La recomandarea familiei minunatului Adrian Daminescu, am cunoscut-o – virtual, e drept, pe Elena Sima. Laudele formulate de Dana și Adrian Daminescu au fost la superlativ, drept care am “cercetat” puțin problema pe cont propriu , reușind să aflu despre cunoscuta solistă de folclor suficiente elemente care să mă determine să-i propun un interviu pentru revista femeilor de nota 10.
Interpretă de muzică populară, profesor canto muzică populară, profesor psihopedagog titular grad I, Elena Sima a participat anul acesta la Festivalul de romanțe Crizantema de aur 2020, ediție istorică realizată în condiții speciale dictate de restricțiile cu privire la pandemia Covid 19 și a reușit să obțină unul dintre premiile speciale, intitulat “Cetatea Romanței”.
Elena a absolvit, la București, Școala Populară de Artă, dar nu a rămas ancorată pe teritoriul muzicii, obținând 
și o licență în Psihopedagogie specială și asistență socială, în cadrul Universitatății București. Este de asemenea deținatoarea unui Master în Etnologie Antropologie Culturală și Folclor, în cadrul Facultății de litere a Universității București.
La capitolul “realizări artistice”, Elena Sima înlănțuie numele mai multor albume, fie solistice, fie înregistrate împreună cu familia sa.
Marina Almășan : – Ca la orice primă întâlnire, oamenii fac schimb de cărți de vizită. Așa că…am să vă rog să creionați, în câteva cuvinte, o “carte de vizită” Elena Sima. Ce-ar scrie pe ea?
Elena Sima : – Bună ziua dragă cititorule! Fie ca Bunul Dumnezeu și Maica Domnului, dimpreună cu Sfântul Andrei să vegheze asupra noastră, cei vorbitori de limbă română, alături și în armonie cu neamurile pământului!
Bună ziua stimată doamnă Marina Almășan!
Iată cartea mea de vizită:
Elena Sima – ROMÂNCĂ
Cânt cu dragoste și dor, din popor pentru popor.
Mamă; Interpret de muzică populară românească, romanțe, colinde și pricesne creștine;
Etnolog; Profesor canto muzică populară la Școala Populară de Arte Pitești;
Profesor psihopedagog terapeut, titular grad I;
Președinta Asociației ”Dor de dor – Elena Sima”
În slujba culturii românești și în mod special a culturii populare românești.
Colaborăm?
Marina Almășan : – Am și început! Spuneți-mi, de unde aplecarea către folclor?
Elena Sima : – Sunt fiică a satului tradițional românesc. Sunt a treia fiică a unei familii de țărani gospodari din satul Conțești, comuna Sascut, județul Bacău. Am prins în satul meu, hora satului, șezătoarea, claca și am participat activ la toate riturile de trecere ale unui om (botez, nuntă, înmormântare). Părinții mei au cununat 4 perechi de fini și au botezat 9 copilași. Înmormântarea și toate pomenile măicuței mele sunt cicatricile sufletului meu.
Mama mea, Dumnezeu să o odihnească, cânta frumos. Oamenii o rugau să le cânte la munca câmpului sau pe drumul către muncile câmpului, pentru a le mai alina sufletul. Eu, copil fiind o însoțeam uneori la câmp și așa s-au sădit în lăuntrul meu trăirile mamei cântând, trăirile oamenilor ascultând-o, ca simțiri ce nu pot fi descrise ușor în cuvinte. Mama „s-a născut în cer” încă de când eu aveam 10 ani și lumea mea mirifică, a copilăriei, s-a năruit dar viața a mers mai departe cu greutățile ei, cu ajutor divin și mama mea mă mângâia prin cântecele mele. Cântam pentru mine și așa am trecut peste toate. Dumnezeu a hărăzit să am un glas melodios, simț ritmic și ureche muzicală. Oamenilor le plăcea să mă asculte cântând și eu eram dornică să învăț, să las loc într-un mod natural să înflorească să crească și să facă rod sămânța românească sădită de mama mea în sufletul meu de copil.
De aici mi se trage dragul de folclor!
Marina Almășan : – Ce frumos povestiți! Vă mai amintiți primul cântecel pe care l-ați învățat? Dar primul costum popular pe care l-ați îmbrăcat?
Elena Sima : – Da. Îmi amintesc, cu multă nostalgie. La sfârșitul clasei a III-a, la serbarea de sfârșit de an am 
îmbrăcat primul costum NAȚIONAL. Era o fustă roșie puțin încrețită, lungă doar cât să acopere genunchii și o cămașă albă cusută cu fir din lână de culoare roșie. Îmbrăcată în acest costum național am urcat pe scările școlii și am cântat primul meu cântec popular intitulat ”De ce mamă, de ce tată” din repertoriul artistei Irina Loghin. A fost prima și ultima dată când măicuța mea m-a văzut și auzit cântând pe o ”scenă”, dar sunt convinsă că a fost mândră de mine. Un an mai târziu, a murit.
Marina Almășan : – Îmi pare foarte rău…De atunci și până acum , care v-au fost izbânzile, în carieră?
Elena Sima : – Într-o zi mi s-a făcut rău pe bucată. Am văzut negru în fața ochilor, am leșinat și am căzut. O femeie mai în vârstă cu suflet de mamă m-a ajutat și mi-a zis: „Mamă tu să mergi să faci școală! Sapa nu e de tine!”Am simțit în blândețea vocii acelei femei în vârstă pe măicuța mea.
Am venit în București la studii. M-a ajutat foarte mult sora mea Aura, cea căruia uneori îi spun mamă. Am urmat și absolvit Facultatea de Psihopedagogie Specială și Asistență Socială, Universitatea București. În paralel am lucrat la un centru pentru persoane cu dizabilități . M-am înscris la Școala Populară de Arte – București și de aici a început drumul meu „profesional” în muzica populară românească.
Eu am „țintit” mereu publicul. Am mers în concursuri cu scopul de a cânta în primul rând pentru public; să mă alătur orchestrelor și împreună să oferim emoție românească. Și zic eu că de cele mai multe ori am reușit.
Am devenit artist odată cu încununarea unui proiect de 5 ani de cercetare și colaborare cu oameni de folclor recunoscuți, în urma căruia a luat naștere în 2012 primul album de muzică populară „După tobă, După scripcă” imprimat cu Casa de Discuri Electrecord.
Album de colinde „Colindele Crăciunului de Poveste” împreună cu fiii mei Mihail și Constantin Sima, decembrie 2014.
Album de pricesne „Iartă-mă”. Anul 2016.
Album de pricesne Elena Sima și Familia „Plânge Măicuța la Cruce” lansat anul acesta (2020 în condiții de pandemie cu Casa de Discuri Eurostar).
Albumul a dat naștere primei ediții a Festivalului Concurs online ”Plânge Măicuța la Cruce”, organizat în cadrul ”Asociației Dor de Dor – Elena Sima”, având aproape 100 de participanți din toată țara.
În paralel închei 6 ani de lucru la al doilea album de cântece populare ce poartă titlul „Dragi îmi sunt românii mei” pentru care am semnat de curând cu casa de discuri Eurostar și care va fi găsit în magazinele de specialitate din 2021.
Tot dimpreună în cest timp datorită nevoii de a cunoaște și de a fi corectă pe drumul muzicii populare, parte a folclorului românesc, am absolvit Master în Etnologie Antropologie Culturală și Folclor în cadrul Universității din București, Facultatea de Litere.
Tot ce am realizat în viața mea a fost cu implicare, cu dăruire, cu atenție la fiecare detaliu, spre binele și bucuria SEAMĂNULUI.
Întrucât fiecare am primit nişte daruri, nişte talanţi și cred că vom fi întrebaţi ce am făcut cu harul cu care am fost miruiți? Cum l-am folosit şi fructificat? L-am îngropat în pământ? L-am folosit în numele nostru, pentru slava noastră sau l-am folosit în numele lui Dumnezeu?
Marina Almășan : – O să vă întreb de unde vin și despre ce vorbesc cântecele dvs?
Elena Sima : – Îmi aleg atent repertoriul. Merg des pe teren și ascult „poveștile de viață” ale oamenilor. Sunt atentă la viața de zi cu zi a românilor și așa, împletit cu propriile trăiri iau naștere în timp cântecele mele. Ele vorbesc despre dorurile și nevoile românilor, despre năzuințele și speranțele lor, despre hazul specific românesc.
Încerc să alin suflete, să înduioșez, să „dezgheț” minți prin ele, dar să trag și semnale de alarmă atunci când consider că pot îndrepta ceva.
Avem un grai unic în lume dar avem muzica noastră și dansurile noastre populare ce vorbesc de multe ori ceea ce limba nu poate exprima și ceea ce numai noi românii putem înțelege și am observat că în fapt cântecul pătrunde mai bine ca orice în conștiința noastră.
Marina Almășan : – Vorbiți-mi despre melodia care se bucură de cea mai mare apreciere din partea ascultătorilor : cum a luat naștere, care e povestea ei, dacă aveți vreo amintire specială legată de interpretarea ei într-un anume context. Va rog să-mi dați și linkul piesei, dacă o aveți pe Youtube.
Elena Sima : – Cântecul se numește „Vreau să-ți cânt române, frate” https://www.youtube.com/watch?v=VgylQVaynl0
Acest cântec s-a născut ca o reacție aproape alergică la situația pământului arabil românesc vândut străinilor (companii străine care dețin mii de hectare de pământ arabil și forestier în România) și a exploatărilor forestiere intense și ilegale ale pădurilor noastre. Urmăream un reportaj TV în care se vorbea despre aceste aspecte. Lângă mine era soțul meu. Eu am început să plâng și când m-am întors către Robert și el avea lacrimi în ochi. Am început să cercetăm subiectul pe teren și știrile erau reale. Am pus mâna pe pix. Simțeam ca o reacție reflex că trebuie să facem ceva și fără prea multă vorbă am început să scriem și împreună am realizat textul. Melodia a venit instant.
L-am adus în fața publicului într-un concert în cadrul festivalului „Cununa petrolului”. Toată sala împreună cu membrii juriului s-au ridicat în picioare și aplauzele nu se mai sfârșeau. Dar las artistul Adrian Daminescu prezent la acel eveniment să vorbească despre cele întâmplate: ”… la un moment dat, am auzit un glas feminin, curat, ferm și cu o dicție de invidiat. Am ciulit urechile, m-am apropiat mai mult de ușă și am stat cuminte ascultănd. Recunosc nu sunt un impătimit al muzicii populare, dar ce auzeam îmi plăcea. La un moment dat, am auzit-o pe Elena Sima – căci între timp aflasem și cine sustine acel recital – interpretând cântecul ,,Vreau să-ti cânt române, frate,,. Superba melodie, superb și pătrunzător text și MAGISTRALĂ INTERPRETARE. Sala s-a ridicat în picioare și au urmat îndelungi minute de aplauze. Am intrat în sală și am rămas mut. De la jumatatea sălii, Elena părea o copilandră, mititică, subțirică, firavă parcă era o concurentă de la secțiunea de muzică populară. Dar când începea să cânte, vocea dezvăluia maturitatea artistului și naturalețea comorii creației folclorice românești…”
Și experiența se repetă încă, acolo unde simt că trebuie cântat acest cântec.
Marina Almășan : – Acum am priceput eu, de ce vă susține atât de aprins familia Daminescu! L-ați cucerit pe marele artist, înseamnă că intr-adevăr reușiți să atrageți atenția prin talentul dumneavoastră! Spuneți-mi, aveți vreun idol, în folclorul românesc? Motivați!
Elena Sima : – DA, rapsodul popular pe care l-am ridicat la rang de „idol” și măicuța mea.
Doamna mea profesoară de canto, Ana Piuaru spunea: „Mamă, tu când ești pe scenă ești ca o regină…” și de aici am înțeles că va trebui să caut calea mea, ceea ce recomand tuturor celor care vor să pășească pe tărâmul muzicii populare românești.
Marina Almășan : – Se pare că ați găsit-o și că ea v-a adus în destule puncte “norocoase”. Am înțeles că ați participat și la Crizantema de aur : care este punctul de convergență între folclor și romanță?
Elena Sima : – Poporul român nu a trăit numai „la țară”. Viața de la sat s-a întrepătruns cu viața de la oraș, muzica populară s-a întrepătruns cu cea cultă și așa s-a născut romanța, o „vioară întâi” alături de alte „viori” surori pe scena muzicală a marii orchestre mondiale. Și iată că genul este promovat și purtat în timp, la cel mai înalt nivel, prin Festivalul de Romanțe „Crizantema de Aur”.
Anul acesta (2020 an covid 19) prin inițiativele Doamnei Alina Mavrodin Vasiliu s-a făcut un adevărat front comun pentru ROMANȚĂ, pentru cultură, pentru România. Organizatori alături de orchestră, jurați, televiziune și noi concurenții am reușit să ducem tradiția mai departe și să înfăptuim ediția a 53-a.
Deși am intrat să cântăm de afară, din corturile amenajate în curte, lucru destul de greu pentru un interpret, deși multe din activitățile pregătitoare nu s-au mai putut ține, deși sala a funcționat la 30% din capacitate, toți am venit cu curaj, mânați de credință în Bunul Dumnezeu pentru împlinirea unui destin, cel al romanței, al culturii și identității naționale. Am cântat cu această răspundere alături de Orchestra ”Dor românesc” condusă de maestrul Ștefan Cigu. A fost o onoare. Am scris istorie împreună. Și eu, Elena Sima, în condiții de pandemie, vitrege pentru artă și artiști mi-am asumat să lupt pentru cel mai recunoscut festival național ”Crizantema de Aur” pentru că am avut o revelație: OMUL FĂRĂ ARTĂ ESTE SORTIT SCLEROZEI.
Evenimentele cultural-artistice trebuie incluse în programele de prevenție alături de celelalte măsuri.
Marina Almășan : – Sper să citească și factorii de decizie acest interviu! Haideți să trecem la altă “dimensiune” a dumneavoastră : sunteți cadru didactic. Mai învață tinerii “folclor”, într-o lume în care prioritățile sunt cu totul altele? Ce încercați să le transmiteți?
Elena Sima : – Copiii, tinerii sunt în grija societății adulte. De la omul de rând până la președinte, de la 
comerciantul din piață până la instituțiile mass-media, avem datoria să prevenim rătăcirea acestui neam și să aducem în fața tinerilor noștri exemple demne de urmat așa cum prin tradiție și credință ne-au fost lăsate nouă.
Copiii, ei sunt cel mai prețios tezaur pe care îl avem în clipa de față și în toate clipele pe care ni le va îngădui istoria. Educarea lor, datorie sfântă!
Împreună cu ei încerc să promovăm ceea ce ne aparține nouă ca neam și ne ridică alături de culturile celorlalte popoare. Încerc să le ofer alternative vii la lumea electronicii în care se cufundă. DA, tinerii români învață și au nevoie să învețe despre folclorul românesc. M-au uimit cu „setea” lor de cunoaștere, „setea” aceasta de identificare cu un neam. Mă impresionează, atunci când îl descoperă, cu câtă dăruire se apleacă peste cântecul popular. Mă impresionează întrebările lor foarte profunde și pertinente. Avem copii și tineri foarte talentați.
Dragii mei să fiți sănătoși, să puneți cât mai multe întrebări și să ne ajute Dumnezeu să primiți răspunsuri și exemple cât mai „curate”.
Marina Almășan : – Cine nu are ce căuta, în folclorul românesc?
Elena Sima : – Alții. Cei care nu simt românește sau mai periculos, cei care vor să denatureze și să se folosească de el pentru scopuri meschine, altele decât cele care reies din sine. Cu toate acestea folclorul este ceva viu în continuă schimbare și imaginea etnologică a României este cu totul alta acum față de cea de acum 100, 50 sau chiar 25 de ani. Cum protejăm propriul patrimoniu cultural astfel să existe salvgardare, adică salvare, conservare, perpetuare, îmbogățire, promovare? O problemă la care caut soluție.
Marina Almășan : – Și nu mă îndoiesc că o veți găsi! Vorbiți-mi acum despre dumneavoastră, cea din viața de zi cu zi.
Elena Sima : – Sunt soție și mamă a doi băieți deosebiți. Amândoi studiază muzica la Colegiul Național de Muzică George Enescu din București, Mihail fiul cel mare vioara și Constantin viola. Pentru a fi cât mai mult împreună majoritatea proiectelor sunt în familie: spectacole, emisiuni, ateliere.
Mă bucură mult să beau cafeluța de dimineață în mica noastră curte. Un aspect pozitiv al izolării datorate pandemiei este că am șansa de a beneficia de acest capriciu mai des.
Colecționez straie tradiționale. Câte am??? Multe.
Pentru mine ele au un miros specific și calități APOTROPAICE. Ele poartă mirosul lui ACASĂ, mirosul măicuței mele, al satului unde am crescut, al strămoșilor mei și sunt cea mai frumoasă când le îmbrac.
Cântecul reprezintă viaţa mea. Caut pe ulițele satului contemporan cântecul arhaic, tradițional dar și pe cel ”nou” și îl dăruiesc, tămăduitor, fraților români.
Scena este altarul sufletului meu, este locul unde sunt comprimate foarte multe inimi generoase de artiști….o trăiesc cu toată ființa mea și chiar dacă ea ȘTIE să oprească sevă de la fiecare artist care îi trece pragul, tot o iubesc. Nu cred că pot trăi fără ea, fără publicul meu drag.
Deci iubesc să ”culeg” strai românesc, cântec popular, să mă ”jertfesc” pe scenă aducând bucurie publicului, să fiu cu familia mea și să-mi beau cafeluța în curte.
Marina Almășan : – Care este cel mai frumos lucru care vi s-a întâmplat, în ultima vreme? Dar cel mai neplăcut?
Elena Sima : – Cel mai frumos lucru din ultima vreme este faptul că m-am alăturat „inițiativei” „Crizantema de 
aur” pentru promovarea culturii românești și faptul că am obținut premiul special ”Cetatea romanței”
O vorbă înțeleaptă din bătrâni zice așa: ”ce nu te dărâmă te face mai puternic”.
Este neplăcută invidia legată de reușitele mele și ale familiei mele, acțiunile care pornesc împotriva-mi din această invidie. Și acest fapt într-un mod gratuit, neștiindu-se câtă muncă benevolă și sacrificiu este în spate. Încercăm să dobândim imunitate și să propovăduim mai departe în numele artei.
Cel mai trist moment este pierderea mamei soacre care s-a stins în iulie, la vârsta de 63 de ani răpusă de o boală ce avea nevoie de multă îngrijire medicală, de care nu a putut beneficia datorită situației prin care trecem acum.
Marina Almășan : – Condoleanțe….Ce vă doare cel mai tare, când priviți în jur?
Elena Sima : – Fuga de responsabilitate, dualitatea, lipsa moralității, organizarea deficitară și oamenii care devin tot mai egoiști, tot mai egocentrici. Promovarea din ce în ce mai accentuată a nonvalorii și bulversarea la care este supusă tânăra generație. Minciuna.
….și cel mai dureros, ocuparea, de către ”unii” a unor funcții importante nu pe principiul MERITOCRAȚIEI, ci politic.
Marina Almășan : – Ați radiografiat cât se poate de corect lumea în care trăim…Din păcate, nu oamenii ca dumneavoastră sunt majoritari, ci “ceilalți”. Dar haideți să fi pozitivi, mai ales că ne apropiem de final interviului. Și al anului! Ca și mâine, vin sărbătorile de iarnă. Ce așteptați de la 2021?
Elena Sima : – Sănătate. Să trecem peste criza Covid.
Pentru că în luna decembrie este ziua țării mele, La mulți ani, Țara mea!
Îți doresc să-ți poți păstra copiii la tine, să nu le fie mutilat viitorul, să crească senini și liberi, pentru ca tu să fii senină și liberă.
Doamne ajută la UNITATE și IUBIRE între ai mei FRAȚI români!
Anul 2021 vine, pentru mine, cu o lansare de album „Dragi îmi sunt românii mei”
În 2021 Taraful Familia Sima va porni la drum cu pași mici dar siguri. Așteptăm o trompetă.
Planific colaborări și activități culturale prin Asociația „Dor de Dor – Elena Sima” care să includă spectacole, festivaluri, concursuri, tabere de vară, școală de muzică, ateliere artistice, Poarta noastră mereu va fi deschisă și pentru persoanele cu dizabilități. Noi credem și luptăm pentru integrare.
Marina Almășan : – Dacă tot am atins acest subiect, am să vă rog să încheiem cu un colind. Recomandați-ni-l pe cel pe care-l considerați a fi No.1, din albumul dvs de colinde. ( tot așa, cu link, pe YouTube)
Elena Sima : – Desigur, iată-l :
https://www.youtube.com/watch?v=YFW-vb17hAg
Vă doresc la fiecare
Să aveți viața rai și soare.
Să trăiți în bucurie,
Necazul să nu vă știe,
La mulți ani cu sănătate,
De belșug să aveți parte
Comentează