elena Cristescu : – Banii de buzunar cine ți-i dădea? Cum ți-ai caștigat primii bani?
Andrei Călina : – Depinde. Uneori mama, alte dăți bunica, matusile mele. Conta cine era cu mine in momentul ala. Nu faceam prea multe cu ei. Incercam sa imi cumpar jucarii, dar daca nu imi ajungeau, ori mai faceam rost, ori imi luat dulciuri ca orice copil. Primii mei bani i-am câștigat la varsta de 16 ani, cand am muncit. Oficial aștia au fost primii bani caștigați de mine, și din care mi-am luat o pereche de căști pe care mi-o doream foarte mult la momentul ala, pe langa alte chestii mai mici.
Elena Cristescu : – Cum erau adolescenții, pe vremea ta? Cum interacționau?
Andrei Călina : – Adolescenții au un mod ciudat de a interacționa. Noi ne intelegeam intre noi prin imagini amuzante de pe internet sau filmulete funny de pe youtube. Dar in acelasi timp puteam sa purtam si conversații complexe si profunde pe mai multe subiecte. Ne intindeam pana dimineata la ora 5 la discuții. Era interesant cum saream dintr-un subiect in altul. Vorbeam despre viata, politică, viitor, iubire… Cam orice. E ciudat ca genul ala de discuții nu prea le-am avut cu adulții.
Elena Cristescu : – Cine te-a orientat spre cariera actuală?
Andrei Călina : – Internetul in principal. El mi-a oferit deschidere catre tot ce ma interesa. Am avut mai multe interese pe parcursul timpului , iar internetul imi permitea sa caut orice nebunie aveam eu in momentul ala.
Elena Cristescu : – Vorbim puțin și despre prima iubire?
Andrei Călina : – Se zice ca prima iubire nu se uita niciodata. Ei bine, eu nu mai știu exact cand a fost, pentru ca eram un tip foarte iubaret. 😍😍 Ma indragosteam usor. Prima iubire simțita de mine cu adevarat, a fost si cea care este actuala mea iubire : prietena mea din acest moment.
Elena Cristescu : – Avem o curiozitate pe care le-o adresăm tuturor invitaților : tu, bunăoră, ce cadou ai primit la majorat?
Andrei Călina : – La majorat am primit o suma consistenta de bani. Consistenta pentru mine, pentru ca posibilitațile familie mele nu erau cele mai bune atunci. Am fost foarte multumit oricum, desi țin minte că nu am reusit sa imi serbez majoratul cum au facut ceilalți copii de varsta mea.
Elena Cristescu : – Pentru că, iată, iarăși am revenit la adolescență , am să te rog să rememorezi o amintire din adolescență, care ți-a marcat viața
Andrei Călina : – Intr-o seara cand eram cu alți doi prieteni in parc, la o ora mai tarzie, o patrula de poliție isi facea veacul pe acolo. Dupa ceva timp s-au oprit la noi si au inceput sa ne intrebe chestii. Cum ne cheama, ce facem aici, daca am baut ceva. Noi nu bausem absolut nimic dar dansii insistau ca un pet de bere aruncat pe acolo e al nostru si ca mirosim foarte tare a alcool. Am inceput sa ne panicam si am fugit dar domnii polițiști s-au ținut dupa noi. Eu am reusit sa ma ascund, dar nu mai vedeam nici o urma din cei doi prieteni ai mei. Cateva zile am fost asa de terorizat, incat nu am iesit din casa pentru ca aveam senzația ca sunt dat in urmarire generala. Atunci am invatat sa nu ma pun cu organele legii si mai mult decât atât, daca eu chiar sțiu ca nu am facut nimic, sa nu le dau motive sa creada ca am facut totusi ceva.
Elena Cristescu : – Și acum să ne apropiem de tematica emisiunii noastre. Ai avit vreodată vreun conflict notabil cu o persoană din generația “adversă”?
Andrei Călina : – Intram des in conflicte de genul. Niciodata nu am suportat oamenii varstnici care cred ca li se cuvin anumite chestii doar pentru ca ei au trait mai mult decat noi. M-am certat odata cu o doamna care s-a luat de niste copii in autobuz, pentru ca nu au inteles ca trebuie sa cedeze locul. Locuri libere mai erau dar doamna voia neaparat locul acela. Si dupa ce a batut cateva apropouri si copiii aceia nu au simțit, dansa a inceput sa țipe la ei si sa le spuna cum nu merita ei sa mearga cu autobuzul la varsta lor. Dupa 10 ore de scoala sunt convins ca nu erau obosiți copiii… doamna, care doar facea un drum de la piata, avea nevoie special de locul acela. Asa ca am simțit nevoia sa spun ceva si am avut o discuție aprinsa cu doamna, incercand sa ii explic ce e gresit in abordarea ei. Ii s-au alaturat si alți doi domni mai in varsta si dupa puțin timp tot autobuzul a inceput sa murmure si sa se certe. Nu m-am lasat mai prejos. Unul din noi trebuia sa cedeze. Nu am fost eu acela! 💪
Elena Cristescu : – …Mda…Poate vom comenta in emisiune această situație.. Există, totuși, o personalitate in varsta pe care o admiri?
Andrei Călina : – Datorita liceului si a facultații pe care le-am urmat, apreciez foarte mult actori buni ai generației de aur din romania. Gheorghe Dinica, Radu Beligan, Puiu Calinescu si mulți alții.
Elena Cristescu : – Hai să facem și puțină autocritică. Ne poți spune cel mai mare defect al tau?
Andrei Călina : – Cel mai mare defect al meu este ca sunt perfecționist si muncesc prea mult. Glumesc. Cel mai mare defect al meu este ca ma mobilizez foarte greu sa fac orice, chiar si chestii care imi plac mult. Pana ma apuc sa scriu sau sa fac curat sau orice acțiune pe care mi-o planific in ziua respectiva, o anulez pana zic ca… o las pe ziua de maine! Sunt lenes si admit, dar sunt si prea leneș ca sa scap de lene! 😂😂
Elena Cristescu : – Succes la “duelul” nostru, Andrei! Sperăm să nu fii într-atât de leneș, ncât să nu lupți pentru a-l câștiga! 😉
Comentează