Călătorii Timp liber

Prin Copenhaga, însoțiți de Mica Sirenă. Episodul 25. În sfârșit, despre ea,  Mica Sirenă

 

Dacă o veți striga “ Hei, Micuță Sirenă! “, cu siguranță n-o să vă răspundă. Dacă însă o veți striga “Den lille Havfrue!” , aveți toate șansele să-și întoarcă fața spre voi. Pentru că acesta este numele real al micuței făpturi, pe care  Andersen a așezat-o într-o poveste celebră, iar Municipalitatea Copenhagăi – pe o stâncă…

Nu știu, zău, de ce am lăsat către final acest capitol, avand în vedere că Mica Sirenă a fost chiar prima noastră întâlnire pe tărâm danez.  De fapt…a doua! Prima a fost doamna Andreea Grădinar, soția Excelenței Sale, dl.Ambasador și care a fost atât de amabilă, încât a ales sa ne întâmpine personal la aeroport, mai ales că eram tare amărâte, și eu și Elena,  după ce am înfruntat bulibășeala aviatică de pe întregul mapamon, care ne-a întârziat și nouă, cu o zi, sosirea la Copenhaga. Și tot domnia sa, doamna Grădinar,  ne-a “predat”, în mașina Ambasadei, ABC-ul întâlnirii cu Danemarca, oferindu-ne câteva “ponturi” , punctand cateva “repere turistice” întâlnite în drum și chiar întrebându-ne, la un moment dat, dacă n-am vrea să facem un mic ocol, ca s-o vedem pe  Mica Sirenă. “Mănânci, calule, ovăz?” – a sunat întrebarea doamnei Ambasador. Am dat din cap ca niște copii cuminți și , urmarea : am avut parte de o întâlnire de gradul 3 ( asta pentru că eram trei femei! 😁) cu ceea ce este considerat a fi simbolul orașului Copenhaga… Mai mult, voi consemna și un fapt inedit : aceasta “haltă” turistica ne-a dezvăluit si pasiunea ascunsă pentru fotografie a doamnei Grădinar : întreg setul de poze cu ( noi și ) Mica Sirenă, ii poartă semnătura, una dintre ele candidând chiar cu succes pentru coperta cărții mele.

      Dar să povestesc puțin despre Mica Sirenă. Atât despre celebrul basm al lui Andersen, cât mai ales despre statuia de la malul mării,  devenită cel putin la fel de faimoasă. De fapt, povestea Micii Sirene din Copenhaga isi are sorgintea in basmul cu pricina , al cărui personaj este o foarte tristă sirenă, care, din motive legate de Cupidon , isi doreste sa paraseasca marea cu orice preț si sa ajunga pe uscat.

   Pe uscat a ajuns, într-un târziu, și în realitate, sirena din bronz cazându-se pe o stancă din apropierea pontonului Langelinje, însă privirea sa pierdută și împietrită, îndreptată spre marea cea mare, dovedește că sufletul sau a rămas de fapt, pentru totdeauna,  acolo, jos, în adâncuri…

      În forma sa actuală, Mica Sirenă privită anual  de milioane de locuitori ai planetei,  are o înălțime de 125 cm și cântarește nici mai mult nici mai puțin decât 175 de kg! “- Supraponderală!” – ați exclama voi și poate că ați avea dreptate, dacă Mica Sirenă nu ar fi fost confecționată din bronz, iar bronzul , se știe, trage greu la cântar! Dacă vă voi spune că vârsta ei depășește suta de ani ( 1913 este data nașterii sale!) , atunci probabil că nici nnu v-ați mai grăbi să apreciați chipul său angelic. Până sa vă vorbesc însă despre acesta  – căci are și el povestea lui, și nu e Andersen autorul!😁 – vă voi spune că statuia cu pricina a fost un cadou oferit orasului Copenhaga de catre  berarul Carl Jacobsen, fiul celui căruia omenirea îi datorează, printre multe altele, brandul Carsberg.

   Nu se știe cine a fost sirena mamă, însă probele de paternitate l-au numit pe sculptorul Edward Eriksen ca fiind tatăl său. Acesta a avut și un subiect de inspirație cât se poate de real, atunci când i-a plămădit chipul Micii Sirene :  balerina Ellen Price, care in anul 1909 a dansat,  ca prim-solista,  in spectacolul de balet “Mica Sirenă”, pus in scenă la Teatrul Regal din Copenhaga. Ar fi coborât ea, inspirația artistului,  și mai jos de chip, ce te faci însă cu pudoarea feminina a vremurilor ?  Ellen Price a refuzat , zice-se, sa-i pozeze sculptorului , acestuia nemairămânându-i nicio altă soluție, decât să modeleze trupul statuii după cel al sotiei sale, Eline. În acest fel intuiesc că a și reușit să evite o serie întreagă de discuții în familie, căci la acea vreme, gelozia fusese deja inventată! 😂😂 Astfel că, pe 23 august 1913, capul balerinei intră pe vecie într-o comuniune cu trupul soției și Eriksen devine, iată, autorul celei mai celebre statui daneze, trezindu-se cunoscut în întreaga lume, la pachet cu cele doua femei ce i-au servit drept surse de inspirație.

      Iată și niște elemente mai puțin plăcute din “viața” Micii Sirene. Plasată fiind într-o zonă relativ retrasă a Copenhagăi, statuia a fost în repetate rânduri victimă a unor acte de vandalism, suportând de două ori “decapitarea”, tăindu-i-se brațul sau fiind stropită cu vopsea. Chiar și românii s-au aflat, la un moment dat, în spatele unor astfel de gesturi reprobabile : in urmă cu ceva ani, poliția daneza a arestat un grup de suporteri mioritici ce pângăreau simbolul capitalei daneze, revărsandu-și asupra nevinovatei sirene furia stârnită de infrângerea suferită la un meci de fotbal contra Danemarcei… În plus, destui inși sufocați de imaginații bolnave, au îmbrăcat Mica Sirenă în diverse straie, cu diverse motive și ocazii , punându-i când o ținută musulmana, când un echipament al Naționalelor de fotbal suedeză sau norvegiană, fie o căciuliță de Moș Crăciun.
 Exasperată de toate aceste manifestări ironice sau chiar animalice, precum și de râvna cu care, ignorând restricțiile, turiștii se călăreau Mica Sirenă pentru realiza fotografii cât mai ușchite, în 2006 Municipalitatea a anunțat public că intenționează să schimbe locul statuii, alegând unul mult mai sigur.  Anii au trecut, iată, și nu se știe de ce, dar simbolul Orașului a rămas la locul său, admirat și fotografiat cu aceeași râvnă de turiștii planetei, din toate parțile : și dinspre uscat , și dinspre mare, din ambarcațiunile ce trec prin preajmă-i, mijindu-și ochii pentru a-i depista silueta, profilată pe mulțimea de privitori de pe țărm.

       Dar actele de vandalism nu reprezintă singurele ocazii cu care Mica Sirena a ajuns subiect în Jurnalele de știri ale televiziunii daneze. Problemele de copyright au generat și ele destule situații conflictuale. Statuia se află sub protecția drepturilor de autor pana în anul 2029 – 70 de ani adică de la moartea autorului său – însă în lume ( și chiar în Copenhaga!)  au aparut destule  copii ale vestitei creații și care, cum era și firesc , au dus la nenumărate procese în justiție. “Sirenele Planetei” a fost numită lista celor 13 copii, câte se pare că au fost depistate pe întreg mapamondul.  Internetul amintește, spre exemplu,  de replica instalata în 1994, in Greenville, Michigan, cu scopul de a sarbatori patrimoniul danez al orasului, Municipalitatea  fiind dată in judecata , în 2009, de catre Societatea Drepturilor Artistilor,  care a sesizat incalcarea drepturilor de autor. Taxa solicitată nu a fost însă decât de 3.800 dolari.
Si dacă tot am vorbit de copiile celebrei Sirene daneze, vom pomeni și de acea “vorbă” care circulă “prin târg” și potrivit căreia faimoasa statuie, în fața căreia se exalteaza, de peste o sută de ani, privitori de pe întreg mapamondul, nu este nici pe departe originalul lui Eriksen, acesta fiind bine pastrat, la o destinație necunoscută.

    Una peste alta, copie sau nu , la fel cum Manneken Pis amprentează Bruxelles-ul, cum nu poți spune New York fără să ai sub ochi Statuia Libertății sau nu poți rata o fotografie  o poză cu celebrul Cristo Redentor dacă ajungi la Rio de Janeiro , tot așa, daca vizitezi Copenhaga, continuă să fie aproape obligatoriu să te abați din drumurile tale pentru a-i da  binețe Micii Sirene, chiar dacă, în aparență, făptura nu te va băga în seamă, continuând să privească spre nicăieri. Dar, nu-i așa, suntem obișnuiți ca , în viață, lucrurile să se mai termine și în ….coadă de pește! 😉