Ea și El

Răul se întâmplă când suntem ocupați să combatem prea-mult-binele

alice nastase

În asemenea zile, ți se face și rușine să trăiești.

Ți se face rușine să spui Bună dimineața, ți se face rușine să mergi către ziua de azi, de mâine și de până când s-o face dreptate (de parcă s-ar mai putea face vreodată!) fără să jelești fetele care au murit în spaimă și în chinuri, implorând ajutorul.

Citatul ăla mult folosit cu răul care se întâmplă când oamenii buni nu fac nimic nu mai e decât parțial valabil. Da, oamenii buni s-au cam învățat să creadă că alții vor interveni, alții vor ajuta, alții vor lua apărarea celor ce strigă după ajutor, în timp ce ei vor trece mai departe, agale, spre binișorul lor.

Dar, mai ales, răul se va întâmpla tot mai mult și mai des,  pentru că oamenii buni și tot mai mândri de bunătatea lor, de superioritatea lor, sunt din ce în ce mai ocupați să nu cumva să scape pe pământ prea-mult-bine.

Văd pretutindeni oameni încrâncenați împotriva excesului de toleranță, a acceptării cu brațele și legile deschise a minorităților de orice fel, e o cruciadă împotriva politicilor afirmative și a corectitudinii politice! Nu-mi spuneți că nu e așa, că pot găsi sute de exemple… Oameni deștepți și intelectuali fini își alocă timpul prețios ca să ne explice cât de mult rău fac aceste schimbări prin care, vai!, cei marginalizați odinioară ni se pot urca în cap nouă, celor care am fost mereu favorizați. Suntem avertizați că femeile se vor obrăznici și vor vrea să-și spună punctul de vedere la mesele tratativelor, apoi îi vor pedepsi pe nedrept pe bărbați doar pentru că li s-a părut că le-au hărțuit sau violat (și-atunci mai bine să le lăsăm să fie violate și hărțuite, ca să nu cădem în păcatul exceselor!), gay-ii se vor săruta pe stradă și se vor căsători între ei (să-i tratăm mai departe ca pe niște câini turbați, să-i scuipăm și să-i disprețuim, ca nu cumva să ne oripileze cu dragostea lor homosexuală când noi suntem învățați cu ura noastră heterosexuală!), migranții vor vrea să se așeze în țările noastre și să le vedem mutrele de altă culoare pe străzile orașului nostru cosmopolit (de parcă noi ne-am născut direct în zgârie-nori și am venit din burta mamei cu granițele țării înfășurate ca niște cordoane ombilicale în jurul gâtului!) Citește mai departe…

Femei de 10 pe Facebook