Dragi prieteni, a început școala. A trecut prima ei zi, cu bucurii, adunare în curtea școlii, discursuri înfocate, promisiuni de mai bine, reîntâlniri cu colegii și povești de vacanță. Orice început este frumos, conturat cu vorbe cât mai frumoase, pompoase pe alocuri. Nu zic, realitatea întâlnirii cu colegii și cadrele didactice are o anumită poezie, îți amintești, peste ani, ce frumos a fost. Există, însă, probleme care trebuie rezolvate. În primul rând , manualele școlare. În anumite clase, pe băncile copiilor apar numai flori, nu și manuale. Pe altele, manuale vechi, pentru că și programa școlară este învechită, sau îmbunătățită nesemnificativ, adică, aceeași Mărie cu altă pălărie. Oare când vor fi elaborate manuale școlare pe care elevii le pot citi și le pot studia ca lumea? Manualele ar trebui să cuprindă mai multe lucruri actuale care-i interesează pe elevi acum. La limba română, de exemplu, la gimnaziu, intri într-o gramatică…total diferită și mai complicată decât cea studiată de noi, cât despre textele literare, parcă sunt din altă lume. Noțiunile de gramatică, așa cum or fi ele, în timpul liceului nu se mai studiază, așa că să nu ne mirăm de promovabilitatea la bacalaureat. Lectură, nu, gramatică, nu, ce mai rămâne? Greu de spus. Da, apar repere metodologice la fiecare clasă, dar sunt suficiente? Parcă mi-e dor de o programă coerentă care să includă tot ce are nevoie elevul. Noi, ca dascăli, ne străduim să facem să pară totul accesibil, interesant, cu ceea ce avem, dar de multe ori este complicat și pentru noi. Acest lucru nu este înțeles de către părinți sau de către elevi uneori. O altă problemă ar fi cursurile profesorilor. Măcar noi să învățăm, dacă elevii nu învață, nu? Ei, dar aceste cursuri costă mult, depinde de numărul de credite, uneori se decontează, alteori, nu. Din păcate, nu se echivalează cu niciun grad sau nu aduc nimic în plus la salarizare, le faci, ți se acordă un calificativ și gata. Dacă aplici la clasă ce ai învățat la curs, unii ochi se mai ridică așa, cu mirare, adică, ia te uită și la ăsta/asta, ce mare se crede. Păi, de ce mergi la curs, nu ca să aplici ce ai învățat? Dacă tot costă bani, ar fi bine ca acele credite obținute în urma cursurilor să reprezinte ceva. De ce nu se întâmplă așa? Nu se știe.
Cât despre folosirea tehnologiei, unele școli sunt dotate cu table inteligente, altele, în zonele rurale, au tablele clasice, cu cretă, nici măcar din acelea magnetice. Oare nu s-ar cuveni să existe peste tot table inteligente? Sigur că, având PIB 2% pentru educație, e greu să faci față atâtor cheltuieli, așa că mai vii cu laptopul primit în pandemie, cu laptopul de acasă și te descurci. Dacă îți place profesia, o faci cu drag, indiferent de condiții, cauți mijloace și metode să o faci să fie interesantă. Dincolo de cursuri, lipsă de manuale etc, sunt copiii. Pentru copii trebuie să fim creativi, să facem tot posibilul ca ei să învețe, să devină ceva în lume. Glumim cu ei, ștergem câte o lacrimă unde este cazul, dar, mai ales, încercăm să-i ajutăm să treacă frumos prin viață, cu toate problemele existente.
prof. Denisa Ciaclan
Comentează